close

Promovate

LiteraturăPromovate

Suprematismul neo-barbarului – cronica unei de-tabuizări meritate

Colang

Note de lectură la volumul

Dimensiuni și perspective etice asupra barbariei actuale” de Dr. George COLANG

(Ed. Eikon, Colecția Universitas, 2018)

Noua contribuție extrem de incitantă a Dlui George COLANG la înțelegerea resorturilor cât mai ascunse ale neo-barbariei contemporane are meritul de a se constitui într-un veritabil ”manifest” palpitant contra ultra-consumismului și hiper-hedonismului pe care le bănuiește cele mai responsabile de starea actuală a moralității din lumea contemporană. În acest sens, volumul sugerează că morala ar fi devenit între timp ”doar un prilej de desfătare al vicleșugurilor celor ahtiați de voința de putere”. Altfel spus, pericolul civilizațional major ar proveni mai degrabă nu dinspre mașinalizare, abrutizarea comportamentelor sau robotizarea galopantă cu care tehnologiile de vârf ne răsfață atât de copios în ultimul timp.

Demersul se originează din surse foarte diverse ca orientare filosofică și morală, iar abordarea asupra barbariei ca ”răsturnare a tuturor valorilor” este dusă la capăt dintr-o perspectivă multi- și inter-disciplinară care însă se concentrează îndeosebi într-o virulentă critică contra post-modernității. Din acest unghi de vedere, autorul preia concluziile francezului Jean-François Lyotard din ”Inumanul”, conform cărora postmodernitatea n-ar fi decât o anumită ”rescriere” a câtorva caracteristici deja revendicate de către modernitate, susține el, dar în special referitor la pretenția de legitimizare prin pariul iluminist de ”emancipare a umanității întregi prin știință și prin tehnică”.

Astfel, această pretenție este demontată, chiar destructurată sistematic, sugerându-se că ar fi vorba doar de o imensă ipocrizie care să travestească în fapt consumismul, mercantilismul și disoluția oricăror fundamente morale din spate.

Ca și poetul Mario Vargas Llosa, filosoful român denunță tot așa-numita ”societate a spectacolului” în care ne complacem sau pierderea oricărei brize de autenticitate de la care să se mai poată revendica omul contemporan. Aici, se operează în carte cu o interesantă distincție între, pe o parte, ”gulerele albe”, care ar fi răspunzătoare de un simulacru global provocat și, pe de altă parte, ”barbarii de rând” ce ar fi victimele mai mult sau mai puțin candide ale adevăraților manipulatori ai lumii. Cu alte cuvinte, aparenta marjă de libertate a indivizilor în capitalismul de astăzi ar fi mai curând doar o impresie superficială că un cetățean obișnuit ar mai avea de jucat ”un rol important în hăul cotidian”. Pentru unii ar putea fi cumva frustrant că autorul nu se referă critic mai apăsat și la falsitatea ideologică a real-socialismului de tip sovietic, atunci când critică cu asprime proliferarea falsității și a minciunii.

Noua carte a lui Dlui George COLANG atribuie această degenerare colectivă cu aparență de apoteoză și de încoronare a civilizației occidentale Supraomului, propulsat în prim plan de Nietzsche. În perioada actuală, în mod oarecum paradoxal, barbarul s-ar identifica chiar cu Supraomul, ar fi un fel de îndeplinire a testamentului lăsat de filosoful german. Această convingere se hrănește și din observația conform căreia un cult exagerat al Supraomului ar fi condus inevitabil la o alteritate golită de conținut și de semnificație morală, decăzută la nivelul unui ”scop în sine”.

Există, din fericire, numeroase filiații captivante cu autori foarte diverși, cam din toate spațiile filosofiei europene din ultimele două secole, însă influența cea mai puternică o au asupra autorului reprezentanții Școlii de la Frankfurt, chiar dacă îi numește sau nu în mod direct.

Finalul cărții, care rămâne deschis, pare extrem de pesimist, cel puțin la prima vedere, întrucât acreditează ideea că ne-am fi resemnat cu toții să asumăm această ”lume saturată” post-pascaliană, în care cumva blestemul este că omul ”nu mai este lăsat pur și simplu să existe”. Șansa perpetuării acestei umilitoare damnări ar fi proveni chiar din partea unei epistemologii pe care o califică drept ”întemeietoare de valori de casă”. Ca și în comediile grave ale lui Molière sau Caragiale sau în reflecția existențialistă a lui Sartre, barbarul a fost mai dintotdeauna, fatalmente, suprapus cu ”Celălalt”, adică o expresie a refuzului semeț de asumare a responsabilităților etice și o disperată intenție de mascare a ceea ce s-ar numi ”deșertăciunea umană”. Nu întâmplător, în umbra lui Heidegger, eseul de față chiar mizează pe ideea că ”Supraomul de masă” cum l-a denumit Umberto Eco, ar fi învins, întrucât atunci când ”te joci de-a Dumnezeu, ajungi să fii Dumnezeu”, iar, astfel, ”totul se transformă într-o bătălie goală între Supraoameni de masă”.

În final, ar merita să scoatem în relief faptul că teza de doctorat care stă la baza acestui volum nu se rezumă la a fi doar un pamflet scrâșnit, minat de o arzătoare indignare simbolică, ci reușește să ilumineze în mod semnificativ diferitele unghiuri mai puțin frecventate și surse mai puțin vizitate de către filosofii români asupra tragismului umanității noastre crepusculare. Așa cum i-am mărturisit și personal, într-o discuție, autorului, de-abia de acum începe să se impună exigența unui efort compensatoriu, dar salutar, în situația în care, în viitoarea sa carte, el va sugera și anumite alternative compensatorii, cel puțin, dacă nu o anumită rută de tip ”terapeutic” spre care să ne îndreptăm, cel puțin orientativ, pilduitor, privirea. Din fericire, sunt destul de mulți autorii la care ne putem raporta și în continuare atunci când ne aflăm într-o traversare prelungită a deșertului ca un fel de răspuns – arc peste timp la chinuitoarea întrebare retorică a lui Hölderlin: ”La ce bun poeți în vremuri sărace?”.

(Sever AVRAM)

mai mult
CronicăPromovate

Podul

Pod

Săream de pe podul ăsta în copilărie, în adolescență mai apoi.

Îi spuneam “la stăvilar” și trebuia să ne luăm avânt, să aterizăm cât mai departe, să nu ne tragă curenții sub pod, că ne-ar fi izbit de beton și ne-ar fi aruncat, prin “cascadă”, în lacul de pe partea cealaltă a străzii, aflat mai jos ca nivel. Era și mai mic, și mai murdar, avea pe margine stuf și papură și rațele lăsau dâre pe apa tulbure.
Ne ingrozea posibilitatea asta, “clar mori”, ziceam și totuși mergeam mereu la stăvilar să sărim în cap.

Mă opresc in unele seri pe pod, mi-e in drum, îmi sprijin coatele de balustradă, închid ochii și retrăiesc senzatiile de atunci,
mai întâi emoția, frica de dinaintea săriturii și fierbințeala betonului de sub tălpi, felul in care numărăm in gând, unu, doi, trei
învățai să-ți controlezi respirația, să-ți calculezi mișcările, să fii întâi arc și-apoi săgeată, să spargi luciul perfect, cu mâinile împreunate, să-ți dozezi respirația ca să înoți cât mai mult pe sub apă, să ieși la suprafață și să continui până ajungi in zona de siguranță, de unde curenții nu te mai pot trage înapoi
și de-acolo să te întorci și să le faci semn cu mâna prietenilor de pe pod, să-l încurajezi pe următorul.

O nebunie.
Iar când eram toți in apă și aveam sentimentul că am câștigat ceva foarte de preț, treceam lacul înot, până la – pe atunci -ștrandul CC-ului, de-acolo ne cumpăram Pepsi, cu 2 lei cincizeci sticla și amandine. Era premiul nostru. Stăteam pe iarbă, la soare, și vorbeam despre cum o să sărim data viitoare și despre ce o sa facem când o să fim mari.

Astă seară bătea vântul și cât am stat acolo m-am gândit la altceva. Înghețasem când am plecat, dar am avut senzația aia, de după săritură.
Acum aștept amandina.

(Oana Costea)

mai mult
PromovateSfinții zilei

Lasatul secului pentru Postul Nasterii Domnului; Sfantul Apostol Filip; Sfantul Grigorie Palama

sf232

Sfantul Apostol Filip

Originar din Betsaida Galileii, Sfantul Apostol Filip este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de catre Mantuitorul nostru, Iisus Hristos. Sfantul Filip, intalnindu-l pe Natanael, i-a zis: „Am gasit pe Cel despre Care a scris Moise in Lege si prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret“ (Ioan 1-45). Dupa Inaltarea Domnului la cer, Sfantul Filip a propovaduit credinta crestina in Asia. Documente descoperite recent atesta faptul ca Sf. Ap. Filip l-a insotit pe Sf. Ap. Andrei in Schitya, Dobrogea de astazi, pentru a face cunoscut cuvantul lui Dumnezeu.

In acest sens, prof. univ. dr. Emilian Popescu afirma: „In cercetarile mai noi s-a ajuns la concluzia ca Sf. Ap. Filip poate fi asezat langa Sf. Ap. Andrei ca misionari pe pamant romanesc si, de aceea, pentru noi romanii ziua aceasta este tot asa de importanta ca si aceea dedicata Sf. Ap. Andrei.”

A adormit in cetatea Hierapolis, din centrul Asiei Mici, unde a fost rastignit cu capul in jos.

Troparul Sfantului Apostol Filip

Apostole Sfinte Filip, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa dea iertare de pacate, sufletelor noastre.

Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a nascut in anul 1296 in Constantinopol. Inzestrat cu abilitati intelectuale si ambitie, Grigore a stapanit toate subiectele de studiu care faceau parte la vremea aceea din cursul complet de educatie superioara medievala.

Tanarul Grigorie, abia implinind 20 de ani, s-a retras in Muntele Athos in anul 1316, devenind novice la Manastirea Vatoped, sub indrumarea monahiceasca a Parintelui Nicodim. Acolo a fost tuns in monahism si a pornit pe calea sfinteniei.

A mai vietuit si in alte doua asezaminte monahale: Lavra „Sfantul Atanasie Athonitul” si Schitul Glossia. Aici a deprins practica rugaciunii inimii, isihasmul devenind pentru el un mod de viata. Din cauza incursiunilor turcilor din anul 1326, se va muta la Tesalonic, impreuna cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Isi va continua viata de asceza, impreuna cu cei 12 calugari, intr-un schit de pe muntele de langa Veria: cinci zile pe saptamana petrecea in rugaciune si post, fara sa se intalneasca cu nimeni, iar sambata si duminica cobora in mijlocul fratilor si al credinciosilor, slujind Sfanta Liturghie si predicand.

S-a intors la Athos si s-a asezat pentru o perioada in schitul „Sfantul Sava”, de langa Marea Lavra. Deceniul urmator incepe controversa isihasta, adversarii Sfantului Grigorie fiind monahul Varlaam (care sustinea imposibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu, in afara unui demers teologic speculativ, si experierii slavei divine) si discipolii acestuia: calugarul bulgar Akyndinos, Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347), chiar si imparatul Andronicus III Paleologul (1328-1341).

Sfantul Grigorie devine apologet al isihasmului si, implicit, al Ortodoxiei, formulandu-si viziunea ascetica si mistica in „Triade in apararea sfintilor isihasti” (1338) si „Tomul Aghiorit” (1340). Sinodul de la Constantinopol din 1341, desfasurat la Biserica „Sfanta Sofia”, a fost de acord cu punctul de vedere al Sfantului Grigorie, si anume ca, inaccesibil in esenta Sa, Dumnezeu Se descopera si poate fi cunoscut prin energiile Sale necreate. Insa disputele dintre Palamiti si Varlaamiti au continuat pana intr-acolo incat, in 1344, Sfantul Grigorie a fost intemnitat. In 1347, a fost eliberat si numit Arhiepiscop al Tesalonicului. In 1351, Sinodul din Vlaherne a aparat cu solemnitate caracterul ortodox al invataturilor sale.

A trecut la cele vesnice la 14 noiembrie 1359. Potrivit traditiei, inainte de a face trecerea spre lumea vesnica, i s-a aratat Sfantul Ioan Gura de Aur, care i-a adresat cuvintele: „Spre Inaltimi! Spre Inaltimi!”

A fost canonizat la noua ani de la moartea sa. Moastele Sfantului Grigorie Palama se pastreaza la Tesalonic. Este praznuit de doua ori pe an: pe 14 noiembrie si in duminica a doua din Postul Mare.

Troparul Sfantului Grigorie Palama

Luminatorule al dreptei credinte, sprijinul Bisericii si invatatorule, podoaba monahilor, aparatorule cel nebiruit al teologilor; facatorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovaduitorule al harului, roaga-te pururea sa se mantuiasca sufletele noastre.

Tot in aceasta zi, Biserica face pomenirea Sfantului Mucenic Constantin cel ce din Idra.

Potrivit Sinaxarului Sfintilor de pretutindeni, Editura Cartea Ortodoxa, tot astazi praznuim pe:

Sfânta Muceniţă VENERANDA, fecioară din Roma (sec. II);
Sfântul Mc. VENERÂND de la Troyes (Franţa, +275);
Sfântul Ier. IUCUNDIE, episcop de Boiogna (Italia, +485);
Sfântul Ier. DYFRIG, episcop de Hereford şi Gwent (cca. +550);
Sfântul Cuv. SIDONIE, stareţ lângă Rouen (Franţa, sec. VII);
Sfântul MALO (sau MACHULUS) din Franţa (sec. VII);
Sfântul Ier. MODANIC (sau MODAN), episcop de Philorlh (Scoţia, sec. VIII);
Sfântul Ier. ALBERIC, episcop de Utrecht (Olanda, +784);
Sfinţii Cuv. VITALIE şi NICHIFOR, monahi la Mercurion (Sicilia, sec. X);
Sfântul Cuv. SIMEON, făcător de minuni din Calabria (sec. X);
Sfântul Cuv. FANTINUS cel Tânăr din Calabria, egumen la Mercurion (Sicilia, +974);
Sfântul Cuv. ALEXANDRU Nevsky, mare prinţ de Novgorod (+1263)
Sfântul Cuv. FILIP, întemeietorul Mănăstirii Sf. Treime din Novgorod (+1537);
Sfântul Nou Mc. PANTELIMON din Asia Mică (Creta, +1848);
Sfinţii Sf. Noi Mucenici (Rusia, +1937):
Ieromonah ARISTARH (Zaglodin-Kokorev),
Protoerei: DIMITRIE (Benevolenski), SERGHIE (Znamenski), ALEXIE (Nikologorski), DIMITRIE (Lebedev) NICOLAE (Vinogradov),
Preoţi: TEODOR (Bakalinski), NICOLAE (Dunaev), ALEXIE (Neciaev), VASILE (Liharev), MIHAIL (Nekrasov), PETRU (Titov), ALEXANDRU (Cekalov), VICTOR (llinski), ALEXANDRU (Bâkov), DIMITRIE (Rudakov),
Diacon: NICOLAE (Bogorodski),
Mireni: GAVRIL (Bezfamilnâi) şi ANA (Zerţalova), MIHAIL, VASILE (altul),
GHEORGHE, PORFIRIE,
VASILE, SERGHIE;
Sfinţii Sf. Noi Mc. TEODOR şi SERGHIE, preoţi (Rusia, +1940 şi +1941);
Sfântul Cuv. EUFIMIAN, nevoitor în Cipru;
Adormirea Preasfinţitului GURIE (Grosu), Mitropolitul Basarabiei, înmormântat la Mănăstirea Cernica-Bucureşti (n. 1877 – +1943);
Adormirea Cuviosului SAVA (Cimpoca), arhimandrit de la Schitul Sf. loan Botezătorul-Alba-lulia (România, n.1888-+1955)

Maine, 15 noiembrie, Biserica face pomenirea Sfantului Paisie de la Manastirea Neamt (Velicikovski).
(crestinortodox.ro)

mai mult
Magna EuropaPromovate

Audierile comisarilor desemnați: Várhelyi, Breton și Vălean vor răspunde întrebărilor deputaților

Comis3

Comisarii desemnați Olivér Várhelyi (Ungaria), Adina-Ioana Vălean (România) și Thierry Breton (Franța) vor participa la audieri, la Parlament, joi 14 noiembrie

Înainte ca Parlamentul European să poată vota asupra Comisiei Europene conduse de Ursula von der Leyen, comisiile parlamentare vor evalua pregătirea comisarilor desemnați.

Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului a identificat conflicte de interese în cazul a doi comisari desemnați propuși anterior – László Trócsányi (Ungaria) și Rovana Plumb (România), în timp ce Sylvie Goulard (Franța) nu a primit sprijinul comisiilor pentru piața internă și industrie pentru ocuparea postului de comisar pentru piața internă. Prin urmare, cei trei candidați au fost retrași și au fost propuși candidați noi.

Fiecare comisar desemnat este invitat la o audiere publică de trei ore, transmisă în direct, în cadrul comisiei sau comisiilor responsabile cu portofoliul propus.

(europarl.europa.eu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Sfantul Ioan Gura de Aur

SfIoanAur

Sfantul Ioan Gura de Aur s-a nascut la Antiohia, anul nasterii sale fiind plasat intre 344 si 354.

A fost botezat la varsta de 20 de ani si a studiat filosofia, sub indrumarea lui Andragatiu, iar retorica cu Libaniu. A fost hirotonit diacon de catre Arhiepiscopul Meletie (381), si preot de catre Flavian, urmasul lui Meletie (386). Dupa moartea lui Nectarie, patriarhul Constantinopolului, Sfantul Ioan a fost ales patriarh al Constantinopolului, fiind hirotonit de patriarhul Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398. Ioan reformeaza cetatea si preotimea, care se aflau intr-o mare stare de decadere. Astfel, el suprima luxul resedintei episcopale, introducand traiul modest. Criticile sale indreptate impotriva coruptiei i-au adus multi dusmani. Dusmanul sau cel mai important a fost Teofil de Alexandria.

Animozitatile sunt intensificate dupa ce Ioan Gura de Aur ii primeste pe Fratii Lungi, acuzati de origenism si alungati din Egipt de patriarhul Teofil, pe care ii gazduieste, fara a intra in comuniune cu ei. Amintim ca desi Fratii Lungi i-au adresat lui Ioan o plangere impotriva lui Teofil, acesta nu o ia in considerare. Imparateasa Eudoxia, il convoaca pe Ioan la un sinod la Stejar, spre a se dezvinovati de acuzele aduse. Ioan nu se prezinta la sinod si pentru acest fapt este depus in anul 403. Imparatul ratifica hotararea sinodului si il trimite pe loan in exil in Bitinia. Acest exil nu a durat multa vreme, deoarece este rechemat in scaun. Dupa revenire, Sfantul Ioan critica din nou dezmatul si zarva produse in jurul unei statui de argint ce o infatisa pe Eudoxia si care era aproape de catedrala in care el slujea. Din porunca imparatesei Eudoxia, Sfantul Ioan a fost alungat din scaun si surghiunit la Cucuz, in Armenia. Adversarii sai intervin pe langa imparat si este trimis la Pityum, un orasel pe malul rasaritean al Marii Negre. El nu rezista calatoriei si trece la cele vesnice pe 14 septembrie 407, la Comana in Pont.

Moastele sale au fost aduse la Constantinopol si asezate in Biserica Sfintilor Apostoli in 438, de catre patriarhul Proclu al Constantinopolului. In anul 1204, in timpul Cruciadei a IV-a, moastele Sfantului Ioan impreuna cu moastele Sfantului Grigorie de Nazianz, au fost luate de catre venetieni si duse la Roma, unde au fost depuse in catedrala Sfantul Petru. Dupa 800 de ani, Biserica Romano Catolica a inapoiat moastele celor doi Arhiepiscopi ai Constantinopolului, Bisericii Ortodoxe. Pe 27 noiembrie 2004, papa Ioan Paul al II-lea a oferit moastele celor doi sfinti, Patriarhului Ecumenic, Bartolomeu I.

In anul 1997, Silvano Piovanelli, Cardinalul Florentei, a daruit Bisericii Ortodoxe Romane o particica din moastele Sfantului Ioan Gura de Aur, care se afla momentan in Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului.

Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur

In timpul Sfantului Ioan Gura de Aur nu exista un formular fix, asa cum exista in prezent, pentru savarsirea Sfintei Liturghii. Sfantul Ioan a adunat intr-un formular actele cultice si rugaciunile si a dat nastere Liturghiei care ii poarta numele si care este cel mai des folosita.

Amintim ca Sfantul Ioan este pomenit de trei ori pe an: 13 noiembrie, 27 si 30 ianuarie.

Troparul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Din gura ta ca o lumină de foc stră­lu­cind harul, lumea a luminat. Vistie­riile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Iar prin cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dum­nezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Din ceruri ai luat Dumnezeiescul har şi cu buzele tale pe toţi înveţi să se închine în Treime Unuia Dumnezeu, Sfinte Ioan Gură de Aur, preafericite cuvioase, după vrednicie te lăudăm pe tine, că eşti îndreptător, ca cel ce arăţi cele Dumnezeieşti.

Tot in aceasta zi, Biserica face pomenirea Sfantului Cuvios Mucenic Damaschin.

Maine, 14 noiembrie, Biserica face pomenirea Sfantului Apostol Filip si a Sfantului Grigorie Palama.

(crestinortodox.ro)

mai mult
Magna EuropaPromovate

Deschizând Europa către tineri cu abonamente de călătorie gratuite

tineri

Tinerii se pot înregistra din nou pentru bilete de tren gratuite între 7 și 28 noiembrie, grație inițiativei DiscoverEU, care este susținută de Parlamentul European.

Grație unei inițiative susținute de Parlament, 50.000 de tineri de 18 ani au primit bilete gratuite pentru a călători în UE, de la lansarea acesteia, în iunie 2018. Alți 20.000 de tineri vor beneficia în următoarea perioadă de această inițiativă numită „Discover EU” („Descoperă UE”). Propunerea a fost făcută în cadrul Evenimentului tineretului european (EYE) în 2014.

Despre DiscoverEU

Cel puțin 20.000 de tineri vor avea șansa de a călători în Europa cu trenul între 1 aprilie și 31 octombrie 2020. Orice cetățean european născut între 1 ianuarie și 31 decembrie 2001 poate candida pentru bilete online în perioada 7 și 28 noiembrie până la prânz (CET). Pentru a fi eligibili, candidații trebuie să răspundă la câteva întrebări cu variante multilple de răspuns.

Participanții pot călători pe o perioadă de maximum 30 de zile, în cel puțin o țară străină. Călătoria se va face în principal cu trenul, dar și cu autobuzul și vaporul, pentru garantarea unui acces mai larg. Sunt permise excepțional și zborurile, în cazurile în care nu sunt disponibile alte forme de transport (de exemplu pentru persoanele care provin din zone îndepărtate și regiunile ultraperiferice ale UE).

Participanții cu mobilitate redusă și/sau nevoi speciale pot fi eligibili pentru ajutor suplimentar (de exemplu pot fi acoperite costurile pentru persoanele însoțitoare sau câinii însoțitori pentru participanții cu deficiențe de vedere).

Mai multe informații sunt disponibile pe Portalul Tineretului European.

Sprijinul Parlamentului European

Parlamentul European a susținut puternic ideea de bilete gratuite de transport feroviar pentru europenii în vârstă de 18 ani, votând trei rezoluții care susțin inițiativa.

Deputații consideră că inițiativa va permite tinerilor să experimenteze diversitatea Europei, să se înțeleagă mai bine între ei și să învețe mai multe despre Europa. Aceștia se așteaptă ca încurajarea tinerilor cetățeni europeni să călătorească în UE și să se întâlnească cu persoane din alte țări să stimuleze identitatea europeană și să consolideze valorile comune ale UE.

mai mult
CreștinătatePromovate

PĂRINTELE GHELASIE ȘI „TERAPIILE” ENERGETICE

energ

În cele arătate, nu vă “descumpăniți” și fiți cu Taina Credinței Creștine, ce este “Primirea și Ascultarea de Cuvântul Domnului Hristos”.

Astăzi este mai mult ca oricând “tendința autodivinizării”, a falsei Spiritualizări. “Magia bioenergismului” ce este cultivată de mulți este această “tendință”… Creștinismul nu face magia energiilor proprii, ci are Taina Energiei Harice, ce nu este a Creației, ci de la Dumnezeu direct.

Este “reală și o energie proprie” ce aparent face “miracole”, dar aceasta este o energie tot de Creație, nu este cea Divină. Noi, Creștinii, căutăm Energia Harică Divină, dincolo de “energiile de Creație”… Fiți cu atenție!

Nu vă lăsați amăgiți de energiile de Creație, chiar dacă aparent sunt binefăcătoare. Că sunt și foarte “înșelătoare”.

Căutați Energiile Harice Divine ce lucrează prin cele șapte Taine ale Bisericii. Cei ce nu lucrează prin cele șapte Taine ale Bisericii nu au “Lucrarea Energiilor Harice”, ci au “magia energiilor de Creație” ce nu sunt Divine, ci un “paranormal tot de Creație”.

Lumea de astăzi “se desparte de cele șapte Taine ale Bisericii”, pe care le “înlocuiește cu magia unui miracol laic de energii mecanice și desacralizate”… Noi, Creștinii, facem deosebirea între energiile mecanice de Creație și Energiile Supravii Harice Divine.

Noi căutăm “Lucrarea Harului”. Nu faceți “dușmănie cu nimeni”. Rugați-vă pentru ceilalți, să se lumineze… Vor înțelege și ei cândva, deși la mulți este “prea târziu”…

Maica Domnului să vă ocrotească!
Ierom. Ghelasie Gheorghe – Mânăstirea Frăsinei

(Cătălin Rusu)

 

mai mult
CreștinătatePromovate

Pilda samarineanului milostiv

PrGaleriu

Pilda samarineanului milostiv

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Preaiubiti si dreptmaritori crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos! Cu acelasi fior sacru, divin, deschidem dumnezeiasca Evanghelie, cu constiinta ca ori-de-cate-ori il auzim si implinim cuvantul, Sfantul Duh lumineaza in noi tot mai adanci intelesuri; caci dumnezeiescul cuvant ne-a fost dat pentru a-l avea ca lumina, ca putere a iubirii si a vietii pana la sfarsitul veacurilor. Acelasi cuvant deschide neincetat noi si noi intelesuri si asa noi crestem mereu prin dumnezeiescul cuvant. Niciodata sa nu socoteasca cineva ca daca asculta aceeasi Evanghelie mereu, mereu, nu mai are ce invata. Doamne! Ea este adancul de taina negrait, si noi neincetat ne zidim, ca sa ajungem, cum spune dumnezeiescul Pavel, „la masura barbatului desavarsit”, adica la chipul lui Hristos.

Si rogu-va sa ascultam cuvantul dumnezeiestii Evanghelii de astazi (Luca 10, 25-37), pe care o vom relua, in constiinta ca noi primim aici Icoana desavarsita, modelul divin, pe Hristos; iar Hristos Mantuitorul vrea sa ne zideasca in El, dupa chipul Lui, al vesniciei Lui si al vesniciei noastre.

Acum, sa ne recunoastem pe noi in acel moment in care Hristos Se afla in mijlocul multimii. Erau in jurul Lui, pe langa cei doisprezece, si ceilalti saptezeci de ucenici pe care ii trimisese El spre propovaduire, si care veneau acum sa-I istoriseasca ce au facut. Si spuneau: „Pana si demonii se pleaca inaintea noastra cand rostim numele Tau”. Iar Iisus le-a raspuns: „Nu va bucurati (doar) ca demonii se pleaca inaintea voastra (nu aceasta sa-ti fie bucuria, ca se pleaca cineva inaintea ta, fie chiar si demonii), ci ca numele voastre sunt scrise in ceruri”. Altfel spus, tu insuti, in numele tau, te impartasesti cu lumina si iubirea divina care e in ceruri si care coboara de sus asupra ta, impartasindu-te, iar tu sa o impartasesti apoi semenilor. Important este nu ca altii se pleaca tie, ci tu sa te pleci lor si sa te impartasesti cu lumina si iubirea divina, cereasca, singura care da viata.

Si asa rostind, referindu-Se la demonii care se pleaca inaintea lor, Iisus descopera acel moment originar, tainic, pe care numai El il putea descoperi, rostind: „Vazut-am pe satana ca un fulger cazand din cer”. A cazut atunci din pricina trufiei lui, a pacatului lui (Nu voi l-ati doborat pe satana, care se pleaca inaintea voastra).

Si Iisus S-a bucurat in Duhul Sfant si, ridicandu-Si glasul, a zis: „Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea (tainele tainelor) de cei intelepti (adica de cei ce se socoteau intelepti – cu o intelepciune a lor) si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor”. Mantuitorul se referea aici nu numai la cei din leagan, de varsta alaptarii (si pe cei mari ii hranesti tot cu lapte; oricat de mari s-ar socoti, sarmanii, inca au nevoie de lapte), ci la cei care sunt curati ca pruncii, nevinovati, frumosi la inima si la trup ca pruncii; pentru ca nu si-au intinat viata si trupul, si mai ales pentru ca sunt ochi si urechi catre cei care privesc la dansii. Pruncilor insetati de cunostinta, de adevar, acelora le descoperea Hristos.

O, Doamne, ajuta-ne sa fim ca pruncii, curati si luminati, pastrandu-ne frumusetea Ta, cea a Ta, Doamne, nu cea pe care noi vrem s-o dobandim prin – iertati-mi cuvantul – cosmetice. Ci frumusetea Ta divina, Doamne, si mai ales da-ne setea sa Te ascultam pe Tine si, prin cuvantul pe care il auzim de la Tine Doamne, la Tine sa ne inaltam cu sufletul. Sa simtim aievea ca Tu ne vorbesti, si in clipa aceasta Tu esti in mijlocul nostru, asa cum ai zis prin Evanghelia Ta: „Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, Eu sunt in mijlocul lor”. Esti in mijlocul nostru Doamne, ca Tu ne vorbesti si noi Te ascultam pe Tine.

Si Iisus multumea Tatalui ca a descoperit pruncilor taina tainelor, adica dumneavoastra, care sunteti aici in clipa aceasta, sunteti pruncii de care vorbeste Mantuitorul. „Si asa Parinte, asa a fost inaintea Ta, bunavointa Ta”. Si iarasi a rostit un cuvant de taina, negrait. Sa-l auzim: „Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste cine este Fiul decat numai Tatal, si cine este Tatal, decat numai Fiul, si caruia voieste Fiul sa-i descopere”. E o taina negraita, caci Hristos insusi descopera aici cu adevarat dumnezeirea Lui, rostind acest cuvant: „Nimeni nu-L cunoaste pe Fiul decat numai Tatal”. Dumnezeirea Lui din veci se dezvaluie aici. Si Il mai cunoaste pe El acela caruia va voi Fiul sa-i descopere. Si El ne descopera si ni Se descopera, pentru ca vrea sa fim asemenea Lui, caci dupa chipul Lui am fost ziditi. Si toata curgerea Evangheliei va merge catre acest inteles negrait de adanc, in care El, de la Tatal, prin El, in Duhul Sfant, revarsa in noi lumina si iubirea Lui.

Si auzind acest cuvant pe care l-a rostit Iisus: „Toate Mi-au fost descoperite Mie de la Tatal”, vedem in el o marturie unica in fata celor ce-L ascultau, intr-o inaltare, elevatie. Unul din invatatorii de lege, care se afla in multime, si care de buna seama de multe ori Il cauta si venea langa Mantuitorul, avand dor de Dumnezeu (asa cum, de buna seama, multi dintre dumneavoastra demult vin la biserica cu acest dor), prinzand momentul cand Iisus a rostit aceste cuvinte, L-a intrebat: “”nvatatorule, ce sa fac sa am viata de veci?” (Viata de veci, cea fara de sfarsit, nu o zdreanta de timp, cateva zeci de primaveri pe care toamna le ofileste si iarna le ingheata. Viata vesnica! Nu spusese Inteleptul: „Doamne, ai pus in noi si gandul vesniciei”? – adica purtam in noi gandul, dorul, ideea de vesnicie, de sfarsit al mortii). Atunci, Iisus, ascultandu-l, ii raspunde: „Ce este scris in Lege? Cum citesti?” Legiuitorul, raspunzand, a zis (el stia Legea; mai mult, veti observa ca o rezuma in toata esenta ei, nu reproduce cele zece porunci, ci esenta lor): „…Scrie: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din toata puterea ta si din tot cugetul tau; iar pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Era, repet, esenta intregului Vechi Testament. Pentru ca in cele zece porunci nici nu este mentionat cuvantul iubire, dar in celelalte porunci date prin Moise gasim intocmai aceste doua porunci. La Levitic 19,18, gasim cuvintele aidoma: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”; iar la Deuteronom 6,5, gasim: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din toata taria sufletului, inima ta, cu tot cugetul tau!” Deci amandoua erau cuprinse in Vechiul Testament. Si acest legiuitor, care inseamna ca citise intreg Vechiul Testament, nu numai Legea, a stiut sa concentreze toate poruncile in acestea. Macar de am sti noi, cei din veacul XX asa cum stiau legiuitorii de atunci! Deci toti legiuitorii de astazi sa ia aminte la acest fapt – ca legiuitorul stia nu numai cele zece porunci, ci si sinteza lor. Avea o viziune de ansamblu si de esenta.

Si dupa ce a rostit legiuitorul aceste cuvinte, Iisus ii raspunde: „Drept ai grait (ai spus adevarul). Fa aceasta!” (Implineste aceasta; implineste iubirea). Vedeti, el a raspuns prin iubire, toate concentrandu-le in iubire – esenta. Iubeste si vei fi viu!… Oare nu iubirea este principiul, izvorul vietii? Din iubirea lui Dumnezeu s-a ivit lumea, din iubirea si vointa Lui creatoare. Din iubire se naste viata. „Fa aceasta…” – traieste astfel, si in iubire se lumineaza viata in vesnicia ei.

Dar legiuitorul, vrand sa se indrepte pe sine mai mult, altfel spus sa adanceasca intelesul acestor cuvinte, sa-si justifice dorinta lui mai intemeiat, si ravnitor a se arata ca vrea in plinatate sa cunoasca si sa traiasca adevarul, L-a intrebat: „Cine este aproapele meu?” Rogu-va sa retineti intrebarea in elementele ei esentiale; din modul in care a intrebat el se va deslusi un inteles tot mai adanc.

Mantuitorul i-a raspuns cu parabola atat de cunoscuta de noi toti, a samarineanului milostiv. Si a grait Mantuitorul catre legiuitor, catre lumea de atunci si catre noi acum, caci cuvantul lui Dumnezeu ramane in veci si e „mereu acelasi, ieri, azi si in veci”. Si a zis Mantuitorul: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat, ca sa-l fure, sa jefuiasca ce avea la el, l-au ranit, l-au lovit, l-au lasat abia rasufland; aproape mort. Si au plecat.

Calea dintre Ierusalim si Ierihon e de vreo douazeci si sapte de kilometri si, in afara de Betania, cand treci de la Ierusalim in sus, spre Ierihon, nu mai sunt alte localitati, pana in ziua de azi. Si pana in ziua de azi e renumita, din nefericire, spun cercetatorii, in locuri de talharie si alte asemenea primejdii. De observat ca tot intre Ierusalim si Ierihon se afla Campia Carantaniei, unde a fost ispitit Mantuitorul. Deci va inchipuiti, daca diavolul s-a aflat si a lucrat pe acolo, si pe nefericitii acestia de talhari, tot el i-a pus la cale. Daca a indraznit diavolul la Mantuitorul, dar la niste prieteni de-ai lui – talharii?…

Si iata, un preot cobora pe calea aceea si, vazandu-l pe sarman cazut, aproape mort, abia rasufland, a trecut pe alaturi. De asemenea si un levit, ajungand in acel loc, a trecut pe alaturi. Un preot si un levit. De buna-seama era un preot al Legii vechi. Sa ne gandim si in ziua de astazi: Eu, bunaoara, sunt preot; pot sa trec si eu, sa vad un om cazut, doborat. Ce fac? Una din intrebari: Daca mergea la slujba sau nu. Dar nu, preotul cobora de la Ierusalim la Ierihon, deci nu mergea la slujba. Despre levit nu spune daca mergea ori nu la slujba, la slujba divina. Dar chiar si in aceasta situatie, mergand la slujba divina, sau la orice slujba, avand un program precis, o ora cand eu trebuie sa ajung negresit… Dar, intalnind in calea mea un nenorocit, un cazut, ce fac? Poate sa-mi fie ruda. Poate a plecat tata la piata si, iata, ori l-a lovit cineva, ori – stim cum se intampla – a umblat cineva cu mana pe la spatele lui si l-a furat si, in zbuciumul acela cade. Eu merg mai departe? Merg sau ma opresc? Intrebare care se pune si preotului si oricaruia dintre noi.

Mantuitorul ce a spus? Amintiti-va ce le spunea fariseilor, cei care calculau sarcina pe care o aveau la templu, ca si milostenia, iubirea sau rugaciunea. Mantuitorul le spune: „Pe acestea trebuie sa le faceti, pe celelalte sa nu le lasati”. Dar in unitatea aceasta; mai ales aici e taina: in unitatea negraita intre rugaciune (comunicarea cu Dumnezeu) si comunicarea cu aproapele. Caci, vedeti, cele doua porunci merg impreuna: „Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta, din tot cugetul tau, puterea, virtutea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti”; deci in unitate negraita trebuie sa stea. Atunci tu trebuie sa unesti acestea doua, care numai impreuna merg. Si, ca o dovada, sa ne amintim cuvintele Mantuitorului, care de atatea ori i-au tulburat pe unii: „Cel ce iubeste pe mama, pe tata, pe frate, pe sora, pe copil, mai mult decat pe Mine, nu-i vrednic de Mine”. Cum Doamne? (s-au intrebat mai ales sarmanii putin credinciosi care voiau sa raspunda impotriva Evangheliei) Sa Te iubesc intai pe Tine, pe Care nu Te vad (din pricina slabiciunii, pacatului, intunericului meu), si sa nu iubesc pe fratele meu pe care-l vad?

Dar o, Doamne, frumusete a tainei ce ne dezvaluie cum sa unim rugaciunea (comuniunea cu Dumnezeu) cu iubirea de aproapele! Daca iubirea mea catre aproapele pleaca de la mine, vai de iubirea mea! Vai de iubirea fratelui care isi ucide fratele! Cine sa ma invete pe mine iubirea? Sfantul Isaac Sirul spune vorba aceasta: „Iubirea se naste din rugaciune”. E mai intai rugaciunea si de acolo se invata iubirea. Cum adica?! Cand ma rog lui Dumnezeu, cand comunic cu El, atunci se poate intelege iubirea, care inseamna daruire, inseamna a trai viata celuilalt. Comunicand cu Dumnezeu in rugaciune, El imi da viata Lui, imi da iubirea Lui, imi da lumina Lui. Si atunci, din rugaciune eu ies transfigurat dumnezeieste, si prin transfigurarea mea ii transfigurez pe altii. Cati oameni sfinti – mitropoliti, patriarhi – n-au fost vazuti in timpul rugaciunii, in timpul Sfintei Liturghii, cu fetele transfigurate, impartasind in chipul acesta multimilor, dumnezeirea ce se raspandea din ei! Dar aceasta numai atunci cand te impartasesti din iubirea dumnezeiasca, prin rugaciune, si iti implinesti chemarea ta in rugaciune.

Asa trebuie sa gandim toti acum, ca am venit la biserica si ne-am rugat pentru a ne impartasi din Dumnezeu, pentru ca apoi sa impartasim iubirea catre semeni: catre mama, tata, frate, sora, copii, sotie si ceilalti. Cat ar trebui sa cugetam la acest fapt de adancime negraita! Toti, in clipa aceasta, asa trebuie sa gandim: Doamne, aici am venit sa ne impartasim din iubirea Ta dumnezeiasca, din lumina Ta, si sa iesim de aici transfigurati, schimbati in har si adevar, din aceasta daruire divina.

Aceasta a vrut sa spuna Mantuitorul prin cuvintele: „Cel ce iubeste pe frate, mama, sora, tata, mai mult decat pe Mine, nu-i vrednic de Mine” – adica nu te invrednicesti precum El, Cel Care a coborat din slava cereasca si a luat chipul robului, suferind moarte pe cruce; acest chip de moarte la care erau trimisi doar robii; numai ei erau osanditi si executati prin acest fel oribil, de rastignire pe cruce.

…Atunci, pe cei doi Mantuitorul ni-i da ca pe o pilda rea; preotul si levitul, trecand prin acel loc unde erau atat de prezenti demonii, trec pe langa cel cazut. Merg mai departe. Prin aceasta au dezbinat iubirea divina. Eugen Ionesco spunea ca iadul este crima impotriva iubirii. Au rupt in doua iubirea divina, pentru ca ei, mergand catre un tel al lor, in loc sa uneasca acest tel (chiar de era si slujba dumnezeiasca) cu iubirea fata de aproapele, au trecut pe langa el: N-au inteles taina omului; taina omului in Hristos, in Dumnezeu, iubitilor!

Acest adevar doresc sa-l spun sufletului meu si apoi dumneavoastra. Noi trebuie sa intelegem ce inseamna a fi om dupa chipul lui Dumnezeu, plecand de la realitatea intima, a noastra. Spune Evanghelia: si preotul si levitul au privit, l-au vazut pe cel cazut si au mers mai departe. Au privit, au vazut, au avut lumina ochilor ca sa vada ca acolo este un prabusit. Au avut lumina; n-au avut iubirea. De ce unesc lumina cu iubirea? Caci aici, in acestea doua se talcuieste taina lui Dumnezeu si taina omului. Sa nu uitam! Cand zice dumnezeiescul apostol si evanghelist Ioan: „Dumnezeu este lumina” (I Ioan 1,5) si „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4,8), in acestea doua se deschide, se descopera taina lui Dumnezeu. Taina lui Dumnezeu si taina omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu. A fi dupa chipul lui Dumnezeu inseamna a fi de-o data, impreuna si nedespartit, lumina si iubire. Lumina adevarului si iubirea. Iubire luminoasa si lumina iubitoare, aceasta este taina lui Dumnezeu si taina mea, taina zidirii mele (daca sunt constient ca chipul lui Dumnezeu este in adancul din mine). Si cand ma analizez pe mine, eu trebuie sa constat ca trasaturile, dimensiunile, insusirile fundamentale ale mele, toata fiinta mea, asa cum se desfasoara, toate sunt constituite in lumina si iubire. Lumina ochilor, auzul urechilor, bratele mele, picioarele mele, toata faptura mea, toate sunt orientate si se definesc prin lumina si iubire. Lumina am zis intai, si iubire; impreuna lucrand.

Ochii sunt dati sa priveasca dincolo de mine. Un psihiatru spune ca ochii celui care se vede pe el insusi, sunt bolnavi. Pentru ca firea ochilor mei nu este sa ma privesc pe mine; sa-mi port de grija sau sa ma idolatrizez. Ochii, precis, imi sunt dati sa privesc dincolo de mine, sa intru in comuniune cu lumea. Urechile mele exista nu pentru a ma auzi pe mine. Doar stim prea bine ca nu ma aud pe mine cu aceste urechi, ci cu cele duhovnicesti. Ele sunt pentru semenul meu, sa-l ascult pe el. Picioarele mele sunt pentru a ma indrepta catre celalalt; mainile mele, pentru a-l imbratisa pe el. Mirosul meu, mireasma mea, gustul meu, toate celelalte, sunt dincolo de mine, din comuniunea mea cu creatia, cu lumea.

Deci toata faptura mea, observati, e construita si orientata de la Dumnezeu, Care coboara. In definitiv, Dumnezeu, creand lumea, nu tot la fel, din El insusi a iesit si a creat o alta lume? Ori, asemenea lui Dumnezeu, eu ies din mine si comunic. Aceasta e fiinta mea, si aceasta fiinta a mea imi da viata. Viata de veci aceasta este. Daca eu ma cunosc pe mine si traiesc dupa chipul lui Iisus , asa cum mi S-a descoperit mie, am impartasire din viata vesnica; de aici de pe pamant, o gust, am anticiparea ei. E un fel de preludiu al vietii de veci.

Cei doi, sarmanii, preotul si levitul, n-au inteles taina aceasta. O, sarmanii! Ei au trecut pe alaturi; pe alaturi nu numai de bolnav, ci pe alaturi de viata de veci, pe alaturi de Hristos, pentru ca in bolnav era Hristos. Ei trebuiau sa gaseasca sensul existentei in acel bolnav, pentru ca Hristos e sensul vietii mele. Au trecut pe alaturi de viata, de sensul existentei. Deci eu totdeauna cand voi trece pe langa unul care striga la mine, oricat ar fi el de ticalos, pacatos, trebuie sa-i raspund. Sa-i raspundem, iubitilor!

Pe Sfantul Ioan cel Milostiv cineva l-a pus, de doua-trei ori, la incercare. A venit imbracat in felul lui si i-a cerut niste bani. Sfantul Ioan i-a raspuns insotitorului sau: „Da-i un ban”. La putina vreme a revenit, schimbat cu alta haina. Iarasi a cerut un gologan. Sfantul iarasi a zis: „Da-i un gologan!”. A treia oara iar a venit: „A lui va fi osanda, nu a mea” a zis sfantul si i-a dat si a treia oara.

Deci oricine ar fi, ceea ce pot, dau. Un om sarman nu mai avea nici un ban la el in buzunar. Era un om intelept, un om credincios. Si i-a cerut cineva de pomana; iar el, neavand nimic, i-a spus: „Omule, n-am nimic. Dar uite, iti dau mana mea. Mana mea si dragostea mea”. Si atunci sarmanul a spus: „Nimeni, de cand sunt eu cersetor, nu mi-a facut un dar asa de pret ca dumneata; sa-mi dea mana si sa ma socoteasca asemenea lui; nu sa ma vada un cersetor, un dispretuit, un lepadat”.

Dar sa ne intoarcem la parabola. Iata ca vine un samarinean (Cei doi erau slujitori ai templului, si preotul si levitul). Era o inveninare intre iudei si samarineni, din timpul exilului babilonic. Daca ranitul era pe drumul acela, de buna-seama ca era dintre iudei. Dar samarineanul n-a luat seama la aceasta, ci l-a vazut si s-a apropiat, i s-a facut mila de el. S-a desteptat in el dumnezeiescul. In el mila nu era inabusita, adica lumina si iubirea divina. Nu. Dimpotriva, s-au dezvaluit deodata, chiar daca si el era spre un tel, avea si el un drum, un program, o ora la care trebuia sa ajunga. El s-a apropiat. Probabil ca era calator mai departe, caci isi luase diverse lucruri cu el. Si i-a oblojit ranile cu untdelemn si cu vin (untdelemnul, care inmoaie, usureaza durerea, si vinul care, de buna-seama, in grade mai mari, dezinfecteaza). Ce avea si el la indemana. Si probabil ca avea cu el ceva panza, caci i-a pansat ranile si apoi l-a suit pe asinul lui si l-a dus la un han. Daca era calator, cunostea diversele raspantii si hanuri, locuri unde mai gazduia si el, probabil, in drumul lui. L-a dus la o casa de oaspeti, l-a dat in seama, a dat si doi banuti la plecare – doi dinari. O paine, cum spun cercetatorii, costa in vremea aceea cam o zecime dintr-un dinar. Deci i-a dat o suma frumusica si i-a spus gazdei: „Poarta-i de grija! Cand ma voi intoarce, daca ai cheltuit in plus, eu iti voi da inapoi tot”. Apoi, dupa ce si-a implinit chemarea de iubire fata de semen a plecat in drumul lui. Exact cum spune Mantuitorul si cum am repetat: una o faci, alta n-o lasi.

Si ascultand legiuitorul acest cuvant dumnezeiesc, ramane uimit, intrebator. El, care pusese intrebarea: „Cine e aproapele meu?” Iar Mantuitorul trebuia sa-i raspunda la intrebare; dar dupa ce i-a dat parabola, dupa ce i-a dat istoria aceasta, raspunsul trebuia sa reiasa. Asa cum procedeaza si profesorii nostri cand predau religia. Folosesc intai o parabola, o istorioara, nu? Si dupa aceea trag o concluzie, o idee fundamentala care sa se intipareasca in constiinta copilului. „Cine este aproapele meu?” intrebase legiuitorul. Mantuitorul intreaba si El, il provoaca, cum ne provoaca pe noi toti: „Care dintre cei trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut in mana talharilor?”. Cum vi se par cele doua intrebari? Sunt identice? Sunt amandoua puse in aceeasi cumpana, in aceeasi viziune? Nu. Si intelegerea acestui mod adevarat de a pune intrebarea, e mantuitoare. Te instituie in adevar. Deci modul de a pune intrebarea este cheia.

Legiuitorul a intrebat: „Cine este aproapele meu?” Accentul cade pe eul meu posesiv. Este cum as spune in clipa aceasta: Fratilor, dintre toti care sunteti de fata, cine imi este aproape? Nu numai aproape de inima mea, ci aproapele meu, cu privire la mine, avand grija de mine. Aceasta era preocuparea celui ce a pus intrebarea: Eu sunt centru, iar voi, ceilalti, priviti spre mine.

Sub un alt aspect, trebuie stiut ca la iudei, in vremea aceea, aproapele nu era oricine. Fariseii nu-i socoteau aproapele pe cei ce nu erau asemenea lor, farisei. Altii nu-i socoteau aproapele pe cei ce nu erau de un neam cu ei. Or, aici pentru prima oara se extinde viziunea in universal a Mantuitorului. De aceea raspunde altfel de cum a pus intrebarea legiuitorul, care a centrat intrebarea pe eul lui (al meu esti pentru ca tii la mine). La Mantuitorului este invers: eul posesiv dispare si Mantuitorul asa intreaba: „Care din cei trei a fost aproapele celui cazut intre talhari?” Cel care s-a dus la aproapele si s-a lipit de aproapele. Altfel spus, preotul si levitul, ca si legiuitorul, cautau ca aproapele sa vina la ei. Or eu ma duc la aproapele, nu astept ca aproapele sa vina la mine. Caci asa am fost construit, ca eu sa ies din mine, si toata faptura mea sa fie orientata in afara de mine, de eul meu, de egocentrismul meu; inchizandu-ma in mine nu pot avea decat un raspuns: moartea. Daca ma inchid in mine, in eul meu, de unde am viata? De la mine? Chiar la modul cel mai concret, viata o am de la parintii mei, iar parintii mei mai departe, din generatie in generatie… in ultima instanta, de la Dumnezeu.

Daca eu sunt orientat catre viata, deci in afara de mine, in afara de eul meu, eu ma inscriu atunci in eternitatea iubirii si a luminii dumnezeiesti. Dar daca ma inchid in mine, ma inchid in mine ca intr-un mormant, cum spunea cineva, desi nu cad din bratele lui Dumnezeu.

Aici e taina vietii: in lumina si iubire. In lumina privesti lumea, in iubire o imbratisezi, inaintezi spre lume. Caci, repet, intreaga mea faptura asa este construita, ca sa merg catre altul. Trebuie sa ma cunosc pe mine; tragedia insa, este ca nu ne cunoastem pe noi insine. Daca ne-am analiza mai adanc am descoperi ca nu ne putem regasi decat in Hristos. Atunci am avea o schimbare adanca a fiintei noastre si egocentrismul nostru ar disparea. Orientandu-ne neincetat in adevar, lumina si iubire divina, noi am fi, pe de o parte salvati si, mai mult, am gusta viata, adevarul ei viu, etern, nemuritor. De aceea au zis Parintii: „In aproapele tau sta viata si moartea”. In a iubi pe aproapele. Nimeni nu se poate scuza ca uneori nu poate sa daruiasca ceva. Ati vazut cum cel fara bani i-a intins mana si i-a daruit dragostea celui necajit. Dar trebuie sa simt traind in mine aceasta lumina, aceasta iubire divina, traind-o printr-o transformare, printr-o schimbare din adancul fiintei mele catre bine, catre adevar, catre frumusete divina, catre semenul meu, catre lumea mea, catre neamul meu, catre toate neamurile.

Asa cum Mantuitorul dezvaluie iubirea fara margini in spatiu si in timp, atunci tu poti iesi dincolo de spatiu si de timp, impartasindu-te din lumina cea pururea fiitoare, cea neinserata, a Dumnezeirii.

Atunci intelegem ce inseamna parabola aceasta dumnezeiasca, ca si raspunsul legiuitorului la cuvantul Mantuitorului: “Care dintre cei trei ti se pare ca a fost aproapele?” “”Cel care a facut mila cu dansul”. Si Mantuitorul spune: „Mergi si fa si tu asemenea lui!”

Sa facem asemenea, sa facem aceasta schimbare, transformare divina, si vom fi vii in Hristos Iisus Domnul nostru, cu Tatal si cu Duhul Sfant. Amin.

Parintele Constantin Galeriu 

(crestinortodox.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

Japanese Orthodox Priest says “Greece enlightens the world”

Jap

Japanese Orthodox Priest Dimitris Takana, who lived in the Greek capital and studied at the National and Kapodistrian University of Athens sent a touching message for the country saying, “from antiquity to the present, Greece has enlightened the world.”

“My dear Greeks, your generosity is so great and invaluable. I know this very well from my own experience.

After much love and mercy, you have accepted not only me but also everyone else who comes to you, good or bad. You never complained even when certain strangers did something unpleasant to you. This is because you know what justice is. From antiquity to the present, you have enlightened the world. Greece is the light of the world revealed by God.

Not only is it the light that illuminates the world, but it also shines through the soul of its people. This is highlighted by the way Greece is mentioned and written as “希臘” in Japanese: the eternal light of hope. This light is so bright that no one can escape it.

If one is willing to accept it and be enlightened by it, one’s mind will open up and see the world for what is real and true and what is in front of them. On the contrary, if one is unwilling to accept it, he will return to darkness, even when his eyes are open, just as Plato describes in the parable of the cave. I humbly want to be one of those enlightened ones and to be awakened by Greece and its Orthodoxy.

Japan is far away and my prayer comes from the heart all the way to you. Greece lives because Christ, Our Lady, and the Saints are always with you. Amen.”

(greekcitytimes.com)

mai mult
Agenda culturalăPromovate

NU RATAȚI! ASTĂZI, ULTIMA ZI A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE TEATRU „TOMA CARAGIU”!

joi

Două reprezentații inedite vor avea loc astăzi, de la ora 14,00 și de la ora 16.00, cu plecare din parcarea Teatrului „Toma Caragiu”. „S-A ÎNTÂMPLAT ÎNTR-O JOI”, spectacol al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, vă oferă ocazia să cunoașteți opt personaje cărora li s-a schimbat viața în aceeași zi ciudată. O piesă despre coincidențe bizare și despre cotloanele întunecate ale minții umane, despre singurătate, imaginație și universurile care se ascund în oamenii din jurul nostru.

Spectacolul este SOLD OUT!

Foto: Carol Hruby

Spectacolul „ACEASTĂ SONIA”, astăzi, de la ora 17.00, în Sala Teatrului de Animație „Imaginario”, este o nouă provocare a Festivalului! Este povestea unei muziciene de talie internațională, a cărei viață ia o întorsătură tragică și complet neașteptată. Deși pe scenă se afla o singură actriță, Letiția Vlădescu, dialogurile ei cu alte personaje – „de la celălalt capăt al firului” – estompează senzația de „one woman show”. Concept și regie ale Liei Bugnar, piesa este un spectacol-confesiune profund și incitant!

Foto: Cătălina Flămînzeanu

Diseară, de la ora 18.30, în Sala Teatrului „Toma Caragiu” va avea loc unul dintre cele mai așteptate spectacole ale Festivalului. „ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI”, în montarea lui Victor Ioan Frunză, este o piesă despre lupta pentru putere ce devine suport pentru un spectacol-manifest despre libertate și prețul acesteia. Beneficiind de o nouă traducere (Adrian Nicolae) și de muzică live (protagoniștii McMurphy – Andrei Huțuleac și Șeful Bromden – Alin Florea, cât și un „cor al azilului” cuprinzând întreaga distribuție), „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, al Teatrului Metropolis București este un „spectacol de trupă”, amintind prin calitatea și omogenitatea interpretării de marile montări ale anilor ʼ80.

Spectacolul este SOLD OUT!

(ABIE ELENA)

mai mult
Agenda culturalăPromovate

ASTĂZI, ÎN FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU „TOMA CARAGIU”

sunset-limited

La ora 16.00, în Showroom Proleasing, veți asista la o întâlnire autentică, plină de bucurie! „THE SUNSET LIMITED” este o poveste despre fragilitate și îndrăzneală, despre cele mai întunecate gânduri și despre cele mai gingașe încercări, despre iubire sau despre absența ei și despre prietenie. Un spectacol al Teatrului UNTEATRU București, de Cormac McCarthy, în regia lui Andrei și Andreei Grosu.

Foto: Tudor Panait

De la ora 17.30, în Sala Teatrului de Animație „Imaginario”, veniți la „BASMa Curată”, un spectacol al Asociației DANCE SPOT în parteneriat cu Linotip Centru Independent Coregrafic. Concept, regie și coregrafie Arcadie Rusu, „BASMa Curată” este un spectacol de dans contemporan construit pe baza rememorării originii culturale românești, pornind de la elemente specifice de folclor, precum basmele și poveștile tradiționale sau obiceiurile tradiționale românești. Cu siguranță, un eveniment interesant și captivant!

Foto: Lavinia Pollak

La ora 17.30, vă invităm pe Aleea Pietonală din fața Teatrului „Toma Caragiu” pentru un spectacol cu muzică și foc, semnat HANDPAN PROJECT. Veți putea asculta cel mai nou instrument de percuție, handpanul, a cărui fond muzical creează un mediu mistic și profund, potrivit pentru spectacolul cu foc susținut de unii dintre cei mai buni jongleri din Estul Europei!

În această seară, de la ora 18.30, în Sala Teatrului „Toma Caragiu” are loc mult așteptata întâlnire cu  „VRĂJITOARELE DIN SALEM”, de Arthur Miller! Producție a Secției Dramă, în regia lui Vlad Cristache, spectacolul respectă litera textului lui Miller, despre procesul de vrăjitorie din 1692, într-o comunitate de protestanți din Salem, statul Massachusetts, pe atunci colonie britanică. Mai multe adolescente se îmbolnăvesc, iar în comunitatea superstițioasă se instalează o isterie generală, în care teama de supranatural, manipularea politică, spirituală și socială, dar și gelozia ascunsă, devin letale.
Iar spiritul său este cât se poate de actual!

Foto: Andrei Runcanu

(ABIE ELENA)

mai mult
CreștinătatePromovate

A păstra, a adeveri…

Cb5554

In Decembrie 1992, intr-o noapte, doi tigani au intrat in biserica Sf. Nicolae din strada Buzesti si au furat mai multe icoane si obiecte de cult. Ca sa stearga urmele nelegiurii, au incendiat biserica.

Dupa doua zile, la mobilizarea lui Pascal Ilie Virgil, fotoreporter si coleg cu mine la Romania libera, ne-am adunat patru insi, Eu, Pascal, Ion Ciochina Ion, jurnalist si soferul de la Rl, imi pare rau, dar i-am uitat numele si o zi intreaga, ore intregi am degajat resturile, inca fumegande ale interiorului bisericii. Erau grinzi de peste o suta de kilograme, bucati mari de mobilier distrus de flacari si tot felul de alte lucruri carbonizate. Stratul de cenusa era pana la glezne, iar pulberea rascolita ne intra incontinuu in nas, gura, ochi.

Am muncit necontenit fara sa bem un strop de apa, fara sa scoatem un oftat, aproape fare sa vorbim intre noi. Ne intelegeam din priviri si hotaram ce sa mai strangem, ce sa mai caram. Stiu de unde aveam acea putere.

La un moment dat am gasit, in cenusa prin care calcam, o icoana ovala de argint, cam cat o palma. Am sters-o cu maneca, m-a uitat indelung la ea, incercand sa descifrez imaginea, apoi am dus-o la parintele bisericii, Gheorghe Dem. Ciocan. Acum, inaltat, probabil, caci era batran, la Ceruri. Dumnezeu sa-l odihneasca…

A luat icoana, s-a uitat la ea, apoi m-a privit in ochi si mi-a spus „Pastreaz-o”…


O pastrez cu sfintenie, pe un raft de langa biroul meu.

(Cristian Botez)

mai mult
Agenda culturalăPromovate

NU RATAȚI! SPECTACOLELE ZILEI LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU „TOMA CARAGIU”

BILLY afis

La ora 17.30, în Sala Teatrului „Toma Caragiu”, va avea loc un eveniment special: întâlnirea cu scriitorul Mircea Dinescu, pentru lansarea volumului „COLIERUL DIN BOMBOANE DE COLIVĂ”. Cititorii care vor participa la întâlnirea cu marele poet vor avea parte, cu siguranță, de un adevărat spectacol, în care maestrul va vorbi publicului în stilul său inconfundabil.

La ora 18.30, Teatrul de Stat Constanța aduce la Ploiești spectacolul „BILLY ȘCHIOPUL”, de Martin McDonagh, în regia lui Vlad Massaci. Billy, orfanul schilod din mica insulă irlandeză Inishmaan, tratat cu lipsă de considerație, ba chiar cu agresivitate, de toate celelalte personaje, este ales să joace într-un film documentar pentru Hollywood, un adevărat eveniment în comunitate. Relațiile dintre toate personajele sunt fruste, cu replici dure, fără menajamente. Totuși aceasta este doar aparența, deoarece, sub pragmatismul rece și lupta crudă pentru supraviețuire, se ascund sentimente puternice și o sensibilitate profundă. (Foto: Marian Tudor)

În această seară, la ora 20.30, pe Aleea Pietonală din fața Teatrului „Toma Caragiu” veniți pentru un spectacol inedit, cu muzică și foc, semnat HANDPAN PROJECT! Proiectul Handpan România își propune să creeze un echilibru între armonia celui mai nou instrument de percuție, handpanul, cu alte instrumente muzicale și momente artistice. Partea muzicală creează un mediu mistic și profund, potrivit pentru spectacolul cu foc susținut de unii dintre cei mai buni jongleri din Estul Europei. Prin fina mânuire a instrumentelor de jonglat, aceștia încântă și poartă publicul într-o lume visătoare, acolo unde omul cunoaște pentru prima dată focul. Aveți ocazia să revedeți spectacolul sâmbătă, 9 noiembrie, de la ora ora 17.30!

(Centrudepresa)

mai mult
PromovateSocial

Candidează la Premiul Charlemagne pentru tinerii europeni

Premiu

Ai între 16 și 30 de ani și lucrezi la un proiect de dimensiune europeană? Candidează la Premiul Charlemagne pentru tinerii europeni și ai șansa de a câștiga fonduri pentru acesta.

Premiul Charlemagne pentru tinerii europeni, organizat de către Parlamentul European și Fundația Internațională pentru Premiul Internațional Charlemagne din Aachen, este acordat în fiecare an proiectelor europene realizate de tineri care au o puternică dimensiune UE. Pentru ediția din 2020 a premiului te poți înregistra între 6 noiembrie și 31 ianuarie.

Premiul

Cei trei câștigători vor fi selectați dintre 28 de proiecte desemnate de către juriile naționale din toate statele membre UE. Laureatul Premiului I va primi 7.500 de euro, cel al Premiului al II-lea 5.000 de euro și cel al Premiului al III-lea 2.500 de euro.

Reprezentații celor 28 de proiecte câștigătoare la nivel național vor fi invitați la ceremonia de decernare, care va avea loc în mai 2020 la Aachen.

Regulile

Pentru a fi eligibile, proiectele trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

  • promovează înțelegerea europeană și internațională
  • favorizează dezvoltarea unui simț comun al identității și integrării europene
  • servesc drept model pentru tinerii care locuiesc în Europa
  • oferă exemple practice de europeni care trăiesc împreună ca o singură comunitate.

Dacă ai întrebări ne poți contacta la ECYP2020@EP.europa.eu

Premiul Charlemagne pentru tinerii europeni 2019

În 2019, Premiul I a fost acordat unei emisiuni radio pentru studenți și tineri profesioniști – „Europhonica IT”. Premiul al II-lea a fost acordat proiectului finlandez „Cetățenia ta europeană”, prin care oamenii pot afla lucruri despre procesul de luare a deciziilor la nivel UE și despre culturile europene. Premiul al III-lea a fost acordat organizației „Musulmani împotriva antisemitismului” din Austria. Citiți mai multe despre câștigători aici.

Social media

Participă la discuție pe social media folosind hashtag-ul #ECYP2019.

Calendar
  • lansarea Premiului: 06.11.2019
  • data limită pentru candidaturi: 31.01.2020
  • selecția laureaților naționali de către jurii naționale: 20.03.2020
  • ceremonia de decernare, la Aachen, Germania: 19.05.2020

(europarl.europa.eu)

mai mult
Agenda culturalăPromovate

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU „TOMA CARAGIU” 2019

NUNTA SOLD OUT

NU RATAȚI! CEL DE-AL DOILEA SPECTACOL INTERNAȚIONAL DIN CADRUL FESTIVALULUI: „DEUX RIEN”!

la ora 18.00, în Sala Teatrului „Imaginario” veți avea o nouă experiență în arta teatrală! „DEUX RIEN” este o provocare menită să ilustreze un moment burlesc, plin de emoție și sensibilitate, prin dans, clovn și mimă.  Un spectacol captivant al companiei Comme Si (Franța), regizat și interpretat de Clement Belhache și Caroline Maydat!

„NUNTA LUI KRECINSKI” – SOLD OUT!

În această seară, Teatrul de Comedie București aduce pe scena Teatrului „Toma Caragiu”, de la ora 18.30, un spectacol de mare interes: „NUNTA LUI KRECINSKI”, în regia lui Mihai Bendeac. Un spectacol-eveniment care oferă spectactorului deliciul unei performanțe comice excepționale, piesa constituie argumentul pentru care actorul Mihai Bendeac a intrat în rândul celor mai captivanți regizori de teatru!

Spectacolul se joacă cu casa închisă, biletele fiind epuizate deja pentru această reprezentație.

„RENDEZ-VOUS LA PLOIEȘTI” – concert Silviu Biriș & Band

La ora 20.00, Silviu Biriș împreună cu trupa sa vă dau întâlnire la Curtea Berarilor Timișoreana pentru un concert special! „Cu acest proiect, nu dorim să inventăm nimic nou, ci doar să readucem în conștiința dumneavoastră amintirea muzicilor de odinioară, într-o manieră și interpretare proprie. Să ne bucurăm împreună de moștenirea fabuloasă a muzicii noastre românești! Printre ele, vom presăra și bijuterii muzicale din repertoriul carismaticului Frank Sinatra, al veselului Ritchie Valens sau al romanticului Louis Prima!”, spune actorul.

Silviu Biriș este acompaniat de Jean Ghiță la clape, Marian Mirea la vioară și Cristian Mirea la chitară bass.

(Abie Elena/Artefapte)

mai mult
1 2 3 4 57
Page 2 of 57