close

Promovate

Magna EuropaPromovate

Consiliul European extraordinar, 20-21 februarie 2020

EU

Puncte importante de pe ordinea de zi

Șefii de stat sau de guvern din UE vor discuta despre bugetul pe termen lung al UE pentru perioada 2021-2027 în cadrul unei reuniuni extraordinare a Consiliului European, care va avea loc la 20 februarie 2020. Președintele Consiliului European a afirmat în scrisoarea sa de invitație: „A sosit momentul să ajungem, la nivelul nostru, la un acord privind cadrul financiar multianual.”

„Sunt convins că, mizând pe bun simț și pe hotărâre, putem ajunge la un acord care să fie în beneficiul tuturor europenilor. Pentru a realiza acest lucru, toate părțile vor trebui să dea dovadă de deschidere către compromis”.

Charles Michel, președintele Consiliului European 

Înaintea summitului, președintele Charles Michel a discutat cu fiecare dintre cei 27 de lideri ai statelor membre cu privire la următorul buget pe termen lung al UE.

„Această săptămână a fost marcată de reuniuni intense cu privire la un buget al UE (#EUBudget) care să fie în beneficiul tuturor celor 440 de milioane de europeni”, a scris pe Twitter Charles Michel vineri, 7 februarie.

Pe baza acestor consultări, președintele Michel a prezentat o propunere privind dimensiunea de ansamblu a bugetului și modul de alocare.

La 17 februarie 2020, Consiliul Afaceri Generale a discutat propunerea președintelui.

Unele dintre principalele mize sunt următoarele:

  • dimensiunea de ansamblu
  • volumele principalelor domenii de politică
  • finanțarea, inclusiv venituri (resurse proprii) și corecții
  • condiționalitățile și stimulentele

Context

Cadrul financiar multianual (CFM) va stabili limitele pentru cheltuielile UE pe o perioadă de șapte ani, în ansamblu și totodată pentru diferite domenii de activitate. Cadrul financiar multianual vizează asigurarea evoluției ordonate a cheltuielilor Uniunii în limita resurselor proprii. Bugetul anual al UE trebuie să respecte CFM.

Procesul începe cu prezentarea de către Comisia Europeană a pachetului privind CFM. Această propunere face apoi obiectul unor discuții tehnice și politice în cadrul Consiliului. Este necesară unanimitatea pentru a obține un acord. Atunci când își definește poziția, Consiliul primește orientări politice din partea Consiliului European. Pentru adoptarea Regulamentului privind CFM este necesară, de asemenea, aprobarea Parlamentului European.

Comisia Europeană și-a adoptat propunerea pentru perioada 2021-2027 la 2 mai 2018, iar de atunci s-au desfășurat negocieri la diferite niveluri. În decembrie 2019, Consiliul European și-a invitat președintele să continue negocierile, în vederea obținerii unui acord final.

(consilium.europa.eu)

mai mult
CronicăPromovate

O SCRISOARE DE LA BRÂNCUȘI, ÎN DULCELE GRAI GORJEAN

bra2

”Nea Vasile şi nea Petrică,

Nici măcar nu mă mai aşteptam să’mi scrieţi, dar iată că de vreo lună nu mai trecui prin Place Dauphine. Ieri cînd trecui pe la un amic de’l lăsai în locul meu la mansardă, mă strigă portaru şi’mi dete vreo 8 scrisori sosite din ţară în care o găsii şi p’asta de la aldi matale.

Nea Vasile şi nea Petrică io vă dădui adresa asta că aci mă cunoaşte şi poştaşu şi portaru casei şi mi le păstrează. În casa în care am atelieru de vreo 7 ani îmi mai dădu proprietaru încă o cămăruţă care are uşe în atelieru meu. Acolo io mai dormeam din cînd în cînd dară fiind şi chiria mică cam preţ de 8 pâini. Cînd mă întorsei din ţară mă aflai cu un bun amic care’i bucătar la un restaurant din Paris, care taman că se însură şi venea cu muierea după el, unde stătea mai era cu vreo 3 în cameră. Mă rugă dacă ştiu o cameră şi io mă oferii să’l las în locu meu de atunci îmi luai catrafusele şi mă mutai cu totu, dormii o lună cu pietroaiele şi buştenii la un loc pînă mă procopsi proprietaru cu încă o cămăruţă.

Cînd plecai din Bucuresci tare mîniat plecai, vă zisei io că după ce sînt gata cu lucrarea coanei Elisa, plec la Bucuresci cu proiectu fîntînii lui Haret din faţa Universităţii. Cînd ajunsei la ministru de cine credeţi că dau, de Morţun, un vechi amic care mă ajută pă la ’906 la o expoziţie să vînd capu de copil din bronz, iată că ajunse ministru.Dar ce credeţi mai mare mîhnire nici că se putea, bunul meu amic nici nu se uită la mine şi mă refuză cu a mai mare neruşinare.

D’aia vă zic că fusei tare mîniat. Acu stau cu proiectu în atelier şi mă gîndesc că ghini mi’ar fi prins să fi lucrat în ţară. Mă întrebaţi ce făcui cu expoziţia, cum tare mă mîniai lăsai măiastra mea şi capu Muzei în grija Dnei Cecilia pictoriţa a de mă vizitează la Paris am mare încredere în ea.

Io atunci zisei să le pui într’o expoziţie da mîhnit cum fusei plecai cam pe 17 Iunie din ţară. Acu îmi mai trecu şi cum găsii scrisoarea de la aldi matale ia că mă prinse iar doru de acasă.

Pe aici începu răzbelu şi tătă lumea fierbe, încă la Paris îi linişte. În iarna asta mă pregătesc să plec la Chicago în America unde mă invită ăi de la muzeul lor să le torn şi lor măiastra mea în oţel inoxidabil.

Nea Vasile îmi pari ghini că ţi plăcu Călăreaţa şi icoana de ţi’o lăsai la nea Petrică. Mă întrebaţi dacă fac şi aici Călăreţe şi Vînoase d’alea. Apăi să ştiţi că de ar fi de pe ăştia ar trebui să cioplesc în fiece zi cîte una. Păi io numa cu astea mă ţiu că le vînd ăl mai ghini din tăte cioplelile mele. Numa ieri ce vîndui una la un pictor american de’i vecin de uşe cu mine, e vinit taman din nordu Americii fiu de telectuali cu mari legături în tăt Parisu.

V’am zis că aici stau într-o casă cu 6 etaje, am mulţi amici dă tate naţiile. Io stau jos şi uşa mea dă la atelier dă chiar în bătătură şi cum pînă acu nu dădu neaua p’aici şi nici frig nu e aseară scosei chirostriili în curte şi pusei de’o mămăligă cu 3 pui fripţi pă jar cu usturoi, dă cîte ori fac mămăligă miaduc aminte de nopţile pe care le petrecurăm în Mai la Măgura şi mă învăţă tanti Manda să las mămăliga să se lichească de fundu ceaunului. Aşa făcui io aseară dă’i băgai pă toţi în draci, ieşiră pe la ferestre dă ziceai că’s lupi flămînzi. Le strigai să coboare da fie ce să aducă şi vreo două sticle de vin. S’apăi să fi văzut ce se bătea turcii la gura americanului ş’a italienilor de ziceai că nu mîncară de cînd îi fătară muică sa şi să’ncinse un chef pă cinste. Mămăliga o făcui într’un tuci de o vadră să i satur şi să dusă fumu în tătă mahalaua Montparnassului.

Dapăi cînd mă gîndesc că vine Crăciunu şi tare îi ghini acolo la aldi matale mai că mi vine să sui în tren că e gara lîngă mine s’aud trenurile fluierînd zi şi noapte, dacă n’ar fi cu plecarea în America mai că aş fi venit.

Mă întrebaţi cum o duc. Ce să zic, no duc io ghini da nici să mor nu pot că mai am multe de făcut. V’am spus că aici în mahalaua asta s’adunară din toate părţile lumii, italieni, ruşi, chinezi, ăştia au o droaie de restaurante, tăţi mă învită în ţara lor că aş duce’o ghini şi io le zic dacă ghini îi la ei ce dracu caută la Paris.

Io cu mare drag mă apucai să vă scriu fiindu’mi tare dor de pămîntu nostru. Să vă mai zic şi una hazlie, veni la mine un cîrciumar de’şi făcu cîrciumă nouă şi mai făcu şi cîteva camere de adună muieri cu felinar roşu, asta ar vrea să’i fac eu un gard dă piatră da în fiece par să’i fac cîte o Vînoasă. Mă prinsă rîsu la început, da el nimic, aşa să il fac, greu scăpai de el zicîndu’i că nu’l lasă ăl dă sus şi pă mine m’alungă din oraş.

”Nea Vasile şi nea Petrică nu trebuie să’mi mulţămiţi dă cioplelile ce vi le făcui, io trebuie să vă mulţămesc pentru cîte făcurăţi pentru mine, că mai văzui io fraţi da ca aldi matale mai rar. Acu că se apropie sîntu Crăciun şi sărbătorile de iarnă vă urez multă sănătate lu tanti Didina lu tanti Manda şi la toţi copchii multe felicitări de sărbători şi să petreceti cum numa la noi pă pămînt Românesc se poate. Vă mai scriu aci adresa mea: 54 rue de Montparnasse Paris France. Pentru toată viaţa cu tot devotamentul, C. Brâncuşi, 3 Decembrie 1914.”

(sursa: informatia . info; foto „Brâncuși în stihar liturgic” – Daniel, patriarhul Bisericii ortodoxe române – „Brâncuşi, sculptor creştin ortodox” – Editura Trinitas, 2013)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Analiză: Reintegrarea Transnistriei și planul Rusiei de renaștere a URSS

RM

Republica Moldova se întoarce la planurile de reintegrare a Transnistriei dezvoltate în anul 2003. Această inițiativă este în mod evident venită din exterior și nu de la liderii acestei țări.

Seria de procese de reintegrare și de schimbare a personalului de conducere din enclavele pro-ruse și în statele nerecunoscute, inițiate de Moscova, au început la mijlocul anului trecut, scrie Institute for Global Threats and Democracies Studies, transmite Știri.md cu referire la deschide.md.

Președintele Igor Dodon a publicat pe pagina sa de Facebook în ziua de 7 februarie un mesaj în care vorbește despre o autonomie largă pentru Transnistria, în limitele statului RM.

El a vorbit că trebuie încetată situația cu existența a două teritorii și trebuie făcută reunificarea.

Transnistria s-a separat unilateral de Republica Moldova urmare a conflictului armat din 1992.

Conflictul s-a terminat cu introducerea unui contingent rus care a instituit control asupra teritoriului și asupra marionetelor sale de la conducerea de la Tiraspol.

Rusia direcționează resurse financiare pentru a susține funcționarea Transnistriei.

Între timp, presiunea financiară a Rusiei a crescut exponențial odată cu mărirea numărului de teritorii ocupate (Abhazia, Osetia de Sud, enclavele din estul Ucrainei – Donețk și Luhansk).

Moscova a încercat să transfere nota de plată pentru gazele sale în Transnistria spre Chișinău, fără succes însă.

Procese similare de reintegrare teritorială au loc și în Ucraina. Se întâmplă probabil din cauza unor schimbări la Kremlin, unde Vladislav Surkov care a condus proiectele extrateritoriale ale Rusiei, a fost înlocuit cu Dmitri Kozak, care s-a ocupat de Transnistria la începutul anilor 2000.

În ianuarie 2020 s-a schimbat conducerea în Abhazia, republica controlată de Rusia după războiul ruso-georgian din 2008. Una dintre cauze a fost furtul resurselor financiare oferite de Rusia acestei enclave.

Reintegrarea teritoriilor pro-ruse face parte dintr-o abordare sistemică de diminuare a cheltuielilor financiare ale Rusiei.

Procesul presupune transferul teritoriilor pro-ruse pe autogestiune și pe subsidiile din partea statului în care sunt reintegrate.

Astfel, Kremlinul, intenționează să diminueze finanțarea republicilor nerecunoscute, dar să mențină controlul asupra statelor cărora le vor fi întoarse teritoriile în mod formal.

Independența Transnistriei nu trebuie văzută ca un scenariu, consideră Dodon. Nu există nicio îndoială că această declarație reprezintă voința Kremlinului.

Declarația a fost făcută și în contextul formatului de reintegrare – federalizarea Republicii Moldova. Moscova propune Ucrainei o abordare similară.

Semnificativ este faptul că federalizarea nu este prezentată ca scenariu pentru rezolvarea situației în Siria și Libia, unde un asemenea format de soluționare s-ar potrivi actorilor principali.

Diferența este că acțiunile de acolo ale Rusiei sunt concentrate pe crearea unui sistem condus de indivizi și elite politice specifice.

Aceasta este o problemă politico-militară. În spațiul post-sovietic, Rusia vrea să controleze toate procesele sociale și să stabilească un control politico-militar.

Rusia vede acest spațiu ca parte a sferei de influență propriu și care poate fi reunificată într-o confederație, ceea ce ar însemna renașterea URSS.

Republica Moldova este cel mai ușor proiect de reintegrare, potrivit liderilor de la Kremlin, din moment ce nu există nicio confruntare armată între Chișinău și Tiraspol.

Rusia consideră realizarea acestui scenariu ca fiind o prioritate, potrivit acestuia președintele pro-rus, Dodon, va iniția semnarea unui analog al „Memorandumului Kozak” în ideea reintegrării Transnistriei în Republica Moldova.

Chiar dacă președintele moldovean este limitat în drepturi, acesta are, potrivit Constituției, dreptul de a convoca un referendum pe chestiuni de importanță națională și pentru introducerea schimbărilor în Constituție.

Memorandumul Kozak din 2003 stipula că Republica Moldova ar urma să devină o federație asimetrică, iar Transnistria și Găgăuzia ar fi avut dreptul de a bloca proiectele nedorite de autonomii.

RM se angaja să păstreze neutralitatea, să destrame armata și să ofere Rusiei deptul de a-și menține prezența armată în decursul a 20 de ani în Transnistria.

Despre existența acestui scenariu ne vorbește în mod indirect declarația OSCE semnată la 6 decembrie 2015, și pentru care Moscova a făcut lobby, în care se vorbește că Transnistria va obține un statut special în cadrul RM.

Important este că viceprim-ministrul pentru Reintegrare a declarat că RM este gata să ofere un statut special, dar nu poate fi vorba despre federalizare. Îngrijorări similare față de federalizare au fost enunțate și în Ucraina.

Totodată, elemente de federație pot exista de facto într-un stat unitar. Lobby-ul pro-rusesc a stabilit o dată un statut special pentru Republica Autonomă Crimeea în Ucraina în anii 1990.

Rusia însă va insista anume asupra unui scenariu de federalizare în cazul RM pentru a reintegra jumătate de milion de transnistreni în 3,5 milioane de moldoveni. Acest proces va avea următoarele consecințe:

  1. Contingentul rus va fi păstrat în Transnistria ca parte a RM, o bază militară rusă va bloca orice aspirație euro-atlantică a Chișinăului.
  2. Alegerile parlamentare și locale se vor desfășura luându-se în considerație voința celor din Transnistria, astfel majoritatea parlamentară va fi una pro-rusă.
  3. Parlamentul Republicii Moldova va iniția schimbări în politica externă, pentru integrarea în Uniunea Eurasiatică.
  4. Circa 200.000 de cetățeni ai Federației Ruse din Transnistria se vor infiltra în Republica Moldova.
  5. Federația Rusă reduce costurile de întreținere a Transnistriei.

Cu toate acestea, va apărea o rezistență din partea elitelor economice din Transnistria, în special din partea grupului Sheriff care controlează sectorul financiar și care nu va dori să cedeze afacerile sau să plăteasca impozite la Chișinău, și nu sie însăși, așa cum se întâmplă acum.

Reintegrarea Transnistriei va fi, prin urmare, primul pas al Rusiei spre renașterea Uniunii Sovietice prin federalizarea țărilor în care se află republici autoproclamate controlate de Rusia.

În ultima etapă, se va crea probabil un stat unitar după modelul de stat unional Rusia-Belarus, dar cu elite complet controlate de ruși și un singur câmp electoral național rus, permițând astfel Moscovei să stabilească comunicarea cu toate teritoriile controlate.

(deschide.md)
mai mult
PoeziePromovate

NU-I ANOTIM…

tree164

 

Iar primăverile
nu vin…
Nu-i anotimp
în țintirim,

Căci doar alunecă
culori din cer,
aprinse dimineți
aprind zilele
rămase în eter.

Nu-i anotimp
în țintirim,
Nu-s primăveri.

(19 II 2020, Dan Drăguș)

mai mult
CronicăPromovate

Un răsărit după „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”

Crasna1

„Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile.”
Părintele Arsenie Boca

Aflată într-o poiană,la 750 de metri altitudine pe malul stâng al pârâului Crasna, în satul Schiuleşti, din comuna Izvoarele, judeţul Prahova, Mănăstirea Crasna domină poalele muntelui Ursoaia (1162 metri). Ca să ajungem la ea străbatem pieptiş câteva pante împădurite pe o cărare forestieră. Aceasta şerpuieşte prin pădurea deasă, traversând un pod peste pârâu, apoi se îndreaptă până la zidul ce înconjoară perimetrul monahal. Zidul gros îmi aminteşte de vechile cetăţi fortificate, construite din cărămidă şi piatră. Intrăm printr-o poartă-turn pe un tărâm în care simţi cerul.

Complexul Monahal este constituit din biserica veche şi biserica nouă (1998), altarul de vară, chilii şi dependinţe, un spaţiu larg de relaxare şi meditaţie, precum şi un loc special amenajat în exterior pentru luat aghiazma. Impresionante în pictura bisericii noi sunt picturile numeroşilor sfinţi români. Icononstasul cu foiţă de aur a fost realizat în anl 1853, la Viena. Slujbele ţinute în aer liber te conectează cu divinul. Creştinii veniţi în număr foarte mare pot beneficia de o masă caldă oferită de călugări şi preoţi. Lipsesc cu desăvârşire cerşetorii, iar părinţii mănăstirii te întâmpină binevoitori întotdeauna, cu o amabilitate firească, nicidecum apretată. Aici îl simţi pe Dumnezeu ca pe un prieten cu care stai la aceeaşi masă, îmbrăcat în tricou şi pantaloni scurţi sau sfătuindu-te asupra unor probleme de suflet şi viaţă. Bucurându-te de natură, poţi admira un minunat puzzle cromatic care înflorește din micile grădini parohiale.

Dreptul de a fi liber înseamnă dreptul de a simţi cerul, iar aici iubirea înseamnă adevăr! Mănăstirea Crasna îşi potenţează sensul de generaţii ca o metaforă, ca un răsărit după „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”.

Omul retras şi însingurat, omul modern conectat la tehnologia actuală, cel nefericit sau cel care îşi plânge iubirea pierdută, precum şi acela ce îşi este arhisuficient pot găsi cu toții, în cadrul mirific oferit de Mănăstirea Crasna, realitatea şi răspunsul divin. Fiecare metru pătrat fiinţează între credinţă şi speranţă. Forţa motrice, descătuşată din interiorul conştiinţei individuale este, aici, echilibrul vibraţiei lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu există în toate, în fiecare pas şi în orice respiraţie. Treci dincolo de propria realitate păşind pragul mănăstirii şi vei simţi bucuria îngerilor prin intermediul tuturor simţurilor. Spaţiul şi timpul se identifică unitar doar în rugăciune, iar Crucea configurează un model de cartografiere a propriului destin.

(foto din arhiva personală)

(Ramona Müller)

mai mult
Magna EuropaPromovate

Săptămâna la Parlament: inteligența artificială, apa de băut, bugetul UE pe termen lung

EU – europarl.europa.eu

Impactul inteligenței artificiale și noile reguli privind calitatea apei se numără printre temele abordate de Parlamentul European săptămâna aceasta.

Joi, președintele David Sassoli, va prezenta liderilor UE prioritățile Parlamentului European și poziția acestuia privind bugetul UE pe termen lung. Parlamentul a spus că propunerea făcută pentru summit nu este satisfăcătoare.
 

 
Marți, comisia pentru mediu va vota asupra acordului dintre Parlament și Consiliu privitor la ameliorarea calității apei potabile și a accesului la aceasta și la reducerea deșeurilor din plastic provenind din sticlele de apă.

Inteligența artificială se află în centrul atenției săptămâna aceasta. Miercuri, comisiile pentru industrie și piața internă se vor concentra asupra unei abordări europene a inteligenței artificiale, asupra unei strategii pentru Europa în era digitală și asupra unei strategii europene privind datele, într-o dezbatere cu comisarul pentru piața internă, Thierry Breton.

Și comisiile pentru cultură și libertăți civile vor organiza audieri privind inteligența artificială, cu accent pe chestiunile legale legate de folosirea acesteia, precum recunoașterea facială (miercuri și joi).

Deputații din Parlamentul European și parlamentele statelor UE se vor reuni în cadrul semestrului european, unde vor examina coordonarea politicilor economice și sociale la nivel european. În cadrul săptămânii parlamentare ce se va derula la Bruxelles pe 18 și 19 februarie, vor fi abordate teme precum acțiunea climatică, impozitarea în UE și salariul minim.

Miercuri, deputații europeni de la comisia pentru industrie și energie își vor aduce aportul la criteriile de selecție pentru proiectele prioritare ale UE în domeniul energiei. Deputații doresc să garanteze că orientările revizuite sunt compatibile cu obiectivele Uniunii în domeniul climatic și energetic, inclusiv cu obiectivul privind ajungerea la neutralitatea climatică până în 2050.

Comisiile pentru piața internă și transport vor vota săptămâna aceasta cu privire la aprobarea vehiculelor cu motor, pentru controlarea emisiilor provenite de la autoturisme și vehiculele comerciale și clarificarea cadrului legal pentru informațiile referitoare la reparații și întreținere.
(europarl.europa.eu)

mai mult
CronicăPromovate

MARI ARTIȘTI PLOIEȘTENI, ATELIERE DE NEUITAT

7

Câteva fotografii din anul 2004, găsite recent, realizate digital – în foarte slabă rezoluție – în fostul atelier al regretatului pictor ploieștean Sergiu Rugină din strada Jianu, actualul atelier al pictorului Valter Paraschivescu (trăiau încă artistul grafician Dan Strâmbu și minunatul flautist Florin Ouatu).

Am căutat pe Google date biografice despre acești artiști excepționali. N-am găsit. Trebuie totuși să mai existe pe undeva cataloage ale expozițiilor lor, afișe, articole din ziare și reviste, interviuri.

Am crescut la școala lor conceptual-artistică optzecistă, le datorez mult în formarea mea, am fost onorat de prietenia lor, de generozitatea cu care mă invitau în ateliere, împreună cu alți prieteni prozatori, poeți, muzicieni, actori, regizori, filosofi, teologi. Nu pot rămâne în uitare.

Pe unde vor fi fiind xilogravurile lui Dan Strâmbu, care ne uimeau? Unde sunt acum picturile marelui maestru Dan Rugină? Generațiile foarte tinere de azi de artiști ar trebui să le cunoască opera.

Eu unul cred cu toată ființa mea că așa s-ar cuveni.

photo © 2020 Ioan Mihai Cochinescu

mai mult
PromovateȘtiință și tehnică

Credință și Cultură

Trinitas42353

Credință și Cultură

„Neuroștiințele moderne descoperă astăzi ceea ce Sfinții Părinți au descris riguros despre relația minte-suflet-trup cu secole în urmă.” Prof. Univ. Dr. Ovidiu Băjenaru, Șeful Clinicii de Neurologie, Spitalul Universitar de Urgență, București

Credință și Cultură

„Neuroștiințele moderne descoperă astăzi ceea ce Sfinții Părinți au descris riguros despre realația minte-suflet-trup cu secole în urmă.” Prof. Univ. Dr. Ovidiu Băjenaru, Șeful Clinicii de Neurologie, Spitalul Universitar de Urgență, București #CredințăȘiCultură

Publicată de TRINITAS TV pe Luni, 17 februarie 2020

#CredințăȘiCultură

(TRINITAS TV)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Ședința Cenaclului „I. L. Caragiale”, luni, 17 februarie, la Filarmonica Ploiești

2

Foto Anda Mihaela Miroiu

mai mult
PromovateViață sănătoasă

Banalul jurământ al lui Hypocrate

medical-record

Jurământul lui Hypocrate a devenit un banal subiect de discuție.

La ce se limitează oamenii din cadrul sistemului de sănătate? De ce se fac ca nu știu responsabili din Ministerul Sănătății?

Medicul care a venit acasă pentru o radiografie la tatăl meu lucra la Sanador. A plecat și are propriul cabinet. A povestit : a lucrat la stat înainte. Apoi, la Sanador. Acolo erau refuzați chiar și cu bani oameni în stare gravă. Ca nu cumva spitalul sa fie înregistrat cu decese. Este o practică. Pacienții, oricat plateau, ajungeau, vrând nevrând, la spitalele de stat.

Deci, practica era stiuta. Iar acum spitalele private au o rată a mortalității scăzută și se pot încadra la a beneficia de venituri de la Casa de Asigurări. S-au făcut și astfel de șmecherii, dar care au costat viața multor oameni.

(Petrișor Cană)

mai mult
CreștinătatePromovate

Noul Statut al BOR în Monitorul Oficial: Principalele modificări

biserica4342

Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române cu toate modificările și completările adoptate de Sfântul Sinod în perioada 2011-2019 a fost publicat în Monitorul Oficial luni, 10 februarie 2020.

Statutul aduce noutăți și reglementări în mai multe arii ale Bisericii Ortodoxe Române. Am selectat 6 aspecte substanțiale din statutul republicat.

  1. Alegerea patriarhului

Modificările în ceea ce privește alegerea Patriarhului României se referă la criteriul vechimii și la numărul candidaților.

Modificările statutare prevăd că pot candida mitropoliții, arhiepiscopii și episcopii având o vechime de cel puțin 7 ani de slujire ca ierarh eparhiot. (Art. 127, Alin. 1).

De asemenea, numărul candidaților stabiliți de Sfântul Sinod prin consultare a fost redus de la 3 (sau 5, în mod excepțional) la 2 (sau cel mult 3).

  1. Consistoriul arhieresc

Organismelor centrale deliberative, executive și administrative ale Bisericii li s-au adăugat în noul statut structuri centrale de judecată:

a) Consistoriul Arhieresc Prim, ca instanță de judecare în fond a cauzelor ierarhilor;
b) Consistoriul Arhieresc Ultim, ca instanță de judecare în apel a cauzelor ierarhilor;
c) Consistoriul Superior Bisericesc, ca instanță de judecare în recurs a cauzelor clericilor de mir sancționați cu caterisirea;
d) Consistoriul Superior Bisericesc Monahal, ca instanță de judecare în recurs a cauzelor monahilor clerici sancționați cu caterisirea.

Ultima variantă a statutului (2008) prevedea existența consistoriilor doar la nivel de protopopiate și eparhii. Odată cu introducerea organismelor centrale de judecată au fost create consistoriile arhierești pentru cauzele de judecată ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Sinod este desemnat ca autoritate canonică disciplinară și de judecată centrală a membrilor săi în ultimă instanță.

Disciplina clerului este tratată pe larg în Capitolul IV din Statut.

  1. Instituțiile Media

Tot ca noutate, textul statutului aduce față de varianta din 2008 reglementări la nivel de înființare sau desființare a instituțiilor media ale Bisericii.

„În scopul păstrării, promovării și apărării unității de credință, a unității vieții bisericești și pentru coordonarea misiunii ortodoxe românești, precum și pentru a evita dublarea cheltuielilor prin acțiuni care se suprapun în același teritoriu, înființarea și desființarea de noi instituții media scrise (reviste, ziare și periodice oficiale) și audiovizuale (radio, televiziune și altele) ale Patriarhiei Române și ale centrelor eparhiale se fac cu aprobarea Sfântului Sinod, la propunerea temeinic motivată a Patriarhului României sau a chiriarhilor eparhiilor din țară și din afara granițelor țării, pe baza unui studiu bine fundamentat misionar și economic”. (Art. 169, Alin. 2).

  1. Asociațiile și fundațiile ortodoxe

Modificări sunt aduse și în ceea ce privește asociațiile și fundațiile ortodoxe cu caracter național, dar și „altele decât cele bisericești, care au fondator unic sau membri asociați unități de cult, având conducere proprie formată din creștini ortodocși, și care contribuie la opera misionară, socială, culturală, educativă din Patriarhia Română”.

Acestea au obligația de a prezenta Cancelariei Sfântului Sinod, de două ori pe an (primăvara și toamna), rapoarte privind activitatea desfășurată și, o dată pe an, raportul privind situația financiară.

Patriarhia Română, poate verifica situația financiară și patrimonială a acestor asociații și adopta măsuri pentru remedierea deficiențelor sau lipsurilor.

„Nu intră în atribuțiile Sfântului Sinod să devină, în fața autorităților de stat, garantul sau reprezentantul organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri), chiar dacă unele dintre acestea funcționează cu aprobarea Bisericii; acestea se vor adresa direct instituțiilor de resort în nume propriu, ca fiind dedicate unor activități specifice”. (Art. 16, Alin. 3).

  1. Sfintele Moaște

Statutul intrat recent în vigoare prevede că Patriarhul României „aprobă aducerea moaștelor unor sfinți din afara țării, pentru pelerinaj sau în dar, în Biserica Ortodoxă Română”, „aprobă solicitările adresate eparhiilor ortodoxe române pentru pelerinaj cu moaște ale unor sfinți în afara României” și „acordă binecuvântarea (aprobarea scrisă) pentru trecerea moaștelor de la o eparhie ortodoxă română la alta, pentru pelerinaj sau în dar”, cu informarea Sfântului Sinod. Vechiul statut nu conținea norme în această privință.

  1. Monahii

Noul statut precizează faptul că „monahii care doresc să plece din diferite eparhii ortodoxe române din țară și din afara granițelor țării pentru a se stabili în Muntele Athos sau în mănăstiri aparținând altei Biserici Ortodoxe trebuie să obțină, în prealabil, aprobarea scrisă a chiriarhului ortodox român de care depind canonic, precum și acordul Patriarhului României, la solicitarea ierarhului aparținând unei alte Biserici Ortodoxe surori”, dar și că „monahii, în virtutea votului monahal al ascultării, nu pot să compară în fața instanțelor judecătorești fără aprobarea prealabilă scrisă a Chiriarhului, inclusiv în cauze de interes personal”.

Statutul BOR aduce noi prevederi și referitor la retragerea clericilor (Articolul 134), la echivalarea gradelor didactice ca grade profesionale în preoție (Articolul 121). De asemenea, statutul interzice clericilor și călugărilor să înființeze sau să facă parte din organizații de tip sindical.

Prezentul  statut  pentru  organizarea  și  funcționarea Bisericii Ortodoxe Române a fost aprobat de Sfântul Sinod în data de 16 decembrie 2019.

(Basilica.ro)

mai mult
PromovateRepere

Eugene Ionesco povestind despre Brâncuși

Brancusi3423

L-am cunoscut personal pe Brâncuşi foarte tîrziu, în cei din urmă ani ai vieţii sale, la pictorul Istrati, al cărui atelier se afla în Impasse Ronsin, chiar în faţa celui al sculptorului, despărţit de o străduţă de un metru lăţime.

„Cine-i Ionescu ăsta care scrie piese de teatru ?”, îl întrebase Brâncuşi pe Istrati. „Adu-mi-l într-o seară, vreau să-l cunosc”.

Bineînţeles, admiram de multă vreme operele maestrului. Auzisem vorbindu-se şi despre om. Ştiam că era arţăgos, nu prea binevoitor, cicălitor, aproape crud. Ii alunga, acoperindu-i de injurii, pe negustorii sau colecţionarii care veneau să-l vadă pentru a-i propune să-i cumpere sculpturile, îi îndepărta, ameninţîndu-i cu bîta, şi pe admiratorii sinceri şi naivi care-l supărau. Existau, totuşi, cîţiva rari privilegiaţi şi privilegiate pe care Brâncuşi, neputînd trăi mereu cu totul singur, îi primea şi îi răsfăţa: aceştia sau acestea erau invitaţi să ia parte la mesele lui, în acelaşi timp fruste şi rafinate, în alcătuirea cărora intrau un nemaipomenit iaurt pe care Brâncuşi îl pregătea el însuşi, varză crudă acrită, castraveţi săraţi, mămăligă şi şampanie, de pildă. Uneori, după desert, cînd era foarte bine dispus, Brâncuşi făcea o demonstraţie de dans al pîntecelui, înaintea vizitatoarelor sale care savurau cafeaua turcească.

Am apucături rele. Acesta-i, fără îndoială, motivul pentru care nu sufăr relele apucături ale altora. Am şovăit îndelung pînă să mă duc să-l văd pe Brâncuşi : îmi era de-ajuns să-i contemplu operele, cu atît mai mult cu cît îi cunoşteam teoriile fundamentale, foarte adesea spuse celor ce-l ascultau, foarte des repetate de aceştia. Mi s-a adus la cunoştinţă ura, dispreţul lui faţă de sculptura „biftecurilor”, pe care-am numit-o astăzi sculptura figurativă, adică aproape toată sculptura cunoscută de la greci pînă în zilele noastre. Ştiam că-i era dragă formula asta şi că-i plăcea foarte mult s-o lanseze în capul oricui îl asculta. Pitorescul persoanei sale nu mă atrăgea în mod deosebit : nu mai voia să dea mîna cu Max Ernst pentru că acesta, susţinea Brâncusi, l-ar deochia şi pentru că l-ar fi făcut să cadă şi să-şi scrîntească glezna, uitîndu-se cu ură la el. Şi Picasso îl scîrbea pe Brâncusi, căci, după acesta din urmă,

„Picasso nu făcea pictură, ci magie neagră”.

Într-o seară de iarnă, mă dusesem în vizită la Istrati. Stăteam aşezaţi în tihnă în jurul sobei, cînd uşa se deschise. Brâncusi intră : un bătrînel de optzeci de ani, cu reteveiul în mînă, îmbrăcat în alb, pe cap cu o căciulă înaltă de blană albă, cu o barbă albă de patriarh. Şi, fireşte, „cu ochii sclipind de răutate”, cum ne spune, aşa de bine zicala. Se aşeză pe un scăunel, îi fui prezentat. Se prefăcu că nu mi-a înţeles numele. Îi fu repetat, de două sau de trei ori. Apoi, arătîndu-mă cu capătul băţului :

— „Ce face la viaţa lui ?”
— E autor dramatic ! răspunse Istrati, care-l prevenise totuşi.
— „Ce e ?” întrebă iarăşi Brâncusi.
— „Scrie piese,… piese de teatru !”
—„Piese de teatru ?” se miră Brâncusi. Apoi, întorcîndu-se triumfal către mine şi privindu-mă în faţă :
— „Eu, unul, urăsc teatrul. N-am nevoie de teatru. Mă doare-n cot de teatru !”
— „Şi eu îl urăsc şi mă doare-n cot de el. Doar ca să-mi bat joc de el scriu teatru. E singurul motiv” îi spusei.

Mă privi cu ochiul lui de bătrîn ţăran şiret, surprins, neîncrezător. Nu găsi pe loc o replică destul de jignitoare. Reveni la atac după cinci minute :

— „Ce credeai despre Hitler ?” mă întrebă el.
— „N-am o părere despre treaba asta” răspunsei eu cu nevinovăţie.
— „A fost un om de ispravă !” strigă el, ca pentru a-mi arunca o sfidare. „Un erou, un neînţeles, o victimă!”

Apoi, se avîntă într-un extraordinar, metafizic, confuz elogiu al „arianismului”. Istrati şi soţia lui erau la pămînt. Eu nu mă urnii din loc. Ştiam că, pentru a-şi întărîta interlocutorii, contrazicînd ceea ce credea că este gîndul lor, îşi manifestase, rînd pe rînd, cînd ura faţă de nazism, cînd cea faţă de democraţie, de bolşevism, de anticomunism, de spiritul ştiinţific, de modernism, de antimodernism şi aşa mai departe. Închipuindu-şi, poate, că avea de-a face cu un admirator naiv, lacom de cea mai neînsemnată dintre vorbele sale, ori dîndu-şi seama că nu va reuşi să mă scoată din sărite, Brâncusi renunţă. Se lansă într-un mare discurs, cum mă aşteptam, împotriva biftecurilor ; povesti amintiri, cum venise la Paris de pe malurile Dunării făcînd o mare parte din drum pe jos ; ne vorbi şi despre ,,ioni”, principii ale energiei cosmice care străbat spaţiul, şi despre care spunea că-i zăreşte cu ochiul liber, în razele soarelui. Se întoarse către soţia mea, îi reproşa cu asprime că nu poartă părul destul de lung, apoi agresivitatea lui se linişti. Fu cuprins deodată de o bucurie copilărească, chipul i se destinse, se ridică, ieşi ajutîndu-se cu bastonul, lăsă uşa deschisă spre frig, reveni peste cîteva minute, cu o sticlă de şampanie în mînă : nu ne mai purta pică, ne simpatiza.

Îmi fu dat, după aceea, să-l revăd pe Brâncusi încă de patru sau cinci ori înainte de moarte. După ce a fost în clinică pentru a-şi îngriji un picior rupt, nu şi-a mai părăsit atelierul. Avea un aspirator, ultim model, însă cînd se afla vreo femeie printre vizitatorii săi, profita ca s-o roage să-i măture atelierul, cu o mătură adevărată. Avea telefonul pe noptieră şi mai avea un sac plin cu pietricele. Cînd se plictisea prea tare şi dorea să sporovăiască cu vecinul lui, lua un pumn de pietre, îşi deschidea uşa şi le arunca în uşa vecinului ca să-l cheme : nu-i dădea prin minte să telefoneze.Era foarte aproape de sfîrşitul lui, cînd soţia şi fiica mea care avea unsprezece ani, se duseră să-l vadă. Stătea culcat, cu căciula lui de blană pe cap, cu bastonul la îndemînă. Soţia mea e încă foarte emoţionată la amintirea acestei ultime întrevederi. Zărind-o pe fiica mea, Brâncuşi fu cuprins de o mare emoţie. I-a ţinut, pe jumătate jucîndu-se, pe jumătate sincer, un discurs de dragoste. A lăudat-o că poartă părul lung, i-a lăudat mult ochii frumoşi. Bătrînul acesta cu barbă albă îi spuse, duios, ţinînd-o de mină : „Logodnica mea mică, te aşteptam dintotdeauna, sînt fericit că ai venit.Vezi tu, eu sînt acum foarte aproape de bunul Dumnezeu. Nu trebuie decît să întind mîna să-l prind.”Apoi a destupat o şampanie ca să sărbătorească logodna.

S-ar fi putut crede că Brâncuşi e un artist primar, instinctiv, rustic. Opera lui, în acelaşi timp elementară şi subtilă, este expresia unei gîndiri artistice (şi prin asta, filozofică) infinit de lucidă, elaborată, profundă. Arta lui este expresia unei viziuni creatoare foarte intelectualizate. Creaţie, totuşi, în primul rînd. Cu totul lipsit de ceea ce se numeşte „cultură”; la distanţă de ceea ce se ia drept „viaţa intelectuală a unei epoci” şi care nu este decît ziaristică sau expresia ei livrescă, Brâncuşi era totuşi, pe de altă parte, incomparabil mai cultivat decît oamenii de litere, „gînditorii”, pionii ce-şi agaţă pe piepturi brevetul de „intelectual” şi nu înţeleg nimic din el, aiuriţi cum sînt de lozincile, simple sau complexe, pe care le iau drept adevăruri sau drept cugetări de-ale lor, personale. Brâncuşi era cu mult mai puternic decît toţi doctorii. Era cunoscătorul cel mai informat despre problemele artei. Asimilase întreaga istorie a sculpturii, o dominase, o depăşise, o respinsese. o regăsise, o purificase, o reinventase. Degajase din ea esenţa. Desigur, am ajuns în acest secol să redescoperim esenţa picturii. Poate că am ajuns aici prin aproximări succesive, prin eliminarea, una după alta, a impurităţilor, a apicturalului. A fost o muncă izvorîtă dintr-o gîndire, mai degrabă exterioară, a unor pictori care erau în acelaşi timpcritici privind operele altora şi ajungînd la puritate prin ştergere cu guma, prin abstracţie, fără să ajungă întotdeauna să surprindă pictura în esenţa ei, aşa cum Brâncuşi surprinsese esenţa sculpturii. A fost, în orice caz, pentru pictură, un drum lung presărat de greşeli, pe care,adeseori, descoperirile se făceau la noroc, cu ce se nimerea sub puşcă, încercînd, la întîmplare, cînd o direcţie, cînd alta. Şi a fost, mai ales, rezultatul eforturilor unui mare număr de pictori, două sau trei generaţii de artişti, amestecînd precizia cu imprecizia. N-au existat imprecizii şi nici tatonări la Brâncuşi : înaintarea operei sale este de o siguranţă perfectă. În sine însuşi şi singur şi-a găsit el propriile modele, arhetipurile sculpturale. A fost vorba la el de o concentrare, de o purificare lăuntrică. El a privit şi în afară : nu tablouri, nu statui, ci arbori, copii, păsări în zbor, cerul sau apa. El a ştiut să surprindă ideea mişcării îndepărtînd orice realism particular în favoarea unui real universal. Arta lui e adevărată ; realismul poate să nu fie ; cu siguranţă, el este mai puţin adevărat. Nu atelierele maeştrilor, ci propria sa gîndire, experienţa sa personală a fost şcoala lui Brâncuşi : ceilalţi nu l-au ajutat. Cred că i-a privit pe ceilalţi cu o foarte mare neîncredere. S-a vorbit despre Brâncuşi ca despre unul dintre creatorii unei sculpturi nonfigurative. Brâncuşi susţinea că nu e nonfigurativ. într-adevăr, nu era. Operele lui sînt figuri esenţiale, imaginile concrete ale unor idei, expresia unui real universal antiabstract. Nimic nu e mai concret decît pasărea sa în zbor, formă dinamică palpabilă a dinamismului. Rodin a putut exprima mişcarea dînd unui anumit corp, membrelor sale, atitudinile sugestive ale unei desfăşurări în spaţiu. Era ceva încă legat de particular. Brâncuşi s-a eliberat de orice particularism, după cum s-a eliberat şi de orice psihologism, pentru a ajunge la esenţele concrete.O direcţie importantă a picturii nonfigurative reuşeşte să exprime temperamentul pictorului, individualitatea, patetismul, subiectivitatea sa. Putem deosebi deci un tablou de altul după neliniştea particulară a celui ce l-a pictat, nelinişte oare a devenit limbajul însuşi al pictorului. Opera lui Brâncuşi exprimă numai idei şi forme sculpturale. Ştim că poezia lui Mallarme sau a lui Valery era o reflecţie asupra poeziei. În mare parte, sculptura lui Brâncuşi este şi o reflecţie despre sculptură ; în acelaşi timp, o metodă pur sculpturală de a gîndi lumea, tradusă în forme şi linii de forţă vii.

Antipsihologică, arta lui Brâncuşi este de o obiectivitate absolută : ea exprimă nişte evidenţe pe care nu poţi să nu le admiţi, nişte evidenţe sculpturale dincolo de alegorie. Voinţa de a nu ceda ispitei sentimentalismului a apărut foarte repede la Brâncuşi, ca şi dezgustul său faţă de anecdotă sau de interpretare. Înţeleg de ce nu putea să-i placă teatrul.

În cele dintîi opere ale sale, capul lui Laokoon, de exemplu, îndeosebi exactitatea detaliilor îl preocupă, mai degrabă decît expresia durerii, care nu se evidenţiază mai puţin, dar o face indirect : în al său „nud” de-bărbat (studiu pentru concursul de diplomă final de la Belle-Arte), „realismul” său este atît de deplin încît pare inuman, prin indiferenţa lui totală faţă de psihologia personajului sculptural ; acelaşi lucru pentru „Ecorşeu”, unde nu apare decît preocuparea lui pentru cunoaşterea corpului, urmărită cu un fel de cruzime obiectivă, abia ironică.

Începînd din 1907 (în Rugăciunea sa), ceea ce rămîne din afectivitate dispare datorită stilizării, oarecum bizantine, care transpune, integrează sentimentalitatea. La prima vedere, „Oul” seamănă destul de mult cu ,,nou-născutul” în scutecele sale.

Din 1910, „Pasărea Măiastră” a depăşit, de mult, în miraculos, pasărea realistă, nemiraculoasă; ne mai putem da seama, poate, urmînd etapele simplificării sale, că Oul are ca punct de plecare pe noul-născut; putem urmări şi stilizările diferitelor „Domnişoare Pogany”, pentru a ajunge la etapa ultimă,care este o îndrăzneaţă, feerică transfigurare, însă curînd, în măsura în oare stilul este, oricum, anecdotă, Brâncuşi va depăşi stilizarea pentru a ajunge la un limbaj de dincolo de limbaj, de dincolo de stilul însuşi. Şi totul va fi fost o ţîşnire din izvoarele profunde ale fiinţei sale, o serie de revelaţii continue extraconştiente, surprinse printr-o luciditate, o conştiinţă, o exactitate, o putere intelectuală care fac din Brâncuşi contrariul unui Rousseau Vameşul.

Contemplînd, în puritatea ei, „Pasărea în spaţiu”, sîntem uimiţi de acuitatea viziunii sculpturale; ne mirăm de simplitatea ei şl ne mirăm de asemenea de faptul că n-am putut vedea ceea ce este evidența însăși. Foarte surprinzătoare, de necrezut, aceste sinteze : folclor fără pitoresc, realitate antirealistă ; figuri de dincolo de figurativ ; ştiinţă şi mister ; dinamism în împietrire ; ideea devenită concretă,făcută materie, esenţă vizibilă ; intuiţie originară, dincolo de cultură, de academie, de muzee.

Eugene Ionesco

(1001arte.ro)

mai mult
FilmPromovate

Andy Garcia îl va juca pe Constantin Brâncuși în noua peliculă a lui Mick Davis, ”The Sculptor”

Brancusi

Actorul Andy Garcia îl va juca pe sculptorul român Constantin Brâncuşi. Informaţia a fost confirmată de regizorul Mick Davis, cel care a regizat filmul „Modigliani“, filmat în România.

Acesta a postat pe pagina personală de Facebook o fotografie cu celebrul actor Andy Garcia, iar acesta apare în imaginea alb negru cu o barbă „brâncuşiană” şi cu o pereche de ochelari. „Andy will play Brancusi in The Sculptor” (Andy îl va juca pe Brâncuşi în „Sculptorul”), a scris regizorul.

Mick Davis este cunoscut publicului din România pentru filmul „Modigliani” (2004), realizat în România, peliculă în care Andy Garcia are rolul principal, al discipolului lui Brâncuşi.

Filmul s-a bucurat de aprecierea critcii, dar şi a publicului, alături de nume precum Eva Herzigova, Udo Kier şi Jim Carter din distribuţia acestuia făcând parte şi numeroşi actori români.

Momentan, pe cel mai cunoscut site dedicat filmului, IMDB, în dreptul lui Andy Garcia nu figurează un asemenea rol, iar pe pagina lui Mick Davis nu este adăugat filmul „The Sculptor”, cel mai probabil în momentul de faţă schiţându-se abia scenariul filmului. Regizorul Mick Davis (foto jos) s-a născut la 1 august 1961 la Glasgow, Scoţia.

A lucrat ca antrenor de fitness al echipei de fotbal Celtic. Acolo l-a cunoscut pe Rod Stewart, suporter împătimit al echipei. Prietenia cu celebrul cântăreţ a marcat începutul carierei lui Mick Davis în cinematografie.

În 2004, Mick Davis regizează filmul „Modigliani”, o biografie a pictorului italian Amedeo Modigliani, care a fost ucenicul lui Brâncuşi.

Filmul a fost realizat la studiourile din Buftea, iar distribuţia include alături de Andy Garcia mai mulţi actori români printre care Theodor Danetti, Mihai Gruia Sandu, George Ivaşcu, Dan Aştileanu, Lia Bugnar şi Dorina Lazăr.

Sursă: Adevarul.ro

(alba24.ro)

mai mult
PoeziePromovate

Poezii de Marin Sorescu

Sorescu

Marin Sorescu

Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj – d. 8 decembrie 1996, Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a facut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Fară a se înscrie într-un partid politic după Revoluţia română din 1989, ocupă functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 – 5 mai 1995).

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice „Singur printre poeţi”. Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”, reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără „Tuşiţi” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat „La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici („Unde fugim de acasă?” – 1967, „Cirip-ciorap” – 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia Setea Muntelui de sare, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul şi Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia ţeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii şi, mai ales, Trei dinţi din faţă sunt două din romanele sale cele mai reperezentative.

Distincţii:

Premiul Academiei Române (1968, 1977)
Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite”, Italia, 1970
Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
„Le Muse”, acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978
Premiul Internaţional de Poezie „Fernando Riello”, Madrid, Spania, 1983
premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară)

 

Am zărit lumina

Am zărit lumina pe pamânt
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sanatoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să ma iubești.
O cafea neagra voi servi, totuși
Din mâna ta.
Îmi place că tu știi s-o faci
Amară.

 

Perseverență

Voi privi la iarbă
Până voi obține titlul
De doctor în iarbă.
Voi privi la nori
Până voi ajunge laureat
Al norilor.
Voi trece pe lângă fum
Până când fumul, de rușine,
Va deveni iar flacăra
De la început.
Voi trece pe lângă toate lucrurile
Până când ele
Vor veni să mă cunoască.

(Marin Sorescu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Pilda Fiului Risipitor

fiurisipitor

Duminica Fiului Risipitor ne descopera ca pentru a invia din moartea pacatului, este nevoie de pocainta.

Daca am urmat fiului risipitor in cadere, trebuie sa-i urmam si in ridicare. Daca am cheltuit ca el mostenirea noastra harica, sa ne grabim, asemeni lui, sa ne intoarcem in bratele Parintelui Ceresc. Fiul cel tanar cere partea de avere si merge intr-o tara departata. Aceasta tara este chipul libertatii pe care Dumnezeu o acorda omului. Tara departata este un spatiu nedefinit, unde harul lui Dumnezeu nu este cautat, iar libertatea umana devine robie a pacatului.  Acest fiu, foloseste intr-un mod pacatos libertatea – cheltuieste averea si ajunge sluga la un crescator de porci. Tinand seama ca porcii erau considerate a fi animale necurate, fiul devenind paznic al acestor animale, simbolizeaza ca a devenit un pazitor al pacatelor.

Pilda Fiului Risipitor ne marturiseste ca s-a facut foamete mare in acea tara. Dumnezeu, in purtarea Sa de grija fata de aceasta lume, ingaduie sa se abata foametea, ca prin ea omul sa se trezeasca din pacat. Este trist, insa adevarat, ca adesea omul se roaga pentru sanatate, doar atunci cand nu o mai are.

Momentul schimbarii este hotararea sa de a se intoarce acasa. Calea intoarsa catre tatal a fost posibila pentru ca si-a venit in sine. Acesta este punctul de plecare de la pacat spre Dumnezeu. Pacatul cufunda sufletul in somnul uitarii de sine, al nesimtirii si al nepasarii. Pacatosul doarme adanc. A-ti veni in sine inseamna a te destepta din somnul pacatului. Simtind primejda ramanerii in pacat, Fiul Risipitor spune: „Sculandu-ma voi merge”. Deci, nu este de ajuns sa te trezesti, trebuie sa lasi in urma pacatul. Sa nu uitam ca cel ce a fost trezit poate sa adoarma la loc. Insa, cel care s-a hotarat sa paraseasca pacatul, daca nu primeste Spovedania si Sfanta Impartasanie, nu are putere sa faca un lucru bun.

Inainte ca el sa ajunga acasa din tara indepartata unde si-a cheltuit averea si a fost cuprins de foamete, tatal il vede si alearga, fara sa spuna ceva, cade cu totul pe grumazul sau, il imbratiseaza si il saruta. Asa se intampla si in Taina Spovedaniei. Cand omul si-a marturisit pacatul, Dumnezeu trece de la starea de Judecator, la cea de Parinte milostiv. O data ce omul a hotarat sa se schimbe si Dumnezeu ii da alta infatisare: ii daruieste inel, haina, incaltaminte si junghie vitelul cel gras. (Inelul semnifica impacarea, incaltamintea – harul de a calca peste patimi si a merge pe caile Domnului, iar vietulul cel gras – Euharistia)

Potrivit exegezei traditionale, parabola fiului risipitor e o concentrare a iconomiei mantuirii. Graba tatalui care vine in intampinarea fiului sau pocait intinzandu-i bratele, simbolizeaza plecaciunea Cuvantului Care „vine in intampinarea” omului cazut prin intrupare. Hristos isi intinde bratele Sale pe Cruce pentru a strange intreaga umanitate si a o aduce la sanul Tatalui indumnezeind-o, asa cum tatal parabolei isi intinde bratele ca sa primeasca cu drag pe fiul sau. Hristos este de asemenea reprezentat si de vitelul cel gras junghiat, obiect al bucuriei vesnice a invitatilor la banchetul eshatologic.

Doi fii risipitori

Fiul cel tanar pacatuieste pentru ca se indeparteaza de tata si pierde darurile primite (averea). Nu in afara lui te mantuiesti, ci numai vietuind impreuna cu el.

Fiul cel mare pacatuieste pentru ca nu-l vede pe tata ca pe un parinte. Intre el si tata nu este o relatie de inrudire, ci una juridica, caci spune: „Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat”. Daca ar fi aratat ca este cu adevarat fiu, ar fi facut acelasi lucru pe care l-a facut tatal – ar fi alergat spre fiul care venea spre casa pe care o parasise. Fiul cel mare ignora adevarata natura a iubirii, unde totul e posedat de fiecare: „Tu esti totdeauna cu mine. Tot ce am e al tau”.

Convietuirea cu tatal sau l-a ferit de riscurile si primejdiile, pe care le-a intampinat fratele sau mai mic. Cu toate acestea, fara-ndoiala, gestul lui de a nu vedea cu ochi buni manifestarile de dragoste ale tatalui sau dovedeste ca el nu ajunsese inca la nivelul cuvenit in ce priveste virtutea dragostei. Fiul cel mare, cel care nu paraseste casa, este chipul omului care nu intelege ca milostivirea lui Dumnezeu e mai mare decat dreptatea pe care o inteleg oamenii. Milostivirea lui Dumnezeu depaseste calculele omenesti, este putere de viata. Adesea dupa dreptate se ucide viata, insa, dupa milostivire viata este recuperata.

Constantin Noica, spunea ca „sunt doua feluri de a risipi. Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat… La ce bun atata supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?“.

Fiul Risipitor model?

Se pune intrebarea: merita a fi recomandata ca model experienta dramatica a fiului pierdut ? Fireste, ca nici un tata n-ar dori-o pentru copilul sau si nici un tanar pe contul lui propriu. Staruinta in virtute si pastrarea comuniunii cu Dumnezeu sunt preferabile unei vieti care aluneca spre pacat. Cel ce recomanda sau doreste aceasta experienta comite un pacat impotriva Duhului Sfant prin prea marea incredere numai in bunatatea lui Dumnezeu fara a colabora si personal la mantuirea proprie. Sa nu uitam ca pacatul poate fi iertat de Dumnezeu prin duhovnic la spovedanie, dar urmarile lui nu sunt prin aceasta cu totul sterse. Spre pilda, rapirea vietii cuiva e ireparabila, chiar daca criminalul obtine iertarea duhovnicului.

Acum e vremea sa ne uitam la noi, daca ne asemanam cu Fiul risipitor, trebuie sa parasim cele contrare firii si sa ne intoarcem la cele potrivit firii. Dimpotriva, daca implinim poruncile, sa fim atenti sa nu ne asemanam fiului cel mare, suntem in casa, dar departe de tata, nevrednici de a gusta din vitelul cel ingrasat.

Evanghelia duminicii Fiului Risipitor

11. „Un om avea doi fii.
12. Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.
13. Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.
14. Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.
15. Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.
16. Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.
17. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.
20. Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
21. Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.
22. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;
23. Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;
24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca.
25. Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.
26. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.
27. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.
28. Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.
29. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.
30. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.
31. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat”.
(Luca 15, 11-32)

(crestinortodox.ro)

mai mult
1 2 3 4 70
Page 2 of 70