close

Promovate

DocumentarPromovate

Interviu: Max Kurzberg

interviu

Moise a cerut Transilvania, dar Dumnezeu a înțeles Transiordania”

Cei 68 de evrei care mai alcătuiesc Comunitatea Evreiască din Prahova – faţă de 10 000, cât „măsura” aceasta înainte de război – se reunesc uneori în cadrul unor simpozioane organizate, de regulă (exceptând sărbătorile tradiţionale), la Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova. Aceste întâlniri nu au o periodicitate. Comunitatea se adună, în prezenţa ambasadorului Statului Israel în România, când şi cum se  poate, de obicei la iniţiativa vreunui membru al comunităţii. La reuniuni, economistul Max Kurzberg punctează evenimente din istoria (în special cea recentă) atât de zbuciumată a poprului evreu. Prezentatorul desfăşoară o erudiţie înfricoşătoare. „Evreii, în Ploieşti, au fost o forţă. Este de ajuns să ne amintim de Lazăr Edeleanu, o personalitate cunoscută în întreaga lume, de David Emanuel, întemeietorul primei şcoli de matematică din România, de C. Dobrogeanu-Gherea, de actorul Zephi Alşec, de scriitoarea Tania Lovinescu etc.”, apreciază Max Kurzberg.

Soldaţi fără chef şi fără motivaţie

R: Dacă am înţeles bine, sunteţi şi ofiţer printre altele. Ştiţi foarte multe lucruri, din varii domenii…

M.K.: O parte însemnată din educaţia soldatului israelian o reprezintă istoria poporului evreu de-a lungul veacurilor, atât în Iudeea, cât şi în Diaspora. Una dintre sarcinile principale ale comandantului este să însămânţeze sâmburele cunoaşterii geografiei şi istoriei în mintea soldatului, pentru ca acesta să aibă înţelegerea şi motivaţia a ceea ce luptă şi apără. Astfel am dobândit, de-a lungul timpului, atât cunoştinţe, cât şi experienţa necesară de a preda lucrurile învăţate şi citite. Aşa stând lucrurile, soldatul evreu capătă motivaţie, spre deosebire de alţi soldaţi care luptă pe pământuri străine lor, fără chef şi fără motivaţie.

R: Ne oferiţi câteva exemple?

M.K.: Prefer să mă abţin.

În amurg

R: Fie cum spuneţi dvs. Constatăm că vă „răriţi” de la an la an în Prahova. Presupun că acelaşi fenomen se produce la nivelul întregii ţări. Nu vă mai atrage „eterna şi fascinanta Românie”?

M.K.: În perioada interbelică existau aproape 10 000 de evrei în Ploieşti. După război, mulţi au plecat, iar cea mai mare parte dintre cei rămaşi a părăsit lumea aceasta. Fenomenul a avut acelaşi curs şi după ’89 şi nu numai în ceea ce-i priveşte pe evreii din România, desigur. După cum bine cunoaşteţi, în 1948 s-a format Statul Israel. Unul dintre scopurile emigrării l-a constituit reîntregirea familiilor. Un al doilea motiv: sentimentul apartenenţei la o credinţă, o cultură şi o naţiune. Trei: războaiele etnice, care au existat şi vor exista, probabil întotdeauna, la mai toate popoarele lumii. Comunitatea evreiască din Prahova este îmbătrânită, aflată la amurg. Puţini dintre cei din generaţia de mijloc reuşesc să menţină vie flacăra spiritualităţii noastre, prin sporadicele manifestări culturale şi religioase care să-i antreneze atât pe cei vârstnici, cât şi populaţia ortodoxă care, în materie de religie iudaică, e mai mult sau mai puţin ignorantă.

Pe Marilyn Monroe n-au ştiut unde să o înhumeze”

R: Afirmaţi în urmă cu ceva ani că religia iudaică nu este una misionară. De ce?

M.K.: Iudaismul nu este o religie misionară din mai multe motive. În religia iudaică, după Vechiul Testament, fiecare evreu trebuie să îndeplinească 613 binecuvântări. În partea din Vechiul Testament numită „Levitic” se spune: „Crede şi nu propovădui”, adică nu căuta să-ţi faci adepţi. Adepţii se nasc. Din această cauză, este foarte greu pentru un neevreu să adere la religia mozaică. În primul rând, religia iudaică se împarte în trei secte: evreii ortodocşi, cei care se conduc după preceptele vechii religii, evreii conservatori (aceştia locuind preponderent în SUA), care au reformat parţial religia, şi evreii reformişti, care sunt şi mai liberali în tradiţie. De obicei, cei care fac legătura între cele trei tendinţe sunt evreii reformaţi. Exemple:  Marilyn Monroe, catolică, s-a căsătorit cu dramaturgul evreu Arthur Miller; Liz Taylor – care s-a căsătorit cu Eddie Fischer; sau un Sammy Davis jr. Când a decedat Marilyn, n-au ştiut unde şi cum să o înhumeze. Până la urmă au înmormântat-o în cimitirul protestant.

Moise şi Eroul Necunoscut

R: De ce a fost nevoie să rătăcească strămoşii dvs. 40 de ani în deşert, după Ieşirea din Egipt, până să ajungă pe Pământul Făgăduinţei? Nu se putea mai repede?

M.K.: Conform Bibliei, distanţa dintre generaţii este de 20 de ani. Prima generaţie era constituită din foşti sclavi, cu mentalitate de sclavi. A doua generaţie era alcătuită din născuţi liberi, dar din părinţi sclavi. Abia a treia generaţie era una de oameni liberi, neminată de prejudecăţile generaţiilor trecute, oameni care meritau să aibă o ţară. Moise însuşi a zărit Pămâmtul Făgăduinţei, dar nu a călcat pe el. Drumul se poate parcurge în trei săptămâni, mergând încet. Aş dori să mai adaug ceva: Ziua Eroului Necunoscut este ziua morţii lui Moise. Nu se ştie unde este înmormântat Moise. Se ştie doar că mormântul său ar fi undeva pe Muntele Nevo, dar nu se cunoaşte locul cu precizie. Asta ca să nu devină martir şi sfânt. Un om de talia lui Moise ar fi devenit un al doilea Dumnezeu. Or, credinţa noastră este monoteistă.

R: Vorbiţi o limbă care se numeşte „ivrit”. Ce legătură este între această limbă şi limba Vechiului Testament?

M.K.: Limba actuală este limba Vechiului Testament, fireşte, cu necesare modernizări. Pe la 1907, Eliezer Ben Yehuda a început să reînvie limba ebraică, să o modernizeze. Limba lui Ben Yehuda i-a unit pe toţi emigranţii, cărora li s-a dat o limbă comună. Rezultatul este că această limbă a reuşit să închege un popor venit din zeci de colţuri ale lumii.

Evreii botezaţi au fost cei mai mari tartori ai evreilor”

R: De ce n-aţi îmbrăţişat altă credinţă?

M.K.: De la 13 ani, un băiat evreu trebuie să vină în Sinagogă, să fie capabil să citească pericopa săptămânii în faţa obştei evreieşti. Dar partea majoritară era în bună măsură analfabetă, iar analfabeţii tind întotdeauna  să-i elimine pe cei diferiţi de ei. Apoi, cei botezaţi, proveniţi din familii evreieşti, au fost cei mai mari tartori ai evreilor. Câteva exemple: Torquemada, Hitler (pe numele său Schiklgruber) sau – ca să ne referim la cei care au acţionat pe teritoriul României – o Ana Pauker sau un Leonte Răutu.

R: Walter Neulander, tatăl lui Petre Roman, cum a fost?

M.K.: Neulander a fost comandantul tatălui meu în Spania, în timpul Războiului Civil. Un comunist convins.

R: De ce credeţi că aţi fost atât de prigoniţi?

M.K.: Tendinţa oricărui venetic, trăind într-un popor de altă etnie, este de a se evidenţia, iar evreii au ieşit întotdeauna în evidenţă prin simţul afacerilor. Ei au fost predominant bijutieri şi bancheri, croitori, avocaţi, pentru că nu li s-a permis să fie altceva – de multe ori, nici să posede pământ – până la emancipare.

Norocul ţării ăsteia este că are mult nisip…”

R: Cum vă descurcaţi din punct de vedere economic?

M.K.: Israel este o ţară săracă. Spionii lui Joshua, după ce au cucerit Ierihonul, au zis că e ţara laptelui şi-a mierii. O fi, dar aici a curs foarte mult sânge. Este o ţară mică, de doar 21 000 kmp. Deşi Orientul Mijlociu are foarte mult petrol, aici nu s-a găsit un astfel de zăcământ. Norocul ţării ăsteia este că are foarte mult nisip şi poate să absoarbă tot sângele care a curs pe acest pământ.

O prioritate pentru noi o reprezintă popularizarea şi fertilizarea deşertului de sud, deşertul Neghev. Bogăţii naturale? Citrice, fosfaţi care ies din Marea Moartă. În rest, cum spuneam, nisip. Dar diamantele şi şlefuitorii de diamante sunt de primă mână. Aparatura medicală fabricată în Israel este căutată în toată lumea. Cu industria militară stăm foarte bine, că nevoia-l învaţă pe căruţaş. În aceste condiţii, suntem situaţi destul de bine. Suntem pe locul 38 în lume la PIB. Nivelul de trai este destul de ridicat.

Poporul evreu a rezistat datorită perseverenței sale și nu milei altora”

R: Dreptu-i, n-aţi nimerit tocmai bine…

M.K.: Poporul evreu a rezistat datorită perseverenței sale și nu milei altora… Aş dori să vă spun o anecdotă veche. Moise, după cum bine ştiţi, era bâlbâit. Când Dumnezeu l-a întrebat ce ţară ar vrea să-i dea, Moise a zis: „Dă-mi, Doamne, Transilvania”, dar Dumnezeu a înţeles… Transiordania.

R: Bine că Cel de Sus n-a înţeles… Transnistria.

M.K. (abătut, vizibil afectat): Înţeleg unde bateţi. Transnistria este de tristă amintire pentru evreii din România. Acolo a fost deportată o bună parte dintre ei, de către regimul antonescian.

Ierusalim – capitala eternă a statului evreu şi oraşul indivizibil

R: Poate odată vom mai discuta despre asta. La simpozioanele pe care le organizaţi – unul dintre acestea se intitula „O călătorie în istorie şi geografie. Israel în sunet şi imagini” – v-aţi referit, în câteva rânduri, la divizarea Ierusalimului. Vă rugăm să ne expuneţi punctul dvs. de vedere în această delicată chestiune.

M.K.: În Războiul de Independenţă din 1948 Ierusalimul a fost divizat între tânărul stat Israel şi Regatul Haşemit al Iordaniei. În anul 1954, primul ministru al Israelului de atunci, David Ben Gurion, a declarat Ierusalimul drept capitala Israelului, capitală nerecunoscută de comunitatea internaţională. În urma Războiului de Şase Zile, din 1967, partea răsăriteană a oraşului a fost eliberată, iar în 1970, în urma unui decret parlamentar, cele două părţi ale Ierusalimului au fost declarate un tot. Astfel, Ierusalim a devenit, din capitala eternă a statului evreu, capitala indivizibilă a Statului Israel, obiect care nu va intra niciodată în discuţie în negocierile de pace cu palestinienii.

Izvorul creştinismului este iudaismul”

R: Ce reprezintă Israel pentru dvs.?

M.K.: Israel reprezintă pentru noi mai mult decât este pentru oricine o ţară. Numai un popor care a pribegit 2000 de ani ştie ce înseamnă cu adevărat o ţară. Redobândirea ţării reprezintă – probabil – cea mai mare realizare a poporului evreu. Şi noi cu asta ne mândrim.

R: Doriţi să adăugaţi ceva neapărat?

M.K.: Da, şi vă mulţumesc pentru faptul că îmi oferiţi această posibilitate. Poporul român, care întotdeauna a fost tolerant cu minorităţile cu care a convieţuit, trebuie să lase deoparte prejudecăţile şi să încerce să înţeleagă că poporul evreu aparţine unei alte religii decât cea creştină, să încerce să pătrundă în esenţa celorlalte religii, mai ales în a celei evreieşti, pentru că izvorul creştinismului este iudaismul. Obiceiurile creştine, sărbătorile, credinţele sunt aproape similare cu cele mozaice, având în vedere că însuşi Iisus şi apostolii provin din sânul poporului evreu. Toţi suntem copii ai aceluiaşi Dumnezeu.

Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU

mai mult
EditorialPromovate

Friptură Orwell done

WhatsApp Image 2021-11-22 at 13.05.24

 

Mâncăm. Dar ce mâncăm? Fripturi culese, modelate și imprimate. Un soi de soia special.
World Economic Forum anunță intrarea pe piață a fripturilor vegane imprimate 3D, înainte de sfârșitul lui 2022. Producția de carne roșie acum ne omoară mediul dar și pe noi, iar noi nu ne gândim niciodată că problema nu e ce, problema e cum, în fine, eu deja am fantezii.
Invitație la petrecere privată în Ibiza, cină la apus de soare, pe acoperișul casei un cap de Buddha enorm ne veghează.
Suntem îmbrăcăți în alb, glumim fără rost din causa vinului ecologic. Vorbim de alții.
Dintr-o dată un miros de carne însângerată îmi face pielea de găînă.
Amfitrionul ne îndeamnă să gustăm vită adevărată la preț de trufe de Alba. “Nu se mai găsește așa oricum, ne spune în timp ce așează bucățile pe plita vulcanică, și dacă se găsește nu mai poate lumea să le cumpere”.
Se spune că există americani care nu au gustat-o niciodată. Și nu pentru că vaca le-ar fi sacră.

English version:

I like mine Orwell done

We eat. What do we eat? Shapeshifted printed stakes. Soy Special.
World Economic Forum announces that the entry of vegan 3D printed stakes will be on the market before the end of 2022.
Red meat production kills our environment and it also kills us and, we never stop and think that the problem is not what, the problem is how, anyway, I am already fantasizing.
Privet party invitation in Ibiza, dinner at sunset, on the rooftop a huge Buddha head is watching us.
We are all dressed in white, the ecological wine makes us talk nonsense. We gossip.
Suddenly, the smell of raw bloodied meat gives me goosebumps. Our host invites us to taste true veal for the price of white Alba truffles.
“You can no longer find this around, he tells us as he places each piece on the volcanic hob, and even if you manage to find it…well, people can´t just buy veal anymore.”
They say that there are US citizens out there that never tasted veal, and not because the cow is sacred for them.
Sursa: Google

Sursa: World Economic Forum

mai mult
ActualitatePromovateTabăra SculpturăVideo

Închiderea ediției a IV-a a Taberei de Sculptură Monumentală Contemporană2021

dfafb7c8-7d1d-4277-a9ff-551a9f5d0c38

 

Astăzi, 20 Noiembrie 2021, în Parcul Municipal Ploiești Vest, a avut loc închiderea ediției a IV-a a Taberei de Sculptură Monumentală Contemporană.
În parteneriat cu Primăria Municipiului Ploiești, Casa de Cultură ”Ioan Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești și UAP filiala Ploiești, Parc Municipal Vest, TCE, SGU, Filarmonica ”Paul Constantinescu Ploiești, teatrul ”Toma Caragiu” Ploiești, la inițiativa asociației 24PHarte și sub înaltul patronaj al Ministerului Culturii a avut loc ediția de anul acesta a Taberei de Sculptura Monumentala cu tema Reziliența – concept simbolic și inspirativ ca etapa decisivă privind fondarea Muzeului de Artă Contemporană în Aer Liber. 

Anul acesta, sculptorii Dan Daniel (Oradea), Vlad Dumitriu (Câmpina) și Valentin Vârtosu (București) au folosit andezit pentru lucrări ce vor rămâne în patrimoniul Municipiului Ploiești.  

La final, inspirați de moment, au recitat poeta Ema Petrescu și sculptorul Alfred Dumitriu.

 

Proiectul cultural al asociației 24PHarte are ca scop înfiintarea Muzeului de Artă Contemporană în Aer Liber.

 

Nu există patriotism fără patrimoniu.

Vezi interviu cu Alexandru Petrescu aici.

Marian Dragomir, Alice Neculea, Dan Daniel, Valentin Vârtosu, Vlad Dumitriu, Horia Popovici și Florin Manole

Livia Dimulescu

mai mult
CreștinătatePromovate

Cuvânt despre intrarea Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor – Sfântul Neofit Zăvorâtul

1E16BC44-2A2D-481F-AA25-59270C6F0435

Al lui Neofit preotul monah și zăvorât, scurt cuvânt despre Maria, Prunca lui Dumnezeu, când a fost dată lui Dumnezeu de părinții ei la vârsta de trei ani în Sfânta Sfintelor, despre care și mărturii scripturistice.

Părinte, binecuvântează,

  1. Atelierul slujitor al tainei dumnezeieștii obârșii săvârșite spre izbândă avea să fie plin de toată sfințenia, pentru ca Cel Preasfânt și Care întru sfinți se odihnește[1], sălășluindu-Se în locașul Său cel Sfânt[2], să împlinească ceea ce s-a spus mai înainte: Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat, adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit, că Domnul ca un Părinte va da bunătate, pe Cuvântul Său adică, și pământul nostru își va da rodul său, sălașul lui Dumnezeu Cuvântul, Maria cea de Dumnezeu chemată. Dreptatea înaintea Lui va merge[3] strigând: Gătiți calea Domnului![4] și va pune pe cale pașii Lui[5].
  2. Dar fiindcă avuția aceea bună și de Dumnezeu plăsmuită, după chipul, zic, lui Dumnezeu și după asemănarea dăruită nouă[6], am înnegrit-o din înșelarea șarpelui[7] și am fost dați rudeniei noastre, pământul în chip nemitarnic, și de chipul acela am fost lipsiți și de nemurire, și în loc de sfințenie ne-am tăvălit în noroiul păcatului și ne-am supus păcatului fărădelegii spre fărădelege[8] și toată lumea a acoperit-o tot chipul fărădelegii, și ca să-l cităm pe David: nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul, căci zice, Domnul din cer a privit peste fiii omului să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu,[9] și în loc de acestea a văzut mai degrabă că toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut. Ce oare? Nu S-a nedumerit de mărimea răutății? Nu S-a întors de la ei? Nu a aflat un leac tămăduitor al rănii universale? Nu cumva marea îndurărilor și adâncul milei[10] erau lipsite de revărsările râurilor și izvoarelor?
  3. Nicidecum. Dar fiindcă propria Lui făptură era nevrednică, din adâncul milostivirii aceleia, să fie lăsată pășune vrăjmașului, iar păcatul avea nevoie de ceva care să-l înlăture pe drept, de dreptate și sfințenie[11], este născută, la porunca lui Dumnezeu, din Ioachim și din Anna, această Preanevinovată și Curată Fecioară Marie, pentru ca Unul din Sfânta Treime, Tatăl și Duhul binevoind, luând trup din ea, să nimicească păcatul în trupul Său[12].
  4. Cum trebuia să fie Fecioara aceea, decât numaidecât mai curată și decât înseși razele de soare, ca să dea Soarelui Dreptății[13] trup fără de prihană și curat? Unde trebuia să fie hrănită și să petreacă Fecioara? Nu cumva într-o casă comună și obișnuită? Departe de noi gândul! Ci în însăși Sfânta Sfintelor aceea, ca una care era mai sfântă decât aceea, și ca una care a împrumutat trup Cuvântului Celui Preasfânt și Dumnezeu[14]. Pe care cei care au născut-o și au adus-o astăzi în Sfânta Sfintelor, în corul feciorelnic și al făcliilor luminoase, împlinindu-și făgăduințele, precum și strămoșul ei David a spus mai dinainte Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ție, aduce-se-vor întru veselie și bucurie, aduce-se-vor în palatul Împăratului[15].
  5. Și era a vedea acum unele lucruri petrecute mai presus de fire și vrednice de mirare, cum iudeii cei „care strecurau țânțarul și înghițeau cămila”[16] nu s-au opus faptului, nici nu au stat împotrivă. Căci era firesc, potrivit omeneștii rânduieli, să spună că în Sfânta Sfintelor intră odată pe an arhiereul însuși, după multă curățire și nu fără jertfă de sânge[17].
  6. Și voi, o, Ioachim și Anna, cum aduceți în Sfânta Sfintelor pe o pruncă de trei ani? Pentru ce și tu însuți, o, Zaharia, te învoiești cu aceasta? Pe cât pare, socotind mai preferabilă decât legea pe ruda Elisabetei, ai dat cele nepătrunse să fie sălaș unei prunce de trei ani. Nu au spus, nici nu au cugetat nimic asemănător. Căci cine poate împiedica ceea ce Dumnezeu Domnul voiește[18]?
  7. Și iarăși se cuvine să ne minunăm cum a răbdat o fiică de trei ani să părăsească dragostea părinților și slujirea doicilor și casa părintească și simplu toate cele câte țin de casele bogate și să rămână la Templu, lucru care nu este ușor a fi îndeplinit nici la vârsta bătrâneții, fie de femei, fie de bărbați.
  8. Dar ușoare sunt toate cele pe care le binevoiește Dumnezeu[19]. Căci a zis mai dinainte despre aceasta David, strămoșul ei: Ascultă, zice, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău, că va pofti Împăratul frumusețea ta[20], adică sfaturile cele părintești, cum după multe rugăciuni către Dumnezeu, te-ai născut din pântece sterp[21] și cum te-au rodit cu multe rugăciuni și lacrimi și cum au făgăduit să te dea Celui Care te-a dat. Și pleacă urechea ta și ascultă acestea: și uită poporul tău și casa părintelui tău și vezi frumusețea și bunăcuviința minunată a Templului, închipuire a cerului și a cortului fixat odinioară în Siloam[22].
  9. Și petrecând în acest templu ca o dumnezeiască și curată porumbiță[23] uită poporul tău și casa părintelui tău și va pofti Împăratul frumusețea ta și plecând cerurile[24], ca ploaia pe lână[25], liniștit și fără tulburare și uitând și puterile cele de sus și pogorându-Se, Se va sălășlui în mijlocul tău[26], că El este Domnul tău[27] și tu ca maică și roabă te vei închina Lui și feței tale se vor închina mai-marii poporului[28] și, ca pe o împărăteasă preaslăvită și ca pe o maică fără prihană, Împăratul a toate te va pune pe tine de-a dreapta Lui preaînfrumusețată în haina aurită[29] a virtuților, cinstită și celelalte.
  10. Acestea de mai înainte le-a rânduit Dumnezeu Însuși prin David și, umplându-și vârsta pruncească și cugetul acela de Duhul Sfânt, a preferat să rămână în Sfânta Sfintelor și să uite poporul și rudele și casa părintelui său. Iar dacă cumva acestea sunt spuse și despre Biserica chemată de Dumnezeu, ele sunt spuse însă anagogic. Dar în primul rând, Preasfântul Duh a arătat mai dinainte acestea despre Sfânta Fecioară.
  11. Iar Preacurata Fecioară rămânând nouă ani în cele nepătrunse și în dumnezeiescul templu, a primit hrană cerească de la dumnezeiescul înger, ca una care a fost mai dinainte numită Maică a Dumnezeului îngerilor[30]. Dar când a ajuns la neprihănită vârsta de doisprezece ani, s-au gândit preoții să o scoată din Sfânta Sfintelor pe Fecioara, presupunând, ca tânără, că ceva femeiesc i s-a întâmplat ei. Dar neștiind pe cine preferă Dumnezeu ca păzitor al Fecioarei, au căutat un semn în acest mod: la cererea preoților este îndemnat Zaharia să se roage pentru aceasta.
  12. Iar el încingându-se cu doisprezece clopoței și întrebând, vine la el îngerul Domnului zicând către el: „Adună sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, cei care sunt văduvi, și ia toiegele lor și roagă-te și iarăși împarte-le lor și asupra căruia vei vedea un semn, să știi că pe stăpânul acelui toiag a căzut sorțul să fie păzitorul Fecioarei.
  13. Și a fost așa. Și a sunat din trâmbiță și s-a adunat tot sfatul celor văduvi împreună cu tâmplarul Iosif, ale căror toiege luându-le Zaharia și rugându-se și împărțindu-le nu s-a arătat semn pe nici unul. Dând la urmă și tâmplarului Iosif, iată a zburat un porumbel din capătul toiagului lui pe capul lui și a căzut sorțul pe el să fie logodnic Fecioarei, adică păzitor, poate și fără să vrea. Căci refuza logodna aceasta pentru multe pricini. Dar nu a putut și a luat-o pe ea la casa lui, ca pe o comoară dumnezeiască, minunatul acela teslar, până ce Arhitectul tuturor celor ce sunt va îndrepta prin ea propria noastră fire șubrezită cu toporul și ciocanul[31] negrăitei Lui înțelepciuni și puteri.
  14. Dar noi, salutând cu câteva închinăciuni, pe pricina înnoirii noastre, pe Maria cea fără de prihană, să aducem cuvântul nostru la capăt, fiindcă se cuvine să așteptăm bunele vestiri către ea ale dumnezeiescului Gavriil la vremea statornicită. Dar acum tratând destul și pe scurt despre intrarea ei la Templu, ce nevoie este să întindem cuvântul mai mult decât trebuie și să aducem fraților slăbiciune și poate și picoteală? Dar să trezim spre auzire și pe cei care sunt mai leneși, prin faptul de o saluta cu bucurie:
  15. Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, comoara cea însuflețită a nedespărțitei Treimi, întru care S-a sălășluit „Împăratul slavei”[32], Hristos Domnul, și care ne-a izbăvit pe noi din robia vrăjmașului[33]. Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, întărirea credincioșilor, lauda lumii și izbăvirea noastră, a tuturor celor robiți.
  16. Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, floarea fecioriei, frumusețea curăției și slobozirea din necinste a neamului femeilor. Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, slava împăraților, faima mai-marilor și zidul nesurpat al creștinilor. Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, acoperământul celor ce se încred întru tine[34], mijlocitoarea păcătoșilor către Dumnezeu, ajutor grabnic celor ce se pocăiesc fierbinte.
  17. Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, lauda strămoșilor, propovăduirea apostolilor și slava mucenicilor.
  18. Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, orbirea celor necredincioși, lumina celor credincioși și ocrotirea nezdrobită a tuturor credincioșilor și oglinda. Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară cu totul fără de prihană, începutul și sfârșitul[35] minunilor lui Hristos prin care de sus S-a pogorât Cel Preaînalt și, luând firea noastră cea căzută în cele mai de jos ale iadului, a înălțat-o și a așezat-o de-a dreapta părintească și a învrednicit-o să fie închinată de toată făptura.
  19. O, taină nouă, o, cinste preaînaltă și mai presus de fire. Au dorit îngerii să privească la această cinste[36], fiindcă nu firea îngerilor, ci sămânța lui Avraam a luat[37], precum a zis și Pavel. Și ce vom face dacă pentru păcat iarăși vom cădea în acele locașuri de sub pământ? Fiindcă Hristos nu Se va mai pogorî iarăși acolo, ca să-i ridice pe cei ce iarăși au căzut acolo. Căci S-a pogorât o dată și ne-a izbăvit pe noi și ne-a ridicat și a legiuit ca cei botezați să nu se mai supună păcatului[38] și să coboare în iad, fiindcă El nu mai vine acolo și nu mai coboară iarăși, ci vine să judece viii și morții[39] și să răsplătească fiecăruia după faptele lui[40]. Dar noi, nesuferind să vorbim multe despre acestea, să ne întoarcem la început și să o mai salutăm o dată și, împlinind numărul egal cu al soborului celor zece fecioare,[41] să punem capăt cuvântului.
  20. Bucură-te, Atotstăpână, de Dumnezeu dăruită Stăpână, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și pază nezdrobită a peșterii mele acesteia, împreună cu preacinstita Cruce a Fiului tău și zid nesurpat, respingerea și căderea uneltitorilor și a vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.
  21. Dar nu înceta, rogu-mă, o, Preacuvioasă și Preasfântă a mea pereche[42], ca, prin cercetarea ta nebiruită, până în sfârșit, să acoperi avuția aceasta și pe cei ce locuiesc în ea și pe acest Nou Sion, pe care recent l-am construit[43] eu cu puterea lui Dumnezeu și să mă păzești pe mine teafăr și nevătămat de toată uneltirea potrivnică și să aduceți Stăpânului rugăciune bineprimită pentru mine, slujitorul vostru netrebnic, și pentru mântuirea mea, pentru ca și de aici să fie slăvit numele slăvit și preasfânt al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Panegiricul 23, extras din Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Scrieri III. Panegirice, trad. din greaca veche de L. Enache, studii de N. Papatriandafillou – Theodoridis și T. Yiankou, ediție îngrijită de Pr. D. Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 416-423)

[1] Cf. Is. 57, 15, Dumnezeiasca Liturghie, cântarea Imnului trisaghion.

[2] Cf. Ioil 4, 17.

[3] Ps. 84, 11-14.

[4] Is. 40, 3; Mt. 3, 3.

[5] Ps. 84, 14.

[6] Fc. 1, 26.

[7] Fc. 3, 1.

[8] Rom. 6, 19.

[9] Ps. 13, 1-3.

[10] Ps. 50, 3.

[11] 1 Cor. 1, 30.

[12] Evr. 2, 14.

[13] Mal. 3, 20.

[14] Utrenia Cinzecimii, irmosul Cântării a 9-a.

[15] Ps. 44, 15-16.

[16] Mt. 23, 24.

[17] Vezi Lev. 16, 29-34; Evr. 9, 25.

[18] Is. 14, 27.

[19] Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la Psalmul 143, PG 55, 304C, 334C.

[20] Ps. 44, 11-12.

[21] Imnul Acatist, Icos 3.

[22] 2 Rg. 6, 17.

[23] Cânt. 2, 13.

[24] Ps. 143, 5.

[25] Jud. 6, 37-40; Ps. 71, 6.

[26] Num. 35, 34.

[27] Ps. 44, 12.

[28] Ps. 44, 13.

[29] Ps. 44, 10.

[30] Protoevanghelia lui Iacob, Tischendorf, 17-20 (Strycker, 17-20)

[31] Ps. 73, 6.

[32] Ps. 23, 7.

[33] Ps. 105, 10.

[34] Utrenia Întâmpinării Domnului, irmosul Cântării a 3-a

[35] Apoc. 21, 6; 22, 13.

[36] 1 Ptr. 1, 12.

[37] Evr. 2, 16.

[38] Rom. 6, 6.

[39] 1 Ptr, 4, 5; 2 Tim. 4, 1; Simbolul credinței.

[40] Ps. 61, 13; Pilde 24, 12; Mt. 16, 27; Rom. 2, 6.

[41] Mt. 25, 1-13.

[42] Adică perechea protectorilor Peșterii, Maica Domnului și Sfânta Cruce.

[43] Se referă la noua peșteră pe care a construit-o deasupra celeilalte și pe care a numit-o Noul Sion, pentru a se bucura de mai multă liniște.

Sursa: doxologie.ro

mai mult
Agenda culturalăPromovateTabăra Sculptură

E0B32A28-82E3-4345-B433-42C74DAC151F
Design invitatie Ana Raisa Manole
Asociația Culturală 24PHarte în parteneriat cu Casa de Cultură ”Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești și Primăria Municipiului Ploiești, UAP filiala Ploiești, Parc Municipal Vest, TCE, SGU, Filarmonica ”Paul Constantinescu”Ploiești, teatrul ”Toma Caragiu” Ploiești, organizează în perioada 25 Octombrie – 20 Noiembrie 2021
EDIȚIA a IV-a A TABEREI NAȚIONALE DE SCULPTURĂ MONUMENTALĂ CONTEMPORANĂ – PLOIEȘTI 2021
Cu mare drag vă așteptăm sâmbătă, 20 noiembrie, orele 12:00, la închiderea ediției a IV-a a Taberei de Sculptură Monumentală Contemporană din Parcul de Vest de la Ploiești (Zona Serelor).
Un proiect inițiat de Asociația Culturală 24PHarte
Eveniment aflat sub patronajul Ministerului Culturii
Nu există patriotism fără patrimoniu.
mai mult
CronicăPromovate

La capătul digului

WhatsApp Image 2021-11-19 at 10.17.07

Am oprit muzica și am aruncat o privire pe fereastră,
dincolo de mormanul de lavă se zărea marea, neclintită si grea, negru-lucios ca smoala
si cerul bleumarin dens cu inserții de gri-argint
se crăpa de ziua
(Întotdeauna mi-a plăcut expresia asta, se crapă de ziuă, îmi imaginez cerul ca o coajă de ou care se sparge și se desface in cioburi asimetrice care lasă să pătrundă prin fantele înguste o lumina difuza, ca un abur)

casa de lavă respira a somn de dimineață si-n șemineu se stingea jarul lemnelor de lămâi si portocal,
lumânări pe jumătate arse si pahare cu resturi de vin roșu, vin local de la Savoca,
zgomotul câte unui val rătăcit care izbea peretele dinspre răsărit și făcea stâncă să vibreze si sa sune înfundat, a gol
de-acum la orizont o linie roșie, ca trasată perfect drept cu un marker, schimbase nuanța mării intr-un negru violet si se pierdea intr-un degrade perfect in sus, pe cer

am ieșit in vârful picioarelor
aerul rece m-a izbit sarat peste față
și totul era încremenit in clipa aia magică dintre noapte și zi,
inima a început să-mi bată mai repede, spectacolul m-a copleșit și pentru o clipă m-am simtit ca o intrusă,
n-ar trebui să fiu aici, am gândit, muritorilor nu le e permis să vadă așa ceva,
ba da, am zis și-am fugit până la capătul digului,
zăpada de pe Etna se colorase in roz-pal și vulcanul fumega, de cealaltă parte marea fremăta trezita din somn, pe deasupra mea, foarte aproape, cât să-i simt fâlfâitul aripilor, a zburat țipând ascuțit un pescăruș

și-atunci a răsărit soarele
și eu am început să plâng.

 

Oana Costea

mai mult
MonarhiePromovate

Regina Maria, regina inimilor noastre

WhatsApp Image 2021-11-19 at 10.17.05

A intrat în Palatul Regal pe la prânz cu cei care o însoțeau.
-Vă rog sâ mâncați ceva. Într-o oră ne întoarcem la spital. Ostașii noștri răniți au nevoie de noi, a spus Regina Maria.
-Majestate, vă rugăm totuși să vă faceți injecția împotriva tifosului. Este prea periculos pentru dumneavoastră!
-Eu nu am timp să fiu bolnavă, domnilor. Am România în gând, inimă și suflet. Respir pentru neamul acesta. Iată de ce, nimeni și nimic nu mă va înfrânge. Ne vedem într-o oră!
Aceasta a fost Regina Maria, cea care a iubit România mai presus de orice.
După război și înfăptuirea Marii Uniri, Regina Maria a plecat în Europa să convingă Puterile vremii să recunoască acest act istoric!
A ajuns în Franța pe o vreme mohorâtă și a mers direct la președintele acesteia. A doua zi toate ziarele titrau…”Franța este norocoasă să primească pe Regina Maria”. Primul pas fusese făcut.
A urmat Anglia. Cu Churchill copilărise. În 30 de minute acesta a fost convins să recunoască România Mare.
Înainte să plece, Regina îl întreabă:
-Cum credeți că pot convinge Statele Unite?
-Majestate, Președintele Wilson este la Paris. Aveți timp să ajungeți. Sunt sigur că o să-l cuceriți.
Regina Maria ajunge degrabă în Franța, dar i se spune că președintele american are programul încărcat.
-De la 8 dimineața are foarte multe întâlniri.
-Spuneți-i președintelui dumneavoastră că eu mă trezesc la ora 6. Vă garantez că nu are cum să plece din Paris fără să ne vedem.
Până la urmă întâlnirea are loc și SUA recunoaște România Mare.
Pentru noi toți, Regina Maria trebuie să fie REGINA INIMILOR NOASTRE!

 

Marta Retevoi

mai mult
ActualitatePromovate

18 Noiembre – A adormit, întru Domnul, Ana Dorica “Dorli”, fiica lui Lucian Blaga

WhatsApp Image 2021-11-19 at 10.17.04

“Astăzi a murit Dorli Blaga, fiica marelui poet Lucian Blaga, la vârsta de 91 de ani. Ea a contribuit la editarea operei complete a tatălui său.

Numele de alint “Dorli” era de fapt un derivat de la cuvîntul “dor”, unul din simbolurile centrale ale poeziei lui Blaga, scrisă mai ales în perioada în care acesta a fost atașat cultural la legațiile românești din Elveția sau Portugalia.

Dorli Blaga și-a adus contribuția și la editarea romanului „Luntrea lui Caron” al lui Lucian Blaga și, totodată, a colaborat la redactarea biografiei tatălui său, în patru volume.

De asemenea, Dorli Blaga a scris și un volum de memorii, intitulat „Tatăl meu, Lucian Blaga”.

Dumnezeu să o odihnească!”

Sursa: Istoria pe răzătoare, via Literatura de azi

mai mult
CronicăPromovate

EXPO IOAN MIHAI COCHINESCU – “VINTAGE & HDD”, 2012

WhatsApp Image 2021-11-17 at 15.49.18 (1)

Fotografie, film, instalație, sculptură. Probabil cea mai de suflet expoziție de-a mea. S-a-ntâmplat la Ploiești, la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”. Acum niște ani. Cu mulți prieteni și oameni foarte dragi lângă mine. Cu o atmosferă de vernisaj de care mi-e tare dor.

Gabi Stamate, Valter Paraschivescu, Mihai Vasile, Ioan Mihai Cochinescu, Florin Sicoe

Foto Ioan Mihai Cochinescu /Sidonia Câlin
Text Ioan Mihai Cochinescu

mai mult
CronicăPromovate

MEMENTO ALEXANDR BLOK

blok2

Aleksandr Blok a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Pușkin.

Născut 16/28 noiembrie 1880 Sankt Petersburg, Imperiul Rus

Decedat 7 august 1921 (40 de ani) Petrograd, RSFS Rusă

Înmormântat Cimitirul Smolenski

Poetul rus a fost şi dramaturg şi eseist, dar şi conducător al simboliştilor ruşi de la început de secol.

Sărăcia, băutura și dezamăgirile provocate de viață, combinate cu dragostea lui pentru Rusia au influențat temele amare de protest social care au marcat operele târzii ale lui Blok. Una dintre acestea este Sciții (1920), în care își înghite dezgustul față de cultura occidentală și cere ajutor pentru guvernul socialist. Poezia lui Blok, produsă de focul sufletului și de răceala minții, a fost apreciată pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitatea onirică, în care sunetele și repetiția erau folosite pentru a evoca stări sufletești. Poetul considera că rolul artistului era de a fi un intermediar între lumea aceasta și alte lumi, precum și de a revela scopul omului pe Pământ.

*Acolo-n stradă-o casă se-nălța – Aleksandr Blok*

Acolo-n stradă-o casă se-nălța

Și-n întuneric conducea o scară.

Fugeau lumini când ușa scârțâia,

Se-nstăpânea pe urmă bezna iară.

Sub firma ”Flori”, acolo-n asfințit

Puteai zări închisă ușa albă.

Acolo pași stingându-se-au muțit

Pe trepte, în lumina-aceea slabă.

Un stor lăsat pe-un geam de la etaj

Împiedica privirile să vadă

Și, ca un rid pe frunte,-acel pervaz

Închipuia grimase pe fațadă.

Ferestrele-n amurg se luminau,

Erau cântări și dansuri, veselie,

Dar de afară nu se auzeau…

Doar sticla-n geamuri fulgera pustie.

Sub lampa care-abia mai pâlpâia

O umbră se vedea pășind pe scară.

Fugeau lumini când ușa scârțâia,

Se-nstăpânea pe urmă bezna iară.

1 mai 1902

Traducerea Emil Iordache.

Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”

Ca estet, Blok nu s-a simțit în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii și piese de teatru, Blok a mai scris eseuri și recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raționamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriție.

 

Via Stamate Constantin

mai mult
CronicăPromovate

Nicolae Steinhardt – Degeaba le-am avea pe toate

WhatsApp Image 2021-11-16 at 09.23.42 (1)

 

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supra doctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe.

Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviintă.”

Nicolae Steinhardt – Primejdia mărturisirii

mai mult
PoeziePromovate

Cezar Ivănescu, 80 de ani de la naștre

ombra-800×445

Publicată la editura OMBRA GVG, în condiții grafice excepționale, cartea reunește peste 80 de poeme ale lui Cezar Ivănescu, în traducerea albaneză a domnului Dr. Luan Topciu, coordonatorul Centrului Cultural Albanez al Asociației Liga Albanezilor din România. Profesorul Topciu semnează și postfața lucrării, în vreme ce prefața îi aparține criticului și istoricului literar Daniel Cristea-Enache.

mai mult
PoeziePromovate

George Riurel Bălan – poezii

poezie

Limba noastră

Limba mea e graiul ierbii
când țâșnește primăvara,
vântul care mână cerbii,
dor pe care-l poartă seara.

Limba mea e prima zestre
din străbuni, demult lăsată,
gând pictat pe stânci rupestre…
este rugă asumată.

Limba mea-i o bucurie,
și e dans în care iambii
stau ca florile pe ie,
preț plătit cu sânge-n cambii.

Limba noastră-i moștenire,
acoladă de unire.

 

O cruce

Chiar diavolul mi-a zis să ne-ntâlnim,
că vrea, măcar puțin, să discutăm
și, „cine știe, poate, ne unim
să trecem puntea sau… s-o devastăm!“

Să nu-mi fac griji, căci poate rezolva
într-o clipită tot ce eu aș vrea,
doar el în lumea-aceasta-i cineva,
ba poate chiar urni și prima stea.

Avea mai toate vorbele la el,
de ai fi spus că-i mare literat,
purta-n urechea dreaptă un cercel
și se dădea un mare democrat…

Cu limba-n cerul gurii mi-am făcut
o cruce, și, apoi, am dispărut.

 

Aforismele lui Brâncuși

„Invidie, sau ură-n suflet
în veci n-oi ține, sunt eu sigur”,
spunea Brâncuși într-un răsuflet,
de-aceasta, chiar, pot să vă-asigur!

„Creez nu pasărea ci zborul
și caut pietrei să-i dau viață,
iar gândul bun mi-l dă Păstorul
și-I mulțumesc că mă răsfață!

Iubesc tot ceea ce se ‘nalță,
și aripi, eu, curând, voi prinde
noroi și fum le iau din salță…
tăceri vă las a vă surprinde.

Sculptura este însăși apa
și vinul ce sfârșește-agapa.“

Resurse

Poveștile ce ni le-am spus
vor fi resurse pe vecie
sau diamante ce le-am pus
în ceea mai de preț cutie.

Un cufăr bine zăvorât
momentele ne-adăpostește,
să nu ne fie de urât…
și, Doamne, ce mult prețuiește!

Lua-voi totul când mă duc…
și fericit eu sunt de-acuma
cum este fiece mânzuc
ce-ntâia dată vede bruma.

Mai lasă-mă, iar, să te pasc
de-o fi din nou eu să mă nasc!

 

Eva Heyman

Copil de treisprezece ani,
în lagăr dusă cu ai săi,
avea o frică de germani
și ea și ceilalți: doi ceangăi.

Nota-n jurnal tot ce vedea
și-l observa pe gardian…
L-ar fi lăsat sărut să-i dea,
doar să câștige un alt an.

Bunicii-ndată ce-au ajuns,
ca alți evrei, au fost gazați,
și nu s-a dat niciun răspuns
de ce-au fost, oare, acuzați.

„Trăit-am doar așa puțin
și toată viața-a fost un chin?“

(George Riurel Bălan)

mai mult
PersonalitățiPromovate

O amintire cu Ioan Gyuri Pascu

interviu

Gyuri Pascu regreta că nu s-a întâlnit mai des cu Iulian Mincu

De curând s-au împlinit cinci ani de la plecarea la cele veșnice a foarte îndrăgitului actor, cântăreț, comic Ioan Gyuri Pascu.

Mi-am amintit cu acest trist prilej de un scurt interviu televizat pe care i l-am luat în 1993, cu prilejul unui spectacol susținut de grupul umoristic ”Divertis” – grup din care făcea parte și Gyuri – la Ploiești. Din păcate, interviul s-a pierdut. Printre altele, s-a comentat faptul că fostul ministru al Sănătății (în guvernul Văcăroiu, perioada 1992-1996), Iulian Mincu, a afirmat în fața națiunii că în urma aplicării ”Programului de Alimentație Științifică a Populației” – conceput tot de el, dar în vremea Repede (dar după foarte mult timp) Împușcatului, căruia i-a fost medic curant – tinerii români ar fi ”câștigat” opt centimetri. În înălțime, ca să știți! Gyuri Pascu s-a lovit cu palma peste frunte de necaz: ”Dacă știaaam! Că eu am numai unu șaizeeeci!”, s-a lamentat. Apoi, către reporter, care are 1,92 m: ”Nu-mi puteți da 8 centimetri, că eu – din păcate – îi simt tot în lărgime (Gyuri era ”plinuț”, vă aduceți aminte), în loc să-i simt în înălțime? Dar dacă știam, mă-ntâlneam foarte des cu domnul Mincu. Luam cei opt centimetri și dup-aceea mă duceam la domnul Stoica (cel cu ”Caritas”-ul), care înmulțește totul de opt ori, se făceau 64 de centimetri și uite-acum jucam în NBA, alături de Ghiță Mureșan și Michael Jordan. Aaah…!”.   

                                                              Leonida Corneliu CHIFU

mai mult
1 2 3 4 162
Page 2 of 162