close

Poezie

PoeziePromovate

3 poeme de Lawrence Ferlinghetti

Lawrence-ferlinghetti

Lawrence Ferlinghetti, născut pe 24 martie 1919, este un poet și pictor american. Autor de poezie, traduceri, ficțiune, teatru, critică de artă, este cunoscut pentru A Coney Island of the Mind (1958), o colecție de poeme care a fost tradusă în mai multe limbi, având vânzări de peste 1 milion de exemplare.

Autor: Lawrence Ferlinghetti

Traducător: Alina Caramarin

 

Cândva de-a lungul eternității

Cândva de-a lungul eternității
apar niște tipi
și unul dintre ei
care apare tare târziu
e un fel de tâmplar
din ceva loc pătrat
ca Galileea
și începe să jelească
și să pretindă că știe
cine a făcut raiul
și pământul
și că motanul
care ne-a dat-o nouă
e Tatăl lui

Și pe deasupra
adaugă el
E totul scris
pe ceva suluri de pergament
pe care niște scutieri
le-au lăsat pe-undeva prin Marea Moartă
acum mult timp
și pe care nici nu o să le găsești
pentru v’o două mii de ani sau cam așa
sau cel puțin pentru
nou’sute patrujșapte
dintre ei
să fiu mai exact
și chiar și-atunci
nimeni nu crede în ele pe bune
și nici eu
de altfel

Ți-e cald
îi spun lui

Și îl răcoresc

Îl întind pe Copac să se răcorească
Și toată lumea după asta
mereu face modele
ale acestui Copac
cu El spânzurat sus
și mereu fredonându-I numele
și chemându-L să vină jos
și să stea
pe combinația lor
ca și cum el e regeLE motan
care trebuie să sufle
sau ei n-or să prea poată reuși

Numai că el nu coboară
din Copacul Lui

El doar spânzurat acolo
în Copacul Lui
arătând total Epuizat
și foarte liniștit
și de asemenea
conform unui rezumat
al ultimelor știri mondiale
din obișnuitele surse de neîncredere
foarte mort

Istoria avionului

Și frații Wright au spus că ei credeau că au inventat
ceva ce ar putea aduce pacea pe pământ
(dacă n-ar fi pus mâna pe el frații nepotriviți¹)
când minunata lor mașină zburătoare a decolat din Kitty Hawk
spre regatul păsărilor dar parlamentul păsărilor se speriase
de această pasăre făcută de om și fugise spre rai

Și apoi faimosul Spirit al Sfântului Louis a decolat spre est și
a zburat deasupra Marelui Lac cu Lindy pilotând cu casca
lui de piele și ochelarii de protecție sperând să zărească porumbeii păcii dar nu a reușit
Chiar dacă înconjurase Versailles-ul

Și apoi faimosul Yankee Clipper a decolat spre cealaltă
direcție și a zburat deasupra magnificului Pacific dar porumbeii pacificului
s-au speriat de această ciudată pasăre amfibiană și s-au ascuns în cerul orientului

Și apoi faimosul Flying Fortress a decolat zbârnâind de arme
și testosteron pentru a face lumea sigură pentru pace și capitalism
dar păsările păcii nu erau de găsit nicăieri înainte sau după Hiroshima

Și deci apoi oameni isteți au construit mașini zburătoare mai mari și mai rapide și
aceste grozave păsări cu penaj de motor cu reacție făcute de om zburau mai sus decât
orice păsări adevărate și păreau pe cale să zboare spre soare și să-și topească aripile
și ca Icar să se prăbușească pe pământ

Și apoi frații Wright erau de mult uitați în bombardierele
sus-zburând care acum au început să își viziteze binecuvântările în diverse zone din Lumea a Treia în timp ce pretindeau că erau în căutarea porumbeilor
păcii

Și au tot zburat până au zburat fix în secolul
21 și apoi într-o bună zi o Lume a Treia a contraatacat și
a învâltorit marile avioane și le-a zburat fix în inima
pulsândă a Skyscraper America unde nu erau colivii și nici
parlamente ale porumbeilor iar într-o secundă orbitoare America a devenit o parte
a pământului pârjolit al lumii

Și un vânt de cenușă bate peste pământ
Și pentru un lung moment în eternitate
E haos și disperare

Și iubiri îngropate și voci
Plânsete și șoapte
Umplu aerul
Peste tot

Constant riscând absurditatea

Constant riscând absurditatea
și moartea
oricând interpretează
deasupra capetelor
audienței sale
poetul ca un acrobat
cățărându-se pe brumă
spre un cablu înalt al propriei concepții
și balansându-se pe priviri
deasupra unei mări de fețe
își măsoară calea
spre cealaltă parte a zilei
făcând salturi cu încrucișări²
și trucuri cu alunecări
și alte acrobații exagerate³
toate fără a greși
nimic
pentru ce poate nu poate fi
Căci el este superrealistul
care trebuie inevitabil să perceapă
crudul adevăr
înainte de fiecare luare a unei posturi sau pas
în presupusul său avânt
către cel mai înalt loc posibil
unde Frumusețea stă și așteaptă
cu gravitate
să-și înceapă saltul sfidător de moarte
Iar el
un mic charleychaplin
care ar putea sau nu să prindă
frumoasa ei formă eternă
cu mâinile întinse în aerul gol
al existenței

__________________________

[1]              Joc de cuvinte intraductibil între The Wright Brothers – Frații Wright și wright/ wrong Brothers – frații corecți și necorecți, injuști – n. tr.

[2]              Conform definiției din engleză, entrechats este o figură de dans în balet în care dansatorul, în timp ce sare în aer, își încrucișează picioarele de câteva ori – n. tr.

[3]              În eng., în orig., theatrics – n. tr.

__________________________

(traduceriledesambata.wordpress.com)

mai mult
PoeziePromovate

Poezia de pe drum

copil

 

Nicolae Tonitza, Copil în roșu citind

Azi am văzut un copil care citea
Și un autobuz murdar
Azi am văzut un copil care citea
Și m-a întrecut de-a dreptul
Azi am văzut un copil care citea
Și brusc s-a deschis o fereastra
Azi am văzut un copil care citea
Și un milog pe potecă
Azi am văzut un copil care citea
Și buchețelul cu ghiocei
Azi am văzut un copil care citea
Și mi-a fost rușine de mine
Azi am văzut un copil care citea
Și m-a năpădit o speranță
Azi am văzut un copil care citea
Și n-am vrut a mai pleca acasă
Azi am văzut un copil care citea
Și s-a mai aprins o lumină
Azi am văzut un copil care citea
Și a ajuns la destinație
Azi am văzut un copil care citea
Și m-am plecat de rușine
Azi am văzut un copil care citea
Și mi-a dăruit o viață!

(Ioanina Eliza Manole)

mai mult
PoeziePromovate

Romanță fără ecou

Rodin

 

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an…

Îţi mulţumesc!…
Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?…
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit

De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?…

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti…
Să nu te mişti…
Şi dacă ne iubeşti –
O!… dacă ne iubeşti cu-adevărat –
Aşteaptă-ne la fel încă un an…
Un an măcar…
Atât…
Un singur an…

Iubire, bibelou de porţelan!…

Ion Minulescu, Romanță fără ecou, 1930

Auguste Rodin, Sărutul, 1898

Ilustrația – Marcela Feraru

mai mult
PoeziePromovate

acasă e pur şi simplu

Florin Şuţu 3

 

de-a lungul şi de-a latul drumului bătătorit
se înşiră bălăriile fără garduri
uşi cocoşate
şi case fără umbre

timpul vorbeşte aceeaşi limbă cu mine
dar ridică neputincios din umeri
fântânile nu mai au glas
să îşi strige setea
de-atâta dor şi jale
pământul o ia la vale

se-ntunecă nedoritul
e vremea celor o mie de nopţi
golite de ani
fruntea lumii îmi atinge oasele
şi-mi pune în raniţă
carpaţii cu privirea demnă
dunărea mulţumită
îşi cântă aluviunile pe două voci
una tributară deltei
cealaltă căutându-şi marea
îmi aud gândurile
alergând peste câmpuri
dincolo de întuneric

dincolo de gard
îmbrăţişez lumina
gâtul alb al lumânărilor
îndoaie fiecare maramă
în care bunica îşi împletea părul nins
horele născute-n sărbătoare
icneau sub opinca credinţei
doar sângele viei se mai scurge
în butoaiele vechi de stejar

auzi
auzi
lipeşte-ţi urechea de pământ
o tu pământ al meu
fulgerat de gârle seci
deschide-ţi poarta să ne fie moartea mai uşoară
şi prinde veacul acesta
în tulpina româniei mele!
aici te cheamă glia
să îţi pui dorurile ciorchine la cingătoare
ştiai că inima unei ţări încape într-o nucă
şi că binecuvântarea sună a bucium?

ultima rugă înjunghie cerul
şi coboară-n braţele cerdacului
la marginea icoanei se adună laolaltă
toţi fraţii din colţurile lumii
aniversările nu mai au aceeaşi culoare de când am plecat
pentru că acasă este pur şi simplu
ţară mamă până unde ţi se-ntind adâncurile
până unde ţi se-nalţă plânsul
dincolo de lacrima lui dumnezeu?

ne cresc carpaţii odată cu valurile dunării
veşnic într-un zbor venit din ape
mai sus de înălţimile celeste
acasă e ţara mea
acasă e sufletul meu
acasă e pur şi simplu
acasă

Ramona Müller
Pictură Florin Șuțu

mai mult
Poezie

PANICĂ

Bucuresti

 

Pe o strada aglomerată
Îmi alerga sufletul.
Era speriat de ceva nevăzut.
Se lovea de oameni, de stâlpi, de mașini
Dar alerga.
Acel ceva invizibil
Avea să aducă multă durere.
Și sufletul meu știa.
Era înrobit de nesiguranță.
Părea totul învăluit într-o ceață lipicioasă
Venită din măruntaiele terrei.
Liniștea s-a transformat în haos,
Haosul în neputință,
Neputința în nimic.
Sufletul meu știa!

Liana Dupont
9.02.2021

mai mult
PoeziePromovate

LILITH: prima nevastă a lui Adam

Lilith

Așa cum stai
Ca o Pitie
Pe tronul de
Mare Împărăteasă
Pești și rechini
Și alge pre-lunge
Pătate cu sînge-le
Fals, negru,
Din Hadesul oceanelor
Cu păr ars, în clocot,
Roșu precum marea
Cea arabă
Străbătută-n grabă
De Domnu si de soț
Adamul, ce ramul
Ți-a frînt
Și cum te-au gonit
Sau tu ai fugit
Turbată de uri si păduri
Reci, de cremene
Mute și asemene
Cu ochiul umbrit și secret al morții
Oh, Lilith, ai fugit
De ei,
De zeii morfei.
Eu știu,
Ai fugit
Și te-ai ratacit
Roșie codană
Sub haina-ți de blană
Animal de ură
Fața ta cea dură
Ochiul acd e șarpe vîrcolac și drac,
Lilith, Lună Neagră,albatros
Și noapte
Un vampir
Setos
Lilith
Ecoul glasului
Ceasul încremenit
Al oceanelor
Al marilor
De granit
Lilith…….
Domnul și Adam
Nu te-au vrut de-un neam
Lilith
Coasta cea mai bună
Și-au făcut cunună
Din cea fată bună
Nepătată lor
Ne-nceput odor
O Eva-nescență
Pururea acasa
Mica-mpărăteasă

 

Ai visat într-o noapte, Lilith, urcînd treptele de apă, toate, pînă sus, la marginea foșnitoare dintre lumi. De-acolo, vînturile la cingătoare te-au purtat călătoare pe poteci de ape, ca un Isus despletit în bucle roșii, ca Isus negru pe apele sticloase. Pe Eva ai găsit-o-n-așteptare, proaspătă, umedă încă de iubire. I-ai coborît lîngă ureche și i-ai șoptit încet: Iz-bă-vi-re! În somnul lung și mulțumit, ea a gemut, dar n-a văzut și nu te-a auzit. În așternuturi moi, iar s-a întors – și ai plecat, Strigoi.

(Aurelia Satcău
Melbourne, 16 decembrie, 2016)

mai mult
PoeziePromovate

ICOANE PICTATE PE ARIPI

Fintis2

ICOANE PICTATE PE ARIPI
(Ioan Vintilă Fintiș)

Să ne desprindem de pe arenă
toreadori cavaleri
ai neantului

În singurătate plâng clepsidre
trupuri de mătase
mările sulfide

violoncele fluturi
materie foșnitoare
la poarta cristalelor
fecioare

îngeri
icoane pictate pe aripi
duhul pogorâtor
dulci fructe rodind

Cerul se leagănă
nuielușă de raze
pentru miezul de noapte
al Astronomului

Lepădați-vă de blesteme
pe suferință
este
înscrisă
iertarea

mai mult
PoeziePromovate

VIS DEFAZAT DE FEBRUARIE

download

 

Din neaua alb-candid inexistentă,
pe dealul vechilor păduri tăiate,
cresc lacrimile florilor de mentă
ce curg în ceaiuri de idei elucubrate…

Motiv dantesc de dans în bălărie
e cearta de contrarii defazate
şi doar un clovn bătrân sub pălărie
tot mai visează ielele turbate…

Ce prost mai roade lumii vectoriale
registre rezistente la flambaj
când curva visurilor bestiale
anunţă că se aruncă iar de la etaj?…

Ali-Baba greşeşte iar numărătoarea
căci hoţii sunt mai mulţi şi mai stilaţi
Ce gheremez papuc cu giurumeaua
aici la Mioriţa din Carpaţi?!…

Şi e februarie călduros ca Marte,
nu mai e frig ca pe banchiza de la poluri
şi clovnul ne vorbeşte despre arte,
fantome vii ce-şi poartă masca lor prin mall-uri…

(Bogdan Costin Georgescu)

mai mult
PoeziePromovate

Rămâne nălucă în zarea pustiei

pict4657

 

…Rămâne nălucă în zarea pustiei
Regina trufaşă, regina magiei,
Frumoasa lui Meka — tot visul ţintit,
Şi vede pe-o iasmă că-i trece sub poartă…
Pe când şovăieşte cămila ce-l poartă…
Şi-n Meka străbate drumeţul pocit,
Plecat şchiop şi searbăd pe drumul cotit
Pe când şovăieşte cămila ce-l poartă…
Şi moare emirul sub jarul pustiei
Şi focu-n odaie se stinge şi el,
Iar lupii tot urlă pe-ntinsul câmpiei,
Şi frigul se face un brici de oţel…
Dar luna cea rece, ş-acea duşmănie
De lupi care urlă, — ş-acea sărăcie
Ce-alunecă zilnic spre ultima treaptă,
Sunt toate pustia din calea cea dreaptă,
Ş-acea izolare, ş-acea dezolare,
Sunt Meka cerească, sunt Meka cea mare…
Murit-a emirul sub jarul pustiei.

Fragment din Noaptea de decembrie, Alexandru Macedonski

(Marcela Feraru)

mai mult
PoeziePromovate

Poezie – Serghei Esenin

tablou21

 

Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.

M-a-ntrebat: “Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?”

Am răspuns iubitei: “Azi, prin vânt şi ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.

Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,
Eu şi fără tine sunt de viscol plin.”

Serghei Esenin
Traducere George Lesnea. Claude Monet – Le givre a Giverny

 

(Ilustrația Marcela Feraru)

mai mult
PoeziePromovate

CE-ȚI DORESC EU ȚIE

Aurelia-Satcau

AURELIA SATCĂU

CE-ȚI DORESC EU ȚIE

Ce-ți doresc eu ție
Dulce poezie

Mă uit după Alb
Îl iau pe cuțit
Și-l înfig în hârtie,
În pânză,
În inima inundată
De-un val de sincope.

Mă uit după Negru
Și-l aduc spre litere
Spre acrilicul meu
Să-l re-sorb
În Mama-Africană
Cu plodul ei – gândac
Fătat tot de-un
Drac,
Între pulpe,
Și suspine negre,
Cu pielea căiței
Încă pe cap.

Mă uit după Roșu,
Poezia mea,
Și-l găsesc ascuns,
Gravid,
După stea.
Rușinat
Închegat
Ca sângele
În miliardele de triliardele de infinitele
Fețe
Mici
Fără de răsfețe
Încremenite
Și sulemenite
În prăfoasa Moarte-de-Aleppo.

În ghetto mă uit iar după
Culoare
(după tine, mă uit, Poezie !)
Și-mi aflu o mie
De foști ochi, foști rinichi,
Dinți, guri, minți,
Suflete pline
Dar roase
Acum,
Setoase
Din moarte
Și oase
Pe toate – Poezie, mama mea – le iau cu mine !

Gravidă de Ei
Gravidă de Ele,
De toate,
Din cele
Muzee
Încremenite,
Ca o corabie eșuată
Cu botul în val
Și râuri otrăvitoare
Crescându-i la picioare,

Mă uit iar după Negru,
Poema mea,
Ca un foc nestins,
Peste care
Nu vine ninsoare
Și nici dalbă floare,
Niciodată,
Never,
Nikagda,
Floarea mea !

Și s-au prins în horă
Scheletele din Valea
Morții,
Poemica mea,
Cine va dansa
Cu ele
La apus de stele,
Cine?

Ce-ți doresc eu ție,
Dulce Poezie????

Mâinile se strâng, mici, înăuntrul pumnului mare – e mai răcoare, muștele au trecut pe hoitul de alături; ochii mici s-au închis a somn, sub tâmpla-nsângerată – a scăpat ! Alive !….Mâine, când va trece din prunc în feciorie, el, ea, pre tine te vor scrie, Poezie, dulcea mea…… Asta, îți doresc eu, ție!

Aurelia Satcău
Melbourne, 22 decembrie, 2016

mai mult
PoeziePromovate

Poezie: ”Iarna” – Vasile Alecsandri

Iarna02

 

„(…) Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători (…)”

Iarna, Vasile Alecsandri

Fotografii, în miez de noapte, din dronă: Cristian Botez

mai mult
PoeziePromovate

FOX ON THE HILL

Aurelia-Satcau

FOX ON THE HILL

Aurelia Satcău

Foaie verde
Foaie albă
Iubita mea
Dalbă
Soarele din salbă
E un Zeu.
Îl recunoști,
Prințesă?
Un zmeu
Paraleu.
Cravata lui,
Ecosez,
Peste cămașa
Cu picățele,
Ritual postmodern
De ’everything goes’
De cățele
Și cățelandri
Minori
– Așa spune povestea culturnicală –
Mici detractori
Vulpi împănate
Dictatori locali
Cu arome
La bot
Cu spate
Boltit
Argintat
Șmecherit,
O vulpe argintie.
John Lennon o știe
’Like the fox on the hill’
Marea șmecherie
Și despre blana ei
Vărgată
Nestemată
De fată
Cu limbă de ceas
Vechi, cariat.
Iată și tabloul  (că nimeni nu vrea să-l recompună), deci:
Ora – cât? –
Dinspre seară,
(Sau mai târziu puțin?)
În arșița nopții,
La mânerul porții,
El,
Vulpoiul.
Cu clonțul și boiul
De retardat.
– Cine l-a jucat, oare, Jared Leto?
– Yoko era și ea acolo?
– Dar John, John ce purta în seara aia?
– Oare pălăria în ton, a la John? Ca la bunele, asortatele Libre? (John e o Libră)
– Balanțe librești, cărturărești,
Lăsate vii,
For a while,
Exact atâta cât,
Și dacă,
Va trebui.
Doar
Ca să știi,
Și tu și eu:
The Fox is on the hill !
Cățeaua mută,
Slută,
De cariera veche,
Capitalisto-istă,
Fascio-fascistă,
Aparent ne-tristă,
Fără de batistă,
Cu lacrimi de apă,
Fără sare,
Fără veac
Să plângă-n el,
Scăpătat,
Un vârcolac,
Drac din drac,
Bu-ciumând
Aiurit,
Din pumnalul de sânge
Vechi
Și smintit.
Glonțul e dulce
Glonțul e clamat
Din genuni
De nebuni,
Din păcat nerăzbunat,
Din necesitate
Și psiho-răsfăț,
Din hoț
Și hoție,
Tăcută
Paranghelie
Cu John
Și Yoko
Și Mulțimea,
Oh, Multimea
De Încremeniți – In the shadow of the silent majority  (Jean Baudrillard)
Am tăcut acum.
Peste dinți,
Buza – ursuza
Bălăngăne
Setea de sânge,
Cu pete
Ca-n soarele
Fălos,
Leu orgolios,
Și-un Vărsător
Din vitreg pol
De Prometeu
De zeu
Și seu
De zmeu.
Deci,
Iată cum,
Domnița mea,
Tu,
Vultură
Și Phoenix,
Porumbiță,
Iubita mea
Dalbă,
Iată:
Vulpea când vei răsuci-o
Peste piept,
Blăniță de alcov și-amnar,
Sub ochiul tău deștept,
Crepuscular,
Să știi, domniță,
Că pe-un deal,
Vul-po-iul,
E.
El este și va fi
În argintiu,
În argintii,
’The Fox is on the hill’,
Babe,
Hit & kill !

(Aurelia Satcău,
Melbourne, martie 2017)

mai mult
PoeziePromovate

Mi-e dor de țara mea

RO-mare

 

Mi-e dor de țara mea
În care mi-am țesut
Prima bătaie a inimii
Întâiul zâmbet
Recunoștința
Primii pași
Primul suspin de dor
Prima speranță
Și prima lacrimă…
Mi-e dor de munții mei
Ce taine-ascund
Sub pletele de brazi,
Tărie
Și lacrimi
Ce-mpiedică schimbări
Ce-i pot pieri,
Mi-e dor de poporul meu
Ce dârz stătea odată
Cu stei cioplit în barbă
Sub cușma cea semeață
Cu vorba-vorbă;
laconică și pe-nțeles,
Cu inima în pumn
Și sabia în vânt
Ce drum croia dreptății
Biruitor peste clipa
Ce-ntregul desena,
Nu partea – efemerul
Ce îl trăim acum.
Mi-e dor de glia
Ce curat rodea
Sub maini de harnici buni
Și hotărăți
Cu zâmbet blând și înțelept
Cu sfat înalt
Ce ancora și-a aruncat
În timp
Peste timp
Făuritor de timp
Pentru noi, urmașii
Mi-e dor de voi, Oamenilor
Așa cum străluciți
În ale voastre-adâncuri!
Mi-e dor de țara mea
Mi-e dor de bunii mei
Mi-e dor de adevăr!

Mi-e dor de țara mea – Cornelia Prisacariu, Ploiești miercuri 13 februarie 2019, orele 20.49

mai mult
PoeziePromovate

Urarea mea, pentru toată lumea!

Kipling

Dacă…
de Rudyard Kipling(traducere Dan Duțescu)

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât Voinţa, ce le strigă “Sus!”

De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

La Mulți Ani

(Transmisă de Cristian Botez)

mai mult
1 2 3 19
Page 1 of 19