close

Promovate

Agenda culturalăPromovate

Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești – Șapte ediții de Festival

teatru-tcp

Cea de-a VII ediție a Festivalului de Teatru ”Toma Caragiu” le-a adus ploieștenilor zile pline de spectacole, în prima săptămână a lunii noiembrie. De marți, 31 octombrie până duminică, 5 noiembrie 2017, Ploieștiul s-a lăsat animat de energia molipsitoare a artei. La lumina gălbuie a felinarelor, orașul cuminte care de obicei se culcă devreme, a trepidat de pașii trecătorilor care străbăteau în pas alert bulevardul principal, de la Teatrul ”Toma Caragiu” spre noua sală a Teatrului pentru Copii ”Ciufulici” sau spre Casa de Cultură a Sindicatelor pentru a ajunge de la un spectacol la altul. Pentru că titlurile au fost dintre cele mai incitante, iar oferta extrem de atractivă: 14 spectacole de teatru, două performance-uri în aer liber și două concerte de jazz au configurat cea de-a VII-a ediție a Festivalului ”Toma Caragiu”, un eveniment care continuă să crească de la un an la altul. ”C-un ochi râzând, cu celălalt în lacrimi”, cum ar spune Shakespeare, Festivalul de la Ploiești și-a provocat publicul la o probă de versatilitate, punându-le la dispoziție un întreg paletar al emoțiilor, în fiecare seară: de la bună dispoziție dusă până la emoție copleșitoare, de la zâmbet la râs hohotitor, duioșie și profunzimile cele mai abisale…

Oferta de spectacole a celei de-a VII-a ediții a conciliat segmente de public variate, grație selecției realizate de jurnalistul Raluca Rădulescu. De la delicii ale comicului la spectacole ”clasice” pentru un public conservator cum este îndeobște cel ploieștean, dar și creații ”altfel”, menite să amplifice orizontul de așteptare al spectatorilor pentru viitoarele ediții, Festivalul a încurajat în egală măsură râsul inteligent și introspecția, dar și deschiderea spre Teatru, ca un spațiu al permanentei înnoiri, dar și ca artă care pune în dialog forme de expresie dintre cele mai diverse.  A fost o ediție caracterizată prin noutate și diversitate stilistică, care s-a derulat anul acesta, poate mai mult ca oricând, sub semnul diversității, dar și al deschiderii internaționale.

Oana Pellea, Cristina Cassian in Idolul si Ion Anapoda

Oana Pellea și Cristina Cassian în ”Idolul și Ion Anapoda”

În ultima seară a lui octombrie și prima seară de festival, Soldatul de ciocolată” (regia Andrei Șerban, Teatrul Odeon din București) a topit zâmbetele dulci în hohote zdravene de râs, iar Idolul și Ion Anapoda” (regia Mariana Cămărășan și Toma Dănilă, ARCUB) a fost melanjul perfect între nostalgia neîmplinirii și comicul dezlănțuit din bucuria de a-l juca.

Apoi, pe 1 noiembrie, spectacolul Umbre” al Naționalului din București (regia Vlad Cristache) i-a adus împreună pe scena Teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiești pe Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, Ana Ciontea, Gheorghe Visu, Mircea Rusu, Gavril Pătru și Alexandra Sălceanu, care au spus împreună o poveste incredibilă despre pierderea ființelor iubite și despre regăsirea seninătății.

Mariana Mihut, Victor Rebengiuc, Emilian Marnea, Alexandra Salceanu_ Umbre

Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Emilian Mârnea, Alexandra Sălceanu în ”Umbre”

În cea de-a treia zi de Festivalului am aflat, în 100 de minute (cu ajutorul lui Florin Piersic jr.și a regizorului Horia Suru) că sunt cel puțin ”O mie de motive” pentru care merită să trăiești. ”O mie de motive” de Duncan Macmillan, după Every Brilliant Thing este una dintre cele mai elocvente dovezi că teatrul vindecă până și depresia! Apoi, ”Kimberly” (regia Andreea Vulpe, Teatrul de Comedie din București) a adus pe scena Teatrului pentru Copii povestea tulburătoare a unei fetițe condamnate la îmbătrânire prematură și, odată cu ea, o partitură pe contre-emploi îndeplinită cu credință de sensibila actriță Virginia Mirea, alături de colegii ei actori Mihaela Teleoacă, Vlad Bîrzanu, LauraCreț și Ioan Coman.

Cea de-a patra și cea de-a cincea zi a festivalului au fost adevărate tururi de forță:

Urmând tradiția edițiilor precedente, muzica a fost nu doar preludiul poveștilor transpuse pe scenă, ci și o parte importantă din programul festivalului. Seară de seară, spectatorii au avut parte de o primire călduroasă în foaierele sălilor de spectacol, unde pianul vibra sub armonii mângâietoare de jazz, iar un cvartet de coarde interpreta cu aplomb unele dintre cele mai îndrăgite partituri ale muzicii clasice.

Valentina Zaharia, Mihaela Teleoaca, Silvana Negrutiu_ROVEGAN

Valentina Zaharia, Mihaela Teleoacă, Silvana Negruțiu în ”Rovegan”

La Sala Teatrului pentru Copii, Rovegan” (text și regie Catinca Drăgănescu, Centrul de Teatru Educațional Replika, București) a impresionat publicul prin ingeniozitatea cu care îmbină realitatea și ficțiunea pentru a surprinde fenomenul migrației generate de sărăcie și dizolvarea familiilor ca efect primar al acestuia. Concomitent, actorii Naționalului din Cluj-Napoca au umplut de efervescență sala Casei de Cultură cu o variantă mustind de ludic a binecunoscutului basm al lui Alecsandri, ”Sânziana și Pepelea”sub bagheta regizorului Alexandru Dabija.

Mai târziu a venit ”Iarna”, iar zâmbetele au înghețat. Spectacolul semnat de regizorul Mihai Măniuțiu la Teatrul ”Nottara” din București, absolut imaculat din punct de vedere vizual, dar bizar din perspectivă dramaturgică, a tulburat și a intrigat publicul ploieștean prin caracterul său atipic.

Târziu, în noapte, la Curtea Berarilor muzica și teatrul s-au contopit sub acordurile calde ale jazzului, care poate transforma totul în pasiune pură. Irina Sârbu, actriță și binecunoscută voce a jazzului, acompaniată de flaut, caval, chitară, țambal, clapă, bas și tobe le-a oferit celor prezenți o experiență ”etno-hipnotică” prin concertul ”Ethnotic” găzduit de primitoarea berărie din curtea Teatrului pe 3 noiembrie, iar Lăcrămioara Bradoschi și Ion Radu Burlan (actori ai trupei Teatrului ”Toma Caragiu”) acompaniați de Zoom Trio (tobe, contrabas, pian) au pregătit un concert care a rimat perfect cu duioșia și umorul spectacolelor din programul zilei de sâmbătă, care a stat sub semnul poveștilor despre vârstă și frumusețea uitată a vieții.

Andrea Gavriliu, Stefan Lupu_Zic-Zac

Andrea Gavriliu și Ștefan Lupu în ”Zic-Zac”

Mai întâi, actorul Răzvan Vasilescu (ploieștean de fel) ne-a convins că „Era OK și la 60” sau că va fi OK și la 60 de ani, cu condiția să nu te oprești niciodată din râs. În numai o oră de stand-up comedy show bine condimentat cu toate culorile de umor, autoironie, inteligență și multă sinceritate, Răzvan Vasilescu ne-a spus povestea vieții lui și totodată povestea vieții noastre, care variază în farmec de la o vârstă la alta. Iar două ore mai târziu, povestea lui Oscar, un băiețel care sub ”bagheta fermecată” a generozității lui Tanti Roz, trăiește în numai zece zile atâta bucurie cât alții în o sută de ani. „Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt, producție a Teatrului ”Eugène Ionesco” din Chișinău, a fost nu doar spectacolul care a copleșit prin emoție sutele de spectatori aflați în sala Casei Sindicatelor, ci și prima prezență internațională din istoricul Festivalului ”Toma Caragiu” din Ploiești. Apoi, Andrea Gavriliu și Ștefan Lupu au făcut un ”Zic-Zac” electrizant prin teatru și dans și ne-au cucerit până aproape de miezul nopții cu expresivitatea și ideile năstrușnice cu care au desenat coregrafic o poveste despre oricare El și Ea, dar și despre oamenii care uită să se miște liber prin viață.

dECOurage

”d’ECOurage”. Fotografii din festival de Maria Ștefănescu

Ultima zi a Festivalului a început duminică dimineață, cu ”d’ECOurage” (scenariul și regia Andrea Gavriliu, Teatrul Național Cluj-Napoca), un spectacol coregrafic în aer liber. Timp de 30 de minute, cei 15 studenți-performeri i-au captivat pe trecătorii care au traversat zona Palatului Culturii, cu povești tragicomice despre viciile și gesturile noastre poluante și auto-poluante de zi cu zi. De la tineri, cu înțelepciune.

Dacă startul Festivalului fost unul în cheie comică, epilogul a fost de un comic… cehovian. Acel comic amar, răscolitor, care îți dă forța de a spera și de a râde puțin de tine însuți. ”Unchiul Vanea”, cea mai recentă producție din repertoriul Teatrului ”Toma Caragiu” (regia Sânziana Stoican) este acel spectacol care respectă rețeta cehoviană, cu exploziile ei dramatice lipsite în aparență de declanșator, pentru ca în final să lase ultimul cuvânt… Sufleorului, care iese din cușca sa pentru a prelua ”ruga” Soniei, o să ne odihnim”. Este un spectacol  izbitor de asemănător cu viața așa cum o descrie Cehov prin monologurile personajelor sale: amară, lineară, brăzdată de neîmpliniri, găsindu-și apogeul în Speranță. Iar în viziunea Sânzianei Stoican, Speranța devine un fel de botez ”oficiat” de Sonia sub semnul unui nou Început. Și, poate ca nicio altă dată în istoria teatrului, Sonia nu mai este singură, invocând aproape extatic acest nou început care poate birui agonia vieții în inerției. Un spectacol care trebuie văzut cu răbdare, până la final.

Au fost șase zile de sărbătoare a teatrului în care muzica și dansul au acompaniat poveștile de pe scenă. Festivalul de Teatru ”Toma Caragiu” a împlinit șapte ani de când bucură publicul ploieștean oferindu-i ocazia de a viziona unele dintre cele mai bune spectacole montate în teatrele din țară în stagiunile curente. După cei șapte ani ”de-acasă”, judecând după ediția recent încheiată, Festivalul își va deschide aripile și mai mult, spre spectacole care să cucerească prin diversitate și calitate.

Festivalul de Teatru ”Toma Caragiu” a fost organizat de Teatrul ”Toma Caragiu” alături de Primăria Municipiului Ploiești și Asociația Viitor Art.

Oana Medrea

Oana Medrea

mai mult
IstoriePromovate

Descălecatul (întemeierea) Moldovei. Bogdan I, primul domn al Moldovei

Bogdan.I.pictura

După marea invazie mongolă din 1241, ținutul dintre Carpați și Nistru a rămas sub ascultarea urmașilor lui Ginghis Han. Deseori mongolii (tătarii) treceau peste munți, în Transilvania și Ungaria, prădând, arzând și făcându-i pe nobili robii lor. De aceea, regii maghiari au purtat mai multe războaie cu ei. Unul a fost în 1343 (1345) și s-a soldat cu o mare victorie împotriva călăreților din Asia.

După o nouă înfrângere în fața creștinilor (1346), tătarii s-au retras peste Nistru. Pe măsură ce teritoriul est-carpatic era eliberat, Regatul ungar a urmărit să-și consolideze puterea în fostele teritorii supuse mongolilor. Regele Ludovic de Anjou ia decizia, în 1352-1353, să întemeieze la est de Carpați, în colaborare cu localnicii, un fel de marcă militară de graniță. Ca recunoaștere a meritelor maramureșenilor la îndepărtarea pericolului tătar și cu asentimentul căpeteniilor locale, în fruntea acestei mărci menite să pună zăgaz incursiunilor tătare a ajuns Dragoș din Bedeu, devenit căpitan regal. Noua formațiune a primit numele de Moldova, după numele râului Moldova. Centrul era la Baia, oraș cunoscut pentru minele de argint și aur, unde exista o însemnată colonie săsească venită din părțile Rodnei și Bistriței. Teritoriul era departe de a acoperi Moldova în sensul actual al termenului, ci doar o parte din jumătatea nordică a viitorului stat medieval.

Bogdan I, Domnitor al Moldovei (1359 – 1365), este considerat întemeitorul Moldoveiindependente, cu reşedinţa la Baia.

Descălecătorul” Dragoş, reuşise să înfiinţeze, în partea de est a Maramureşului, o nouă entitate teritorială, în calitate de Marcă Ungară, numită Moldova, după râul cu acelaşi nume. Moldova lui Dragoş şi a urmaşilor săi până la Bogdan I era dependentă de Ungaria.

Bogdan I, voievodul român din Maramureş (1342 – 1345), care stăpânea în aici o moşie vastă numită Cuhea sau Cuhnea ce se afla de-a lungul râului Izea, fiind în conflict cu regele Ungariei încă din 1343, ia decizia în 1359 să treacă munţii în Moldova, unde tocmai murise Sas, fiul lui Dragoş. Însoţit de fiii săi, de rude şi o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmaşilor lui Sas şi l-a alungat pe fiul acestuia numit Băliţă sau Balc care era la conducere după trecerea în nefiinţă a tatălui său.

Încercările regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc. Bogdan I, învingător asupra oştilor trimise contra lui, se menţine ca domn independent. După el, ca întemeietor al Principatului Moldova a fost numită şi Bogdania. De la el s-a păstrat şi prima monedă moldovenească, cu inscripţia: “Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)”. El a zidit o mănăstire la Rădăuţi (în Bucovina), unde a şi fost înmormântat. Excluzând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpuşneanu, biserica lui Bogdan I, construită din piatră brută şi cioplită, şi-a menţinut forma iniţială de bazilică adaptată cultului ortodox. În această mănăstire a fost amplasată episcopia, înfiinţată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I. Inscripţia de pe mormântul lui Bogdan I, ca şi de pe mormintele celorlalţi domni ce sunt înmormântaţi în acea biserică, a fost pusă de Ştefan cel Mare (Ştefan al III-lea), nepotul lui Alexandru cel Bun.

Bogdan Voievod, mozaic pe Ateneul Român, Bucureşti Mormântul Domnitorului Moldovei Bogdan I la mănăstirea Bogdana
Bogdan Voievod, mozaic pe Ateneul Român, Bucureşti  Mormântul Domnitorului Moldovei Bogdan I la mănăstirea Bogdana
Bogdan I îl are ca fiu pe Laţcu. Fata acestuia, Anastasia, se casătoreşte cu Roman Işi-l are ca fiu pe Alexandru cel Bun.
Spre deosebire de voievozii precedenţi ai Moldovei, despre Bogdan avem o informaţie mai bogată. El este cunoscut ceva mai mult datorită, şi în acest caz, izvoarelor străine decât celor de sorginte internă. Din cronicile moldoveneşti aflăm doar că “a domnit Bogdan voievod 4 ani şi a murit” [1] sau chiar şi mai simplu: “a domnit Bogdan, 4 ani” [2], iar cronica zisă anonimă şi acea zisă moldo-rusă îi atribuie lui Bogdan o domnie de 6 ani, comiţând totodată o eroare vădită, plasându-i domnia între Laţcu şi Petru I [3], deşi se ştie că Laţcu a fost feciorul lui Bogdan şi a putut să domnească numai după el.

Cum e şi firesc, caracterul vădit duşmănos al acţiunii lui Bogdan, îndreptată împotriva autorităţii regelui Ungariei Ludovic I, nu a putut scăpa atenţiei notarului regal, Ioan de Tîrnave, care nu a întârziat să înregistreze în cronica sa, fără însă a se îngriji de o datare sigură a celor consemnate, că în perioada domniei patronului său, “Bogdan, voievodul românilor (olahorum) din Maramureş, adunând pe românii acelui district, a trecut în taină în Ţara Moldovei, care era supusă Coroanei ungureşti, dar, din cauza vecinătăţii tătarilor, de mult timp [era] părăsită de locuitori; şi deşi el a fost mereu (adeseori) combătut de oştile acestui rege, crescând numărul românilor din această ţară, ea s-a lăţit în regat” [4]. Aşa cum prezintă lucrurile cronicarul unguresc, fapta lui Bogdan a constat nu dintr-o acţiune singulară, ci a fost o întreagă epopee împotriva oastei ungare, încheiată, la un moment dat, cu victoria deplină a voievodului român din Maramureş, ajuns să stăpânească Ţara Moldovei.

Deznodământul final al luptelor pentru independenţa voievodatului Moldovei este reprodus, cu destule detalii pentru reconstituirea evenimentelor ce s-au produs, în diploma lui Ludovic I din 2 februarie 1365, prin care emitentul dăruieşte proaspătului voievod al Maramureşului, lui Balc, şi fraţilor lui, izgoniţi din Moldova, moşia Cuhea cu apartenenţele ei, confiscată de la Bogdan, fostul voievod al Maramureşului. Dania respectivă regele o făcea recunoscând mai multe merite ale lui Balc şi “mai cu osebire în zisa noastră Ţară Moldovenească, (obţinute – n. n.) nu fără vărsarea sângelui său însuşi şi îndurarea de răni cumplite şi cu moartea crudă a fraţilor (sic!) şi rudelor sale şi a multor slujitori de ai lui”. Trecând în Maramureş, Balc a lăsat în Moldova “părinţii săi scumpi (sic!) şi foarte multe rude ca şi toată averea lui”. Moşia Cuhea şi apartenenţele ei (sate, păşuni, păduri etc.) au fost preluate “de la voievodul Bogdan şi fiii săi, necredincioşi învederaţi ai noştri (ai regelui – n.n.) pentru blestemata lor vină de necredinţă, din aceea că acel Bogdan şi fiii săi, fulgeraţi de diavolul, duşmanul neamului omenesc – care, rănindu-le greu inima cu săgeţile înveninate de viclenie şi înşelăciune, i-a îndemnat de mai multe ori (subl. n.) să se abată de la calea adevărului şi de la statornicia credinţei datorate – plecând pe ascuns din zisul nostru regat al Ungariei în sus-pomenita noastră Ţară Moldovenească, uneltesc să o păstreze spre paguba maiestăţii noastre”. Ca urmare, Bogdan şi feciorii săi au fost “despuiaţi” şi lipsiţi de sus-numitele moşii, actele anterioare care confirmau drepturile lor de stăpânire asupra lor fiind nimicite, stricate şi socotite nule [5].

Astfel, diploma în cauză, totalizând cele ce s-au petrecut în Moldova prin implicarea fostului voievod al Maramureşului Bogdan, lasă să se întrevadă un lanţ întreg de evenimente, care s-au desfăşurat pe o anumită durată de timp. Modul în care sunt menţionate evenimentele ne permit să admitem, cu destulă certitudine, că trecerea lui Bogdan şi a fiilor săi în Moldova nu a fost o acţiune recentă, în raport cu data la care a fost emisă diploma regală care le relatează. Spre această concluzie conduce şi informaţia privind aflarea lui Balc în Maramureş după izgonirea lui din Moldova. Convingerea noastră este susţinută de faptul că la data emiterii diplomei în cauză el era deja voievod al Maramureşului, închinându-i moşia Cuhea, regele Ludovic I lua în consideraţie atât cele întâmplate cu Balc în Moldova cât şi faptul că el a revenit sub coroana regească. Meritele lui Balc faţă de regele ungar constau în “nemăsuratele lui slujbe, prin care acesta s-a făcut plăcut maiestăţii noastre, în tot timpul de când s-a alăturat maiestăţii noastre, cu o dragoste atât de fierbinte”, venind din “Ţara noastră moldovenească în regatul nostru al Ungariei… aducându-ne slujbele ce a văzut el cu înnăscuta sa iscusinţă că sunt spre folosul sporirii cinstei şi puterii noastre” [6]. Va să zică, de la venirea lui Balc şi a fraţilor săi în Maramureş a trecut ceva timp şi aflarea lor în Regatul Ungariei avea deja o durată destulă pentru ca şi aici ei să reuşească să aducă regelui slujbe demne de a fi răsplătite cu dărnicie. Ceea ce se desprinde pregnant din documentul citat este nu răsplata meritelor lui Balc, ci anume sancţionarea faptei lui Bogdan şi constatarea că în Moldova cauza regelui a fost definitiv pierdută.

Epopeea înfruntărilor dintre Bogdan, în funcţia sa de voievod al Maramureşului, şi regele Ludovic I avea o istorie aproape tot atât de lungă ca şi aflarea acestuia din urmă pe tronul Ungariei (a ajuns rege la 21 iunie 1342, la moartea tatălui său Carol Robert). Deja la 21 octombrie 1343, Bogdan, cu calificativul de necredincios sau infidel faţă de noul rege (“noster infedilis”), este menţionat ca “fost voievod al Maramureşului” [7], dar cauzele divergenţelor dintre el şi suveranul ungar nu se lasă întrevăzute. Cu toate că ostilităţile dintre ei nu au fost depăşite, Bogdan a continuat să rămână în Maramureş, astfel că în 1349 el este menţionat într-un conflict de moşie cu nobilul român Giula şi fiii lui din cauza neaderării acestora la o acţiune a lui Bogdan, evident antiregească, fapt ce a făcut ca el să fie calificat de rege deja ca “necredincios învederat” [8]. De reţinut că printre fiii lui Giula era şi Dragoş – acela care peste 10 ani avea să conducă expediţia oastei ungare în Moldova, fapt relatat deja în eseul consacrat lui Dragoş. Astfel, indirect, am putea admite că expediţia lui Dragoş din Giuleşti din anul 1359 a fost determinată de trecerea recentă a lui Bogdan din Maramureş în Moldova. Până atunci el a continuat să rămână în Maramureş, unde este menţionat şi în anul 1353. La 14 mai al acestui an, se făcea delimitarea moşiilor nepoţilor săi – Ştefan şi Ioan, fiii lui Iuga, documentul specificând că ele se mărgineau “cu pământurile sau moşiile voievodului Bogdan, unchiul lor” [9]. Rezultă că, fiind destituit din funcţia de voievod al Maramureşului, lui Bogdan i s-a păstrat titlul de voievod, ceea ce ar lăsa să se înţeleagă că el a fost moştenit de la tatăl său şi ar explica nu numai autoritatea de care continua să se bucure Bogdan printre nobilii maramureşeni, ci şi faptul că demnitatea voievodală din Maramureş a revenit nepoţilor săi Ioan şi Ştefan [10].

Diploma regală din 14 mai 1353 este ultimul document în care Bogdan este atestat în Maramureş. Este adevărat că respectiva diplomă regală pe numele lui Ştefan şi Ioan, nepoţii de frate ai lui Bogdan, este reconfirmată la 24 iunie 1360. Faptul că şi în acest document este specificată delimitarea posesiunilor celor doi nepoţi de la moşiile voievodului Bogdan serveşte unor cercetători drept argument pentru opinia că şi la această dată Bogdan s-ar fi aflat încă în Maramureş [11]. Noi însă nu credem că documentul în cauză este concludent în a indica prezenţa lui Bogdan la moşia sa din Maramureş la data indicată (24 iunie 1360), căci, după câte am subliniat deja, acest document confirmă moşiile lui Ştefan şi Ioan, care fuseseră stabilite la 14 mai 1353, şi el nu putea indica un alt hotar decât pe cel stabilit anterior. De altfel, şi susţinătorul acestei păreri admite, în baza celui de-al doilea document, că beneficiarii lui fie că au participat şi ei “la înfrângerea răsculaţilor moldoveni”, împreună cu Dragoş din Giuleşti, fie că nu s-au solidarizat “cu infidelul lor unchi”, ceea ce ar dovedi indirect că acesta, adică Bogdan, ar fi “avut legătură cu răsculaţii din Moldova din anul trecut”. Ceea ce rămâne de explicat este motivul care nu l-a determinat pe regele Ludovic I să procedeze cu Bogdan aşa cum a procedat ceva mai târziu. Se spera, poate, la o împăcare cu voievodul rebel, adică la o revenire a lui, deja ca stăpân al Moldovei, la obligaţiunile vasalice de felul acelora care erau prestate de feciorii voievodului Sas? Prin aceasta s-ar explica tăcerea documentelor despre cei 5 ani care au urmat pentru reconfirmarea stăpânirilor lui Ştefan şi Ioan din mai 1360, pentru ca la 2 februarie 1365, Bogdan să fie recunoscut ca stăpân de câtva timp al Moldovei. În eseul consacrat voievodului Sas şi descendenţilor acestuia ne-am referit deja la expediţiile repetate ale oastei lui Ludovic împotriva răzvrătiţilor şi rebelilor, în special sârbi şi moldoveni, încadrate cronologic între 1352 şi 1359. Cea mai răsunătoare a fost însă confruntarea din anul 1359, despre care aflăm din cunoscuta deja diplomă a regelui Ungariei Ludovic I din 20 martie 1360. Prin ea erau răsplătite “credincioasele slujbe ale lui Dragoş, fiul lui Giula din Giuleşti”, aduse de acesta regelui “în cele mai multe treburi şi războaie… încredinţate şi date în seama lui, şi mai cu osebire în reaşezarea ţării noastre (a regelui – n. n.), a Moldovei, potrivit iscusitei sale vrednicii, când a întors cu veghetoare grijă şi cu neobosită strădanie pe calea statornicei credinţe ce trebuie păstrată către coroana regească, pe mulţi români răzvrătiţi, rătăciţi din calea credinţei datorate” [12]. Ţinând seama de raporturile conflictuale dintre Bogdan şi Giula din Giuleşti, ce şi-au găsit expresia flagrantă în anul 1349, credem că alegerea lui Dragoş, fiul lui Giula, ca superior în expediţia militară împotriva moldovenilor răzvrătiţi din anul 1359 nu a fost întâmplătoare: el trebuia să combată, în numele regelui, un adversar învederat al familiei sale, care, de data aceasta, se afla în Moldova, uneltind nu numai scoaterea ei de sub supremaţia maghiară, ba poate chiar şi transformarea ei într-un cap de pod în perspectiva luptelor ulterioare pentru recuperarea poziţiilor pierdute în Maramureş şi desprinderea şi a acestui voievodat de la Regatul Ungariei. Astfel, nu vedem motive care ne-ar face să acceptăm o altă dată pentru începutul domniei lui Bogdan în Moldova decât anul 1359. Data aceasta este sugerată la fel şi de sumumul duratelor domniilor începând cu Bogdan I şi până la Alexandru cel Bun, ea fiind pusă greşit ca dată a începutului domniei lui Dragoş. Confundându-l pe Dragoş, întemeietorul voievodatului Moldovei, cu Dragoş din Giuleşti şi atribuindu-i celui dintâi cele ce Ioan de Târnave scria în legătură cu Bogdan, alcătuitorii listelor complete ale domnilor Moldovei din a doua jumătate a secolului al XIV-lea s-au văzut justificaţi, o dată în plus, în a prezenta anul 1359 ca dată a “descălecatului” lui Dragoş, în realitate el marcând începutul domniei lui Bogdan.
De altfel, casa lui Bogdan din Cuhea, aşa cum s-a demonstrat pe cale arheologică, a fost incendiată şi refăcută în două rânduri înainte de 1360 [13].

Este adevărat că diploma regală din 20 martie 1360 prezintă expediţia pusă în seama lui Dragoş din Giuleşti ca fiind o reuşită. Concretizările din text însă lasă să se înţeleagă că reuşita a fost doar parţială, la “credinţa datorată” regelui fiind readuşi doar “mulţi români răzvrătiţi”, adică nu toţi. Iar diploma regală din 2 februarie 1365 demonstrează că reuşita lui Dragoş a fost nu numai parţială, ci şi vremelnică. Luptele au continuat şi după expediţia militară din 1359. O parte din Moldova de atunci, controlată, desigur, de Bogdan şi aderenţii la cauza independenţei ţării, a continuat să persiste în nesupunerea sa faţă de unguri, constituind focarul de unde ulterior a fost reluată ofensiva asupra poziţiilor lui Balc, ofensivă care s-a şi încheiat cu victoria recunoscută chiar şi de regele Ludovic I prin diploma din 2 februarie 1365. Pare a nu fi întâmplătoare diferenţa de doi ani din scrierile cronicăreşti indigene, menţionată deja la începutul acestui capitol (unele cronici indicându-i o domnie de 4, iar altele de 6 ani). Ar însemna aceasta că doi ani Bogdan a domnit doar peste o parte a voievodatului, iar ceilalţi patru peste toată Ţara Moldovei de atunci?

Astfel, cei şase ani de domnie a lui Bogdan s-ar încadra între 1359 şi 1365, acest voievod stingându-se din viaţă în lunile care au urmat după diploma din 2 februarie 1365, căci, la această dată, el era în viaţă. Lui i se datorează redobândirea independenţei Ţării Moldovei faţă de Coroana ungară. Iar dacă Bogdan a fost implicat cumva şi în organizarea ripostei oastei polone în lupta din Ţara Şepeniţului, meritul lui se completează esenţial. Ceea ce se impune spre constatare în legătură cu dezastrul oastei lui Cazimir al III-lea este că, la 1359, Ţara Moldovei a crescut către acea vreme teritorial, extinzându-şi hotarul său de nord – nord-est până la graniţa cu stăpânirile regatului Poloniei din Galiţia şi până la Nistru, în segmentul dominat de cetatea Hotinului, care era una din cele trei cetăţi din Ţara Şepeniţului. Hotarele Ţării Moldovei de atunci se înscriu perfect în acea porţiune a statului moldovenesc care se va numi mai târziu Ţara de Sus [14].
Numele lui Bogdan ca voievod al Moldovei a fost înveşnicit nu numai prin consemnarea lui în lista domnilor din cronicile Ţării Moldovei. El a fost înmormântat în biserica de lemn Sf. Nicolae din Rădăuţi, pe care, dacă nu a construit-o chiar el, cel puţin a îngrijit-o, ea devenind necropolă domnească, reconstruită în piatră de Petru Mu¬şatinul. Imediata ei apropiere de Suceava şi faptul că în ea au fost înmormântaţi şi alţi domni care şi-au avut acest oraş drept capitală (Laţcu, Roman I, Ştefan I) oferă destul temei pentru a admite că tot aici şi-a avut reşedinţa şi Bogdan. Lui i se datorează şi întemeierea unei organizări bisericeşti proprii prin crearea episcopiei de Rădăuţi cu calităţi şi prerogative caracteristice mitropoliei [15]. Este foarte probabil ca Bogdan I să fi intervenit cu un demers la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol în vederea instituirii unei mitropolii autonome a Moldovei sau, cel puţin, de a obţine protecţia Patriarhiei şi împăratului bizantin16.
A fost o primă încercare de legitimare internaţională a independenţei Ţării Moldovei de atunci prin orientarea spirituală către cel mai important centru al lumii creştine răsăritene (ortodoxe), reprezentat de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, opus celuilalt centru al bisericii creştine, în frunte cu Papalitatea, care tutela ambele regate catolice vecine Moldovei – cel al Ungariei şi cel al Poloniei.
Bogdan I, aşadar, se înscrie în istoria timpurie a Ţării Moldovei nu doar prin faptul că a fost unul din voievozii ei. El şi-a proslăvit numele prin luptele menite să asigure independenţa politică şi spirituală a ţării sale, contribuind la consolidarea organizării ei ca stat independent.

Că Bogdan I a avut feciori nu încape îndoială, faptul fiind ilustrat chiar de diploma lui Ludovic I din 2 februarie 1365, care în două rânduri vorbeşte de Bogdan “şi fiii săi”. Dintre ei, doar unul este atestat de izvoare (cronicile indigene) – viitorul voievod Laţcu. încercările de a-i “descoperi” şi pe alţii merită cele mai mari încurajări, dacă, desigur, aşa ceva este posibil. Cea mai recentă tentativă, în acest sens, a fost întreprinsă de Constantin Rezachevici, care admite că unul dintre feciorii lui Bogdan – cel mai mare – s-ar fi numit Ştefan şi că ar fi rămas în Maramureş, unde a şi murit. El ar fi avut, la rindu-i, doi feciori – un alt Ştefan şi un Petru. Aceştia ar fi fost eroii naraţiunii lui Jan Dlugosz despre lupta moldovenilor cu polonezii de la “Plonini”, din Ţara Şepeniţului. Ideea este interesantă şi ar merita cele mai favorabile aprecieri, dacă ar fi şi demonstrată. Deocamdată, ea rămâne însă la nivelul ipotezei, care, desigur, nu este suficientă pentru a introduce destul de categoric în şirul voievozilor moldoveni, între Bogdan şi Laţcu, pe un oarecare “Petru (I) fiul lui Ştefan” [17], deşi, aşa cum sunt prezentate lucrurile de către cronicarul polon, afară de voievozii cunoscuţi, au mai fost, desigur, şi alţii, inclusiv acel Petru – fiul lui Ştefan şi frate al unui alt Ştefan. Istoricul polon, însă, îl prezintă ca voievod al Moldovei la fel şi pe tatăl lui Petru. Ce ne facem cu el? Interesantă este şi ideea autorului despre domnia fratelui lui Petru, adică a celuilalt Ştefan, numai că în părţile de sud-est. Cum s-ar împăca însă această idee cu faptul real că teritoriile în cauză s-au aflat sub stăpânirea tătarilor până în anul 1369, adică până mai târziu decât presupusa domnie aici a lui Ştefan, care ar fi început “după iulie 1368”?

Însăşi data presupusei domnii a acestuia, ca şi a celei a lui “Petru (I) fiul lui Ştefan” este o ipoteză rezultată dintr-o altă ipoteză, cum că lupta de la “Plonini” care, aşa cum scrie Jan Dlugosz, s-a produs în 1359 (pe la 30 iunie), s-ar fi dat în realitate prin 1368. În favoarea acestui Ştefan s-a mai invocat şi faptul că “prima listă de domni ai Moldovei, dinainte de Ştefan cel Mare, păstrată într-o copie sau alcătuire din secolul al XVI-lea, menţionează, la o reluare de către un al doilea autor al listei, între Sas şi Bogdan II (sic!), pe un oarecare Ştefan, care a dispărut, din păcate, o dată cu tăierea paginii la legarea manuscrisului” [18]. Numele lui însă a fost reconstituit în baza doar a două litere iniţiale ale unui cuvânt slavon care începea cu “ст” (st), celelalte litere fiind dispărute în urma tăierii marginii drepte a manuscrisului. P.P. Panaitescu a crezut că ar fi fost vorba de cuvântul Ст[ефан] (Ştefan) [19]. Enigma cuvântului însă a fost foarte convingător dezlegată de către cercetătorul Leon Şimanschi, care consideră că în realitate este vorba de cuvântul «старый» ca epitet afiliat numelui lui Bogdan voievodul [20], indicat imediat în rândul următor. Ar fi fost vorba, aşadar, nu de un oarecare Ştefan voievod, ci de “bătrânul (старый) Bogdan voievod”. Astfel, acest Ştefan nu a existat în realitate, şi discuţiile în jurul lui sunt lipsite de temei. Fără a subaprecia eforturile în vederea evidenţierii şi altor feciori ai lui Bogdan, la momentul de faţă nu vedem o altă cale care trebuie urmată, decât să ne conformăm faptelor dovedite, fiind siguri doar că următorul voievod al Moldovei a fost Laţcu şi că el a fost indiscutabil feciorul lui Bogdan I.

———————————–
1. Cronicile slavo-romane din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan. Ediţie revăzută şi completată de P.P. Panaitescu. Bucureşti, 1959, p. 48.
2. Ibideт, р. 60, 69.
3. Ibidem, p. 14, 160.
4. Ioannis de Thwroczi. Chronica Hungarorum, p. 317; Boldur A. Istoria Basarabiei. Bucureşti, 1992, p. 137; Spinei, Victor. Moldova оn secolele XI-XIV. Chişinău, 1994, p. 366.
5. Documenta Romaniae Historica. D. Relaţii între Ţările Române. Vol. I. Bucureşti, 1977, p. 82.
6. Ibidem.
7. Mihalyi I.H. Diplome maramureşene din secolele XIV-XV. Maramureş-Sighet, 1900, p. 17.
8. Ibidem, р. 26-27.
9. Ibidem, p. 30-32; Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania. Vol. X. Bucureşti, 1977, p. 215.
10. Spinei, Victor. Moldova în secolele XI-XIV, p. 365.
11. Rezachevici, Constantin. Cronologia domnilor din Ţara Românească şi Moldova a. 1324-1881. Vol. I. Secolele XIV-XVI. Bucureşti, 2001, p. 429.
12. Documenta Romaniae Historica. D. Vol. I, p. 77.
13. Popa Radu, Zdroba Mircea. Şantierul arheologic Cuhea din centrul voievodal din veacul al XIV-lea. Baia Mare, 1966, p. 7-52 (păşim). O prezentare sistematizată a informaţiilor referitoare la Bogdan şi moşia lui din Maramureş, cu citarea surselor de referinţă vezi la Constantin Rezachevici. Op. cit., p. 427-428.
l4. Parasca, Pavel. Formarea graniţelor istorice ale Ţării Moldovei, în “ULIM. Analele ştiinţifice. Istorie”. Vol. I. Chişinău, 2000, p. 38-40.
l5. Păcurariu, Mircea. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Chişinău, 1993, p. 107-108.
16. Parasca, Pavel. La obârşia Mitropoliei Ţării Moldovei. Chişinău, 2002, p. 32-34.
17. Rezachevici, Constantin. Op. cit., p. 432-443.
19. Vezi cazul concret în Cronicile slavo-romane din secolele XV-XVI publicate de Ioan Bogdan. Ediţie revăzută şi completată de P.P. Panaitescu. Bucureşti, 1959, p. 39-40.
20. Şimanschi, Leon. Istoriografia româno-slavă din Moldova. Lista domniilor din a doua jumătate a secolului XIV, în “Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie “A. D. Xenopol”, t. XXI. Iaşi, 1984, p. 125-126.

Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas, 2005, p. 27-32

mai mult
EditorialPromovate

Având în vedere și luând în considerație… un folos duhovnicesc pentru toți ploieștenii

Untitled

Având în vedere și luând în considerație este oricând o bună formulare de a ne adresa municipalității. Noi o facem acum, în Postul Crăciunului, și cu ocazia, devenită obicei, a înfrumusețării orașului în preajma sărbătorii nașterii Domnului nostru, Iisus Hristos.

Așa se numește această acțiune administrativă ce are loc cu acest prilej: înfrumusețare – cu sensul mai direct și practic de împodobire a cetății. Adică urbea capătă o altă față, un alt aspect. În consecință, orașul ni se va înfățișa, după cum spune și numele acestei întreprinderi edilitare, mai frumos.

Însă noi nu vom evalua aici acțiunea administrației din perspectiva frumosului, categorie estetică aducătoare de mari bătăi de cap celor responsabili cu înfrumusețarea municipiului Ploiești, dar și omenirii în general, ci vom încerca să oprim această aruncare cu capul înainte a edililor gospodari prinși în problemele acute ale orașului, care, cel puțin așa se vede de pe stradă, nu știu cu adevărat de ce fac înfrumusețarea cu pricina  și pentru ce.

Mai întâi, suntem absolut siguri că nimeni, de la vlădică până la opincă, nu va aduce argumente infantile de tip să fie frumos, că așa e peste tot… etc.

Da’ să revenim: de ce împodobesc ei orașul – vorba lui jupân Dumitrache, dăm parale și nu înțelegem nimica – când mai bine ar fi să pună banii în buzunarul ălălalt și să aștepte să treacă luna decembrie, economisind astfel din banul public. Faptă de mare și cuvenită laudă în ziua de azi.

Ce mai tura-vura, având în vedere că lucrurile trebuiesc înfăptuite și fiind noi încredințați de buna intenție a gospodarilor, suntem siguri că, la fel ca în anii trecuți, orașul, dincolo de criticile inerente și binevenite, va întâmpina sărbătoarea nașterii Domnului cum se cuvine.

Totuși, râmâne întrebarea de ce…?

Răspunsul rapid ar fi având în vedere… urmat de părerile estetice și festive de mai sus, la care fiecare poate adăuga sau respinge motivele sărbătoririi, în niciun caz refuza, câtă vreme nu există o opoziție de masă față de împodobirea anuală a orașului…

…dimpotrivă, locuitorii doresc să vadă urbea și mai împodobită și mai și… etc. Cu alte cuvinte Primăria răspunde unei dorințe populare și bine face. Nașterea Domnului trebuie întâmpinată festiv, pentru că, nu-i așa, toată lumea are în vedere acest fapt, după cum însuși, fiece creștin se simte implicat în această sărbătorire a Nașterii, împlinind rostul acestei sărbători care, spre deosebire de oricare altă sărbătoare ne implică originar în începutul propriei vieți pe pământ și… ne scoate din anonimat. Adică oferă identitate viețuirii noastre în acest ocean al individualităților, împlinindu-ne astfel, cu seninătate, ca persoane.

Pentru că dacă am rămâne doar indivizi și n-am apuca măcar începutul devenirii noastre ca persoană, inclusiv mersul pe stradă ne-ar fi absurd.  De unde și bucuria inexplicabilă și mereu asociată cu nașterea celui care este începutul lumii, Hristos-Dumnezeu.

Bun! Așadar, vrând-nevrând, Primăria are în vedere aceste anumite lucruri, atunci când cheltuie bani pentru înfrumusețarea orașului de sărbători.

Noi, însă, suntem lămuriți numai pe jumătate pentru că nu am lămurit și restul: anume, dacă face Primăria un efort având în vedere, îl face oare și luând în considerație?

Altfel spus, Primăria înfrumusețează orașul pentru că are în vedere argumentele despre care am vorbit, estetice… ș. c. l. Dar, le ia și în considerație? Pentru că abia luate în considerație descoperim sensul înfrumusețării cu pricina, chiar dacă e sau nu pe placul tuturor.

Cu alte cuvinte, primăria trebuie să răspundă bucuriei noastre, a tuturor. Dar răspunsul căutat și cuvenit a fi dat nu este legat doar de faptul că se are în vedere bucuria oamenilor, chiar dacă ei sunt critici, cât mai ales de luarea în considerație a acestei bucurii.

Ori, a lua în considerație bucuria lor este răspunsul pe care oamenii îl așteaptă din partea administrației, dincolo de argumentele financiare, festive sau estetice.

Dacă motivul sărbătorii, a cheltuirii de bani și a sensului înfrumusețării este nașterea Domnului, adică unul creștin-ortodox, ca fapt de a avea în vedere locuitorii urbei…

…atunci, musai și cu asupra de măsură, trebuie și luat în considerație acest motiv. Exact cum este el, în forma lui milenară, tradițională și de identitate a locuitorilor acestei urbe, creștini și ortodocși.

Pe cale de consecință, aducem la cunoștință administrației dorința noastră rugătoare de a pune capăt unei inițiative de dată recentă și anume, aceea de a expune în piața publică imaginea edulcorată, siropoasă și sentimentalistă a așa-zisei sfinte familii creștine, formată din statuiete ce înfățișează pe pruncul Iisus, Maica Domnului și Dreptul Iosif, siluind cu această minciună sufletele noastre creștin-ortodoxe, dar mai ales pe cele ale copiilor noștri.

Facem aceasta, fiindcă, înainte de orice, în rânduiala noastră ortodoxă, sfânta familie este icoana Maicii Domnului cu Pruncul ca prezență nemijlocită a lui Dumnezeu-Tatăl.

Poate fără știință, unii responsabili în serviciul Primăriei și implicit în serviciul laic al credincioșilor urbei, aduc un afront brutal subtilității teologige și de credință în Dumnezeu a creștinilor ortodocși.

Deci, cu siguranța faptului că ne aveți în vedere, dar și cu rugămintea de a ne lua în considerație vă propunem să nu ne induceți copii în eroare, să nu ignorați și să nu falsificați din ignoranță sensul sărbătorii și dacă tot se cheltuie un ban, să fie cu folos, și de ce nu, cu folos duhovnicesc. Pentru toți ploieștenii.

Altfel, ce înfrumusețare este aceea, de Crăciun, dacă mințim despre nașterea Domnului. Cum că și El ar fi făcut parte dintr-o familie omenească. Ori, icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus stă mărturie că nu e așa. Și vedem asta din privirea ei care nu este îndreptată spre nimeni și nimic decât numai înspre lăuntrul sufletului ei aflat în contemplație. Pentru că ea nu a născut un copil și nu are un copil în brațe, ci pe Fiul lui Dumnezeu.

Iar noi, dacă nu ne împodobim orașul în jurul acestei icoane, și o facem exclusiv în jurul unui brad sau a unor statuete, ce fel de înfrumusețare e aceea, chiar făcută cu bani puțini sau cu nepricepere?

Este o înfrumusețare ce ne rănește, cu tot sclipiciul ei, în sufletul nostru creștin.

Este o înfrumusețare urâtă.

Cu stimă,

Toma Armașu

mai mult
CreștinătatePromovate

Ziua Sfântului Andrei sau Ziua Lupului. La Mulți Ani celor care poartă numele Sfântului Apostol Andrei!

Sf-Andrei

Creștinii îl sărbătoresc, astăzi, pe Sfântul Apostol Andrei, considerat ocrotitorul spiritual al României. Potrivit tradiției, Sfântul Andrei este singurul apostol care a ajuns pe teritoriul țării noastre, în Dobrogea, unde a intemeiat primele comunități creștine.
Andrei era pescar, frate cu Petru și ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Evanghelia scrie că, atunci când l-a întâlnit pe Iisus, a răspuns fără șovăire chemării de a fi propovăduitor al mesajului creștin.
După înălțarea lui Isus la cer și coborârea Duhului Sfânt, apostolii au tras la sorți teritoriile pentru misiune. Sfântului Andrei i-a revenit Pontul, adică teritoriile din jurul Mării Negre. De aici, concluzia că Sfântul Andrei a ajuns și pe teritoriul Dobrogei de astăzi, unde a hirotonit preoți și episcopi.

Apostolul s-a adăpostit într-o peșteră din județul Constanța, care este vizitată, în fiecare an, de zeci de mii de pelerini.
De aceea, Sfântul Andrei este considerat Apostolul străromânilor și ocrotitorul spiritual al României.
Sfântul Andrei a murit ca martir în orasul Patras din Grecia, răstignit pe cruce.

LA MULȚI ANI PLINI DE BUCURII tuturor celor care poartă numele Sf. Andrei sau a derivatelor sale: Andreea, Andra, Andrea, Andreia, Andruţa, Andruşa, Andras, Endre, Andreeas, Andreas, Andreiu, Andries, Andrus, Andruţ sau Andu.
Românii îl sărbãtoresc, astăzi, cu bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, el fiind numit “Cel dintâi chemat”, fiind primul care a răspuns chemării lui Hristos la apostolate.

Supranumită şi Ziua Lupului, ziua de Sfântul Andrei este marcată de o serie de credinţe şi superstiţii, printre care şi acelea legate de viitor sau soartă. Una dintre taradiţiile de Sfântul Andrei este pusul grâului la încolţit, în ghivece. Tradiţia spune că fiecare membru al familiei trebuie să aibă ghiveciul său cu grâu. Ghiveciul trebuie pus la fereastră, pentru ca grâul proaspăt încolţit să beneficieze de lumină suficientă. Tradiţia spune că grâul pus la încolţit de Sfântul Andrei indică viitorul omului care l-a plantat. De Anul Nou, cum arată grâul aşa va fi şi sănătatea celui care l-a plantat în noul an.

Peste 700.000 de romani isi sarbatoresc, miercuri, ziua numelui.

mai mult
ActualitatePromovate

Acțiunile organizate în Ploiești cu prilejul Zilei Naționale a României, 1 Decembrie 2017

Ziua-Nationala-a-Romaniei-Marea-Unire-1918

Primăria Municipiului Ploiești și Garnizoana Ploiești invită ploieștenii să participe la acțiunile organizate în municipiul nostru cu prilejul Zilei Naționale a României, 1 Decembrie 2017. Ziua de 1 decembrie 2017 marchează împlinirea a 99 de ani de la Unirea principatelor Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, eveniment care a avut loc la 1 decembrie 1918.

Ca în fiecare an, municipalitatea ploieșteană organizează o serie de acțiuni menite să cinstească memoria neamului și să aducă bucurie în inimile noastre.

Astfel, începând cu ora 09.30, se va derula ceremonialul de instalare a gărzii, la monumentul domnitorului ‘Mihai Viteazul’, amplasat pe Bulevardul Republicii.

Sosirea persoanelor oficiale (oficialități locale, veterani de război, parlamentari de Prahova, cadre militare active, în rezervă și retragere) va avea loc începând cu ora 10.00, când se vor saluta și drapelele de luptă.

Ulterior, se va intona Imnul Național al României și se va oficia o ceremonie religioasă. În intervalul orar, 10.15-10.30, oficialitățile locale vor susține alocuțiuni, urmate de depuneri de coroane, jerbe și buchete de flori, la monumentul domnitorului ‘Mihai Viteazul’.

Solemna și tradiționala paradă militară se va desfășura începând cu ora 11.00, când trupele însoțite de tehnica militară vor defila conform planului stabilit de Comenduirea Garnizoanei Militare.

Ploieștenii vor avea plăcerea de a urmări și un mic concert susținut de Muzica Militară a Consiliului Județean Prahova. La ora 11.30 se va încheia ceremonialul militar. În acest context, facem precizarea că, în intervalul orar 09.45-11.30, circulația autoturismelor va fi oprită pe Bulevardul Republicii, în dreptul monumentului domnitorului ‘Mihai Viteazul’.

Între orele 11.30 — 13.00 va avea loc un concert susținut de Ansamblul ‘Flacăra Prahovei’ al Filarmonicii ‘Paul Constantinescu’ precum și artiști ai Casei de Cultură ‘I.L. Caragiale’ și ai Teatrului ‘Toma Caragiu’ Ploiești.

În această perioadă se va oferi ploieștenilor tradiționala fasole cu cârnați.

În seara Zilei Naționale, începând cu ora 18.00, ploieștenii vor putea viziona și un moment inedit, respectiv o frumoasă ceremonie militară de retragere cu torțe de pe platoul din fața Palatului Administrativ spre Bulevardul Republicii, până în zona monumentului domnitorului ‘Mihai Viteazul’.

Ploieștenii sunt invitați să participe la toate manifestările organizate de municipalitate cu prilejul ‘Zilei Naționale a României’, oferind, ca de fiecare dată, un exemplu de civism, demnitate și respect față de simbolurile naționale și conștiința de neam.

P.P.

mai mult
ActualitatePromovate

DUPĂ 20 DE ANI, CASA EUROPEI – Moment aniversar

RegionalNetwork

Răsplătirea excelenței în cele mai diverse domenii legate de europenizarea societății românești a devenit de mulți ani o tradiție pentru Casa Europei din București. În acest an, tocmai în tentativa unei re-echilibrări a tablei de valori, cât și în sensul încurajării tendințelor civice pro-active din societate, a fost aleasă tematica simbolică a relației dintre integritate – bună guvernanță – responsabilitate socială.

Realitatea perioadei evoluțiilor recente din România dă mai departe impresia unor controverse acerbe, insurmontabile, a perpetuării monologurilor paralele, culminând cu o adâncire a decalajelor și polarizărilor social-economice, cât și cu un sentiment de irosire sau de anemică gestionare a energiilor și resurselor generoase, atât pe plan natural, cât și uman, cu care a fost înzestrată România. Exact în acest spirit, o contra-balansare cu caracter pilduitor devine acum cu atât mai necesară cu cât Statul român are nevoie să fie în continuare plasat sub monitorizarea paralelă a societății civile, precum și a instituțiilor Uniunii Europene față de care autoritățile guvernamentale s-au angajat odată cu aderarea produsă acum un deceniu.

Cu ocazia marcării a 20 de ani de la fondarea Casei Europei ”EUROLINK” în Capitala României și a 5 ani de la lansarea Catedrei Internaționale Onorifice în sprijinul Strategiei UE a Regiunii Dunării – CIO-SUERD ”Jean BART”, precum și în ajunul marcării Zilei Internaționale Anti-Corupție sub auspiciile Națiunilor Unite și a 20 de ani de la semnarea Convenției OCDE Anti-Mituire, la Palatul Cotroceni, în data de 8 decembrie 2017, în parteneriat cu Asociațía Română pentru Smart City și Mobilitate, va avea loc reuniunea de bilanț asupra rezultatelor Forumului Anual SUERD, Conferinței Consiliului Orașelor și Regiunilor Dunării și EUNET (Budapesta, octombrie 2017).

Prin această ceremonie de înalt nivel, Consorțiul Organizatoric vizează să contribuie la accelerarea aderării României la OECD și a îndeplinirii și în țara noastră a obiectivelor legate de angajamentele României față de Sustainable Development Goals. Evenimentul deschide o serie de manifestări și proiecte, plasate în contextul Anului European al Patrimoniului – 2018.

În acest context, va avea loc Ceremonia de Decernare a Cupei Integrității, Bunei Guvernanțe și Responsabilității Sociale în sectorul public, mediul de afaceri, academic și în cadrul societății civile, precum și a Diplomelor Speciale de Merit ale Casei Europei, în prezența unor prestigioase personalități din țară și din străinătate, a corpului diplomatic și a instituțiilor mass-media acreditate.

Evenimentul este se bucură de amabilul sprijin al Muzeului Național Cotrocenicoordonat de Administrația Prezidențială a României. 

Consorțiul Organizatoric: Fundația EUROLINK – Casa Europei, Catedra Internațională Onorifică în sprijinul Strategiei UE a Regiunii Dunării – CIO-SUERD ”Jean BART”, Asociația Comunitățile Locale Riverane Dunării – CLDR RomâniaAsociațía Română pentru Smart City și Mobilitate,


AGENDA (draft)

11.30 -13.00 Sosirea și înregistrarea invitaților – Salonul Cerchez
Networking Cocktail

13.00 – 13.45 Dezbatere pe tema: ”Relația între bună guvernanță și Smart City din perspectiva transpunerii Strategiei UE pentru Regiunea Dunării”
Dezbaterea este plasată în contextul parteneriatului recent încheiat între Asociația Comunitățile Locale Riverane Dunării (CLDR) și Asociația Română pentru Smart City și Mobilitate (ARSCM)

Cuvânt de Bun Venit: Liviu Sebastian JICMAN – Director General, Muzeul Național Cotroceni
Listă previzională a invitaților:

  • Eduard DUMITRAȘCU – Președintele Asociației Române pentru Smart City și Mobilitate
  • Dr. Ing. Urb. Pietro ELISEI – Expert European în planificare urbană
  • Viorel IONESCU – Președintele Asociației CLDR
  • Drd. Sabina LEOPA – Urbanist
  • Cristian WINZER – Ministerul Afacerilor Externe

Moderator: Sever AVRAM – Președinte Executiv ”EUROLINK-Casa Europei”
Lansarea Manualului de Bună Guvernanță în Dezvoltarea Orașelor și Comunităților Inteligente și nr. 5 al revistei Smart City Magazine

13.45 – 14.00 Intermezzo muzical susținut de pianistul Zoltán THURZÓ (Oradea)

14.00 – 15.00 Ceremonia de decernare a Distincției Aniversare și Diplomei de Excelență ”Integritate, Bună Guvernanță și Responsabilitate Socială în sectorul public, mediul de afaceri, academic și în cadrul societății civile”.

15.00 – 15.15 Lansarea volumului ”Managementul Bioeconomiei, Inovării și Guvernanței”, editat sub egida CIO-SUERD „Jean BART”.

15.15 – 15.30 Conferirea Diplomelor Speciale de Merit pentru răsplătirea celor mai fideli promotori și suporteri ai idealurilor și obiectivelor Casei Europei.


Parteneri Media Asociați: Agenția Națională de Presă AGERPRES, TVH,Opinia Națională, Juridice.ro, The CSR Agency.

Parteneri Media: Finantare.ro, CaleaEuropeana.ro, Comunicații Mobile, CalendarEvenimente.ro, ComunicateMedia.ro, Tribuna Economică, 24PHarte.ro, SmartFinancial.ro, PRwave.ro, BrandInfo.ro, “Buletin Dunărean”.


Evenimentul este prefațat de un Cocktail de Gală în onoarea invitaților și va include un micro-recital muzical oferit de pianistul Zoltán THURZÓ din Oradea, incluzând piese din creația compozitorilor George Enescu, Franz Liszt, Frédéric Chopin și Béla Bartók.

Înscrierile se fac conform principiului ”Primul venit-primul servit”, în limita locurilor rămase disponibile, pe baza invitației personalizate sau prin transmiterea Formularului de Inscriere. Contribuțiile bănești colectate cu ocazia Galei vor servi și la oferirea de daruri către copii instituționalizați, inclusiv cu sprijinul Fundației SO.SI.SE.SA.


COMUNICARE IMPORTANTĂ!

Întrucât evenimentul este organizat în incinta Administrației Prezidențiale și a Muzeului Național Cotroceni – obiectiv de maxima securitate -, la solicitarea SPP, vă facem cunoscut că accesul va fi permis doar în baza Listei de participanți și invitați care este obligatoriu să includă din partea Dvs: numele și prenumele Dvs/însoțitorului Dvs., conform cărții de identitate/pașaportului; CNP sau seria pașaporului, în cazul cetățenilor străini; afilierea instituțională/profesională.

TERMENUL LIMITĂ pentru transmiterea detaliilor solicitate de gazdele evenimentului este până cel târziu în data de 4 decembrie 2017, orele 13.00. Din nefericire, ne simțim datori să vă înștiințăm că persoanelor care nu se vor regăsi pe această listă nu li se va permite accesul în incinta Palatului Cotroceni.

De asemenea, vă rugăm să rețineți că accesul se face exclusiv prin poarta laterală pentru public aferentă Muzeului Național Cotroceni, unde va funcționa filtrul de securitate. Primirea invitaților se va face începând cu orele 11.30 pana la orele 13.00, când are loc și Cocktail-ul de primire la Sala Cerchez. Menționăm că nu există posibilitatea de a parca mașina în fața intrării pentru public din Șoseaua Cotroceni, ci doar în proximitatea relativ apropiată (Leu, Grădina Botanică, Carol Davila etc).

Pentru conformitate,
EUROLINK-Casa Europei

mai mult
EditorialPromovate

PICĂTURI DE VIAȚĂ… CUM AM VRUT SĂ FIU UN AVORTON DE 6 LUNI…

facebook

Aceasta postare era pregatita sa apara in data de 25 noiembrie…Atunci am implinit 6 luni de cand am deschis un folder pe care l-am intitulat simplu: “25 mai…”A fost ziua de nastere a dorintei mele de a posta intr-o frecventa mai mare dupa inceputurile timide de cateva saptamani si in care am adunat drafturi de poezii si postari poate dublu de cate au fost… Hotararea o luasem mai demult ca exact in ziua aniversara, sa ma retrag…Nici acum nu sunt hotarat ce sa fac, dar imi dau un ragaz de inca 6 luni…Sper…
Iata textul:

“Astăzi împlinesc 6 luni de când m-am hotărât sa îmi pun viața pe tava și sa o ofer spre adulmecare, digerare sau, de ce nu, os in gât…
Sunt destule momente in care regret acest pas pentru ca simt ca am devenit dependent de reacțiile oamenilor, ca viața mea continua intr-o zi peste stările mele interioare- de X sau de Y sau de tot alfabetul dacă este părtaș sau nu la ce gândesc, ce mănânc, unde mănânc sau dorm sau văd ori plâng…
Niciodata nu mi-a placut mai mult ca acum ridicatul degetului gros in semn de acceptare fiind ca un pansament peste orice schisma spirituala cum la fel de adevarat este si reactia unui om tare drag mie ce mi-a facut o injectie fara sa ma unga inainte cu vata, ca orice pipitza poate lua la o poza sute sau mii de bife ! Nu am cum sa nu ii dau dreptate !
Am înțeles in aceasta ocazie presiunea ce ți-o oferi singur când pui o virgula inainte de “si” sau meteahna mea care mi-o permite limba romana- câte trei puncte, și ai dubii ca la un exercițiu de aritmetica după ce ii faci proba și nu iese la propoziție sau la fraza, și chibiții sau oamenii profi te pot cobori sub nivelul imaginat de tine.
Simt ca mi se distruge personalitatea, liniștea, ca face din mine peste dulceata prieteniei virtuale si amorului reintalnirii cu multe persoane care intr-un fel sau altul, mi-au pansat privirea si creierul- un cyborg, un machiat, cu masca perversa care arată numai zâmbet, calități și trăiri pozitive.
Ma doare dulce sau amar chinga care ma strange in momentele in care, instinctiv, verific telefonul sau tableta sau calculatorul daca a aparut ceva nou la postarea mea sau si mai rau, ca nu a aparut nimic !
Nu…Nu asta e viața reala !
Ar fi frumos, dar ne păcălim singuri. Mai sa apreciez pe cei care au abonament și doar se uita la ceilalți, dar ce ar fi FB doar cu oameni in tribuna și nimeni pe teren ? Un spectacol, trist, fara actori…
Iertare cer celor care au alta opinie dar asa vad eu aceasta masinarie imensa de devorat timpul- plina de duiosie, show, informatie, interese, scopuri, amintiri, nostalgii, prea multe poze, etc…dar si mai incapatoare de prostii si de prosteala !
Am un viciu și deja doua mi se pare ca sunt prea multe. Cred ca ma retrag și ma dedic pasiunilor mele precum tâlharii care se pocăiesc la un moment dat, bisericilor.
A fost o experiența uluitoare, in care mi-am dat seama cât de frumos de ușor este sa “manipulezi” oamenii cu cuvintele, trăirile și stările tale , sa ii faci sa se îndrăgostească de postări, dacă nu chiar și mai profund, sa te iubeasca, sa fie critici sau sa urască…
Sunt uluit de voi și dezamăgit de mine ca nu am reușit sa opresc când trebuia hemoragia trairilor, ca uneori mi-am dat chilotii jos fără a avea a arata ceva consistent. M-am bucurat nespus ca poezia, POEZIA, in general, a adunat bife inimaginabile mie, fiind totusi un novice si ca am cunoscut, tot virtual câțiva oameni deosebiți și necesari urbei( Cristina, Virgil, Claudiu, Mihaela, Simona, Mirela, Dan, Dragoș , iar Dan și alții- scuzați ordinea sau lipsa…) !
Este o zona cumplit de utila si care, din păcate, a fost si este minoritara mereu in dezechilibrul creat de lipsa de atitudine a oamenilor neinregimentati in lupta cu nemernicii si nemerniciile lor, de cuceririre a bunului simt si a normalului public.
Nimeni nu știe de ce am apărut pe Facebook și nu va sti de ce plec.
Devoalez doar prima idee: in parte, v-am spus intr-o postare ca, aflat departe de țara, fiul meu mi-a făcut acest hatar, de a incerca sa devin fan FB. In aceeași perioada un foarte bun prieten de-al meu posta sau sharuia lucruri care îndemnau, in opinia mea, la ura între oameni, funcție de apartenența politica sau de vârsta. M-am indignat ca in tot dreptul lui la opinie uita ca are parinti, ca are prieteni mai in varsta care prin filtrul experientei lor gandesc ca orice convingere, fapt, credință , relatie, oportunitate care apare- acestea trebuie sa unească chiar si in divergenta, nu sa învrăjbească ! Și am vrut sa îmi demonstrez in primul rând mie si in subliminal lui, ca dacă pui ruj pe cuvinte, acesta naște oftaturi, zambete, lacrimi, relații și in final- dragoste in splendoarea gamei ei!
Îmi place nespus sa trăiesc in naivitatea mea, in care nu sunt nevoit sa despic firul in patru, sa înjur sau sa ridic slavi unor oameni care nu ii cunosc decât din penița, poza sau filmul altora.
Nu ma uit la televizor si acest lucru imi permite unilateral si conform constiintei si educatiei mele sa filtrez informatia cum voiesc, nu cum ti-o scuipa altii.
Viața e frumoasa cu oul de sub găina si cu gainatul meu de sub papuci ! Nu pot cara și noroiul altora!
Sunt multe lucruri care le -as fi pus pe tapet intr-un alt fel, dar teama de ridicol si dojana- și DOAR din partea unuia- ma consuma și ma face vulnerabil.
Din aceasta cauza, ma retrag…”

Nu mai comentez…
Insa stiu cel putin doua persoane care s-ar fi bucurat nespus daca nu puneam ghilimele la demisia mea…

Dan Mirea

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Expoziția „Soldatul român în Marele Război. Instantanee grafice” la Ploiești

muz
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova vă invită miercuri, 29 noiembrie 2017, ora 11.00, să participaţi la vernisajul expoziţiei lunii decembrie Soldatul român în Marele Război. Instantanee grafice”, care va avea loc în holul mare al sediului central din Ploieşti, strada Toma Caragiu, numărul 10, eveniment desfăşurat sub egida Programului Naţional România Centenar”.
Operele expuse nu se limitează numai la imaginile evocatoare obişnuite ale câmpului de luptă din Primul Război Mondial, ci surprind scene mai puţin cunoscute publicului larg, secvenţe din viaţa de prizonierat a militarilor români sau întoarcerea acasă a soldatului rănit, figura emblematică a ororilor războiului. Autorii lor sunt cunoscuţii artişti Nicolae Mantu (1871-1957) şi Ştefan Popescu (1872-1948) împreună cu un talentat desenator anonim, fost prizonier de război. Lucrările fac parte din patrimoniul instituţiei şi sunt expuse în premieră.
M.I.
mai mult
Agenda culturalăPromovate

Muzeul Memorial din Vălenii de Munte va găzdui un moment comemorativ dedicat lui Nicolae Iorga

image description

Muzeul Memorial ,,Nicolae Iorga” în parteneriat cu Trinitas TV, va organiza evenimentul intitulat  Medalionul Comemorativ ,,Nicolae Iorga – reper al istorie și culturii românești”. Acesta va avea loc, în data de 27 noiembrie 2017, la sediul instituție culturale din localitatea Vălenii de Munte.

În cadrul festivității va fi prezentat proiectul „Case Memoriale”, realizat de Trinitas TV, în parteneriat cu Institutul Cultural Român. Prin intermediul acestuia se dorește readucerea în atenția publicului a unor obiective de patrimoniu național și a importanței lor simbolice, anunță reprezentanți ai televiziunii Patriarhiei Române.

Primul film al seriei de documentare aduce în prim-plan Muzeul Memorial de la Vălenii de Munte, precum și personalitatea istoricului român, Nicolae Iorga. Documentarul va fi difuzat de Trinitas TV luni, 27 noiembrie, de la ora 20.25.

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

Luni, 27 noiembrie, lansare de carte la Cenaclul „I.L. Caragiale” Ploiești: Miki Vieru cu volumul „Hotel Sud 2”

afis-cenaclu

Aducem în atenţia celor interesaţi că, luni, 27 noiembrie, orele 17.00, Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești continuă şedinţele bilunare literare, în aceeași locație pusă cu amabilitate la dispoziția noastră de către amfitrionii Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești.

După cum știți, în cadrul Cenaclului vor avea loc dezbateri pe teme literare actuale, sugerate de iniţiatorii cenaclului sau cerute de participanţi, vor fi recitate sau citite ultimele creații literare și vor fi prezentate cărţi nou apărute. Totodată, colegul nostru Miki Vieru (foto) va lansa volumul „Hotel Sud 2”, iar Marian Popescu, premiat la Gala Festivalului Dramaturgiei Românești Contemporane, ne va prezenta piesa de teatru „Mușcat”.

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești se adresează iubitorilor de literatură care vor să se întâlnească şi să vorbească despre pasiunea lor comună.

Vă așteptăm cu drag,

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Artişti ai Teatrului Bolshoi la Bușteni în cadrul evenimentului „Prahova Classic Nights”

bolshoi

Artişti ai Teatrului Bolshoi vor urca pe scena Castelului Cantacuzino din Buşteni, în cadrul evenimentului „Prahova Classic Nights”, ajuns la cel de al treilea sezon – ora 20:00 (25 şi 26 nov.)

Participă mezzosoprana Margarita Mamsirova, solistă a Teatrului Bolshoi din Moscova, tenorul Vsevolod Grivnov, contratenorul Vladimir Magomadov, de la Teatrul Bolshoi, şi pianista Marica Norikova.

Pentru a veni în sprijinul doritorilor, organizatorii asigură transport gratuit dus-întors București-Bușteni (Castelul Cantacuzino) și Brașov-Bușteni (Castelul Cantacuzino).

Pentru informații suplimentare despre transport și intrarea in posesia biletelor sunati la tel: 0731144950 / 0731144960

Broșura evenimentului AICI

Biletele sunt disponibile la intrarea în Castel și
www.bilete.ro
www.prahovaclassicnights.com

Mai multe detalii AICI 

Prahova Classic Nights

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Medalionul Comemorativ „Nicolae Iorga – reper al istorie și culturii românești”

nicolae-iorga

Muzeul Memorial ‘Nicolae Iorga’, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, organizează în parteneriat cu Trinitas TV, la sediul sau din Vălenii de Munte str. George Enescu nr. 1, în data de 27 noiembrie 2017, ora 11.00, Medalionul Comemorativ ‘Nicolae Iorga – reper al istorie și culturii românești’, prilejuit de împlinirea a 77 de ani de la moartea cărturarului român.

În cadrul acestei activitați se vor rememora principalele momente din viața și activitatea marelui savant, grație invitaților de onoare: prof.univ.dr. Georgeta Filitti, prof.dr. Alex Stoenescu și prof. Ion Bocioaca. Astfel, se va omagia personalitatea savantului și omului Nicolae Iorga; rolul acestuia în educația de masa prin așezămintele culturale în țară și străinatate; excepționala și neobosita activitate de cercetare a arhivelor istorice și de tipărire a nenumăratelor studii și lucrări de istorie națională și universală, fapte care l-au consacrat ca un veritabil ambasador al culturii românești peste hotare.

Un moment important este lansarea cu acest prilej a proiectului ‘Case Memoriale’, realizat de Trinitas TV, prin care se dorește readucerea în atenția publicului a unor obiective de patrimoniu național și a importanței lor simbolice. Primul film al seriei de documentare aduce în prim-plan Muzeul Memorial de la Vălenii de Munte precum și personalitatea marelui istoric român, Nicolae Iorga.

Evenimentul se va încheia cu depuneri de flori la statuia savantului din centrul orașului și la bustul acestuia din incinta muzeului.

C.P.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Sâmbătă, 25 Noiembrie, ora 18:30 – „The Night Alive” de Conor McPherson la Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești

piesa-teatru

The Night Alive este o piesa scrisa in 2013 de dramaturgul si regizorul irlandez Conor McPherson. Premiera oficiala a spectacolului a avut loc in acelasi an, la Londra, in regia autorului. The Night Alive, de Conor McPherson, in regia lui Cristi Juncu, este cea mai recenta productie a Teatrului Toma Caragiu. Spectacolul are loc mâine, 25 noiembrie, ora 18.30.
Osciland intre taramul dramei si cel al comediei, The Night Alive este o piesa care exploreaza vietile unor suflete ratacite … si o intalnire intamplatoare care le-ar putea schimba cursul.
Intreaga actiune are loc la Dublin, in camera dezordonata in care locuieste Tommy, un barbat de varsta mijlocie a carui viata este in deriva de 2 ani incoace, de cand s-a instrainat de familia sa. Tommy locuieste cu chirie in casa unchiului sau, castigandu-si putinii bani din tot felul de invarteli pe care le pune la cale cu prietenul sau incet la minte, Doc.
Cand Tommy vine in ajutorul unei tinere prostituate pe nume Aimee, incepe sa zareasca o scanteie de speranta care il face sa creada ca viata lui poate capata in cele din urma un sens. Insa trecutul nu poate fi lasat usor in urma, si totul s-ar putea prabusi odata cu aparitia unui barbat din viata lui Aimee.
Connor McPherson s-a nascut la Dublin pe 6 august 1971. A studiat la University College Dublin si a devenit membru al UCD Dramsoc, societatea de dramaturgie a colegiului, unde a scris primele piese. A fondat compania teatrala Fly by Night, care a produs cateva dintre piesele sale. Este considerat unul dintre cei mai importanti dramaturgi contemporani europeni. Piesele lui McPherson s-au bucurat de critici pozitive si au avut success pe plan international, mai ales pe West End si Broadway. A fost distins, printre altele, cu Premiul Laurence Olivier pentru cea mai buna piesa a anului in 1998 („Barajul”), Premiul Meyer Whitworth, Premiul Evening Standard.

mai mult
Agenda culturalăPromovate

Concert de Deschidere – Ploiesti Jazz Festival

jazz-1

Deschiderea Festivalului de JAZZ, ORA 19.00
CONCERT „FITS CÂNTĂ PIAF”
Dirijor: Cristian Oroșanu
Soliști: Alexandra Fits – voce
Mariano Castro – pian (Argentina)

ORA 21.00
JASSY JAZZ Orchestra & Special Guest
HENRICK SOLERA – voce (Suedia)
Musical Director: Emil Bîzgă

CRISTIAN OROȘANU 
„Muzicalitatea, competenţa, soliditatea cunoștinţelor, inteligenţa artistică, gestica elegantă și clară – acesta este portretul dirijorului Cristian Oroșanu”, artist care a parcurs într-un timp record o carieră ascendentă, reputaţia sa depășind graniţele ţării noastre.
S-a născut în anul 1972 și a urmat studiile la Liceul de Muzică Octav Băncilă din Iași, apoi la Universitatea Naţională de Muzică din București, specialitatea Interpretare – corn. Atras de arta dirijatului, va urma și secţia respectivă din cadrul aceleiași instituţii de învăţământ bucureștene, la clasa profesorului Cristian Brâncuși, beneficiind în același timp și de îndrumarea maestrului Constantin Bugeanu. Și-a desăvârșit cunoștinţele dirijorale în cadrul unor proiecte de perfecţionare organizate de Academia de Muzică din Cluj-Napoca, binecunoscutele „Academii Bach”, desfășurate sub îndrumarea prof. Dr. Christfried Brodel.
În anul 1996, dirijorul Cristian Oroșanu a beneficiat de o bursă de studii la Stuttgart, unde a lucrat cu maestrul de renume internaţional Helmuth Rilling, pentru ca din 1 februarie 2004 să fie angajat ca dirijor la Filarmonica din Brașov.
Talentul, pasiunea, rezultatele unei cariere de excepţie i-au fost pe deplin recunoscute primind Premiul „Mihai Jora”, acordat de către Uniunea Criticilor Muzicali din România. Repertoriul său cuprinde numeroase lucrări ale genului simfonic și de operă din toate epocile muzicale, dirijând de la Marcello, Telemann și Bach, până la Stravinski, Enescu și Gershwin.

ALEXANDRA FITS 
De când a câștigat Premiul I la „French song night” în Split – Croația, în 2008, Alexandra Fits a devenit o adevărată ambasadoare a cântecului franțuzesc. Numită „Edith Piaf” de către jurnaliști, chiar dacă e în fața pianului sau doar a unui microfon, Alexandra aparține categoriei de artiști care are nevoie constant să-și ofere talentul.
Alexandra și-a perfecționat talentul multilateral cu profesori precum Daniel Goiți, Stela Drăgulin, Anca Parghel, Marie Atger, Caroline Personne. Între anii 2000-2009 a colaborat cu orchestrele Filarmonicilor din Brașov, Arad, Botoșani, Big Band-ul Radio, și cu artiști celebri precum Anca Parghel, Johnny Răducanu, Pedro Negrescu.
În 2011 a început să lucreze cu compozitorul olandez Guido van de Meent, concertând împreună în deschiderea concertului lui Richard Clayderman din Brașov. Ei au lansat primul album în duo, o culegere de 15 cântece franțuzești pentru voce și pian pe muzică și text proprii, „Le passage secret”.
Născută în Alba-Iulia, Alexandra Fits este în prezent Profesor Asistent la Facultatea de Muzică a Universității „Transilvania” din Brașov.

MARIANO CASTRO 
Născut la Buenos Aires, în 1975, Mariano José Castro începe studiul pianului și al chitarei la vârsta de 9 ani. În 1993, intră la Conservatorul Muzical Melani din Buenos Aires unde studiază în paralel cele două instrumente. Se perfecționează sub îndrumarea unor nume precum: Vera Anosova (Rusia), Rubén Ferrero (Argentina), Norman Simmons (SUA), Nicolás Ledesma (Argentina).
În cariera sa de interpret, abordează diferite stiluri muzicale, cântând alături de formaţii de tango, jazz, rock, folclor și muzică clasică, precum și ca solist de pian și chitară.
Din anul 2008, face parte din grupul „Narcotango”, recunoscut la nivel mondial, care realizează o fuziune între tango, jazz și muzică electronică. Împreună cu „Narcotango” a fost nominalizat de două ori la Latin Grammy Awards (2009 și 2010) la categoria Cel mai bun album de tango. Alături de „Narcotango”, dar și ca solist la pian și chitară are la activ peste 25 de turnee internaționale în Europa, Statele Unite, Canada și America Latină.
În cariera sa de compozitor și orchestrator, scrie aranjamente muzicale și compune pentru mai mulți artiști interpreți. De referință este participarea sa ca și compozitor la ultimele două albume ale trupei „Narcotango”, unul dintre acestea, Limanueva, fiind nominalizat la Premiile Latin Grammy în 2010, la categoria Cel mai bun album de tango.
În 2014, la un an după stabilirea sa în România, i se cere să scrie aranjamentele pentru programul turneului Duelul Viorilor, cu participarea violoniștilor Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru. A ales să scrie o versiune originală a Anotimpurilor de Piazzolla care a avut mare succes la publicul român.

JASSY JAZZ ORCHESTRA este compusă din 15 muzicieni din oraşul Iaşi, înfiinţată în 2016 sub conducerea cunoscutului trompetist EMIL BÎZGĂ. Repertoriul orchestrei cuprinde lucrari orchestrale semnate de compozitori si aranjori renumiti cum ar fi Chris Walden,John Clayton,Bob Mintzer,Michael Mossman,Dave Barduhn,Phil Wilson,Thad Jones,Sammy Nestico,Dave Slonaker etc. Membrii actuali sunt Nita Cristian-alto sax,Gil Negrei-alto sax,Irinel Diaconu-tenor sax,Adrian Pricop-tenor sax,Vlad Lavric-bariton sax,Mihai Antoane-trombon,Marius Cioata-trombon,Bogdan Plescan-tombon,Iulian Suru-trompeta,Eduard Mihaila-trompeta,Lucian Agache-trompeta,Razvan Parvu-pian,George Popovici-chitara,Michael Acker-contrabas,Lucian Maxim-percutie & Emil Bizga solo trompeta/director muzical.

HENRICK SOLERA – cântăreț, muzician și entertainer. Are în repertoriu piese de la Frank Sinatra până la hituri contemporane cântate de Josh Groban și Michael Bublé. Pasiunea cu care interpretează cântece Americane, evergreen-uri, retro swing, melodii de pe Broadway și balade vorbește inimilor ascultătorilor. Solera iubește să cânte în stilul „crooner” (un fel intim de a cânta, făcut posibil de introducerea microfoanelor și amplificării), îmbinând muzica și comedia pentru a crea un show de neuitat. Energia și dragostea sa pentru muzică se simt în fiecare spectacol, chiar dacă acestea au loc în fiecare seară. Întotdeauna în „ton” cu momentul, Solera își „croiește” fiecare spectacol în funcție de ocazie și locație, acesta concertând atât alături de Big Band-uri și orchestre, în aer liber, cât și în săli de bal, evenimente private, seri de gală, festivaluri.
A deschis spectacolele unor artiști precum: Calvin Bridges (S.U.A.), Georgie Fame (Marea Britanie) și Lena Philipson (Suedia). Anul acesta va performa la Festivalul de Film de la Cannes, Grand Prix Monaco, Monaco Yacht Show, Grand Hyatt Hotel Martinez, cât și pentru brand-uri internaționale precum Ferrari, Hilton și Maserati.
Solera aduce la viață sound-ul vechiului Big Band asociat cu cântăreții săi preferați precum Frank Sinatra, Dean Martin, Michael Bublé, îmbinând acest sound cu propriile sale piese. Născut în Hyllie, Malmö (Suedia), își desfășoară activitatea în Sydney (Australia), Adeje (Spania) și Cannes (Franța).

F.P.

mai mult
ArtăPromovate

Vernisajul Bienalei Internaţionale de Gravură Contemporană „Iosif Iser“

mz1

Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus“ a organizat, săptămâna trecută, la sediul din Ploieşti al muzeului, vernisajul Bienalei Internaţionale de Gravură Contemporană „Iosif Iser“ – ediţia a XII-a.

Manifestare unică în România, Bienala Internațională de Gravură Contemporană „Iosif Iser” constituie una dintre cele mai interesante modalităţi de cunoaştere a tendinţelor actuale ale gravurii universale. Ea se adresează tuturor artiştilor profesionişti români şi străini interesaţi, indiferent de vârstă, este deschisă tuturor tehnicilor de gravură şi se finalizează printr-o amplă expoziţie dotată cu premii.

Distincţiile sunt acordate, prin mijlocirea unui juriu profesionist, de instituţii de stat şi organizaţii non-guvernamentale precum Instituţia Prefectului Judeţului Prahova, Consiliul Judeţean Prahova, Primăria Municipiului Ploieşti, Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Societatea Colecţionarilor de Artă din România. Operele premiate, dar şi o mare parte din celelalte lucrări prezentate intră în patrimoniul Muzeului de Artă din Ploieşti, îmbogăţindu-l.
Ediţia din acest an, cea de-a douăsprezecea, a Bienalei… reprezintă un adevărat fenomen cultural, constituind, neîndoielnic, unul dintre cele mai ample evenimente artistice nu numai din judeţul Prahova, ci şi din România. La sediul Muzeului Judeţean de Artă Prahova au sosit aproape 320 de lucrări din 40 de ţări (România, Africa de Sud, Argentina, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Bulgaria, Canada, Cehia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Iran, Israel, Italia, Japonia, Letonia, Lituania, Macedonia, Mexic, Moldova, Muntenegru, Norvegia, Peru, Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia, Slovenia, Spania, SUA, Suedia, Thailanda, Turcia, Ucraina, Ungaria, Venezuela), aparţinând unui număr de aproape 200 de artişti. Pentru 200 de lucrări din cele aproape 320 primite, există deja acordul de donaţie din partea autorilor.(…)
Prin astfel de evenimente culturale, instituţiile muzeale româneşti reintră plenar în circuitul mondial de valori şi devin prezenţe tot mai atractive pentru artiştii din toată lumea, interesaţi de pătrunderea operelor lor în colecţiile muzeelor din România.“ (Florin Sicoie, Catalogul Bienalei Internationale de Gravură Contemporană „Iosif Iser” – 2017, ediţia a XII-a)
Premiile acordate la această ediție:
Premiul Consiliului Județean Prahova, Chlomruk Donruethai (Thailanda)- Hope
Premiul Instituției Prefectului, Jantawong Thiyawadee (Thailanda) – Destructive nature
Premiul Primăriei Ploiești, Toni Pecoraro (Italia) – Kolymbetra
Premiul Societății Colecționarilor de artă din România, Nestor Hugo Aquilante (Argentina) – Ellas
Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, Florin Stoiciu (România) – Peștele Maska
Premiul „Mircea Ionescu-Quintus“ al Muzeului Județean de Artă „Ion Ionescu-Quintus”, Suzana Fântânariu (România) – Manuscris I
Evenimentul de anul acesta va beneficia de prezența, alături de oficialitățile locale, a trei dintre premiații ediției: Suzana Fîntînariu (România), Florin Stoiciu (România), și Chlomruk Donruethai (Thailanda).

Vasile Parizescu – membru al Senatului Academiei de Artă Modernă din Roma, Italia, președinte al Societății Colecționarilor de Artă din România – a declarat că manifestarea de la Ploiești reprezintă „cea mai importantă bienală de gravură din România”.

În acest context, criticul de artă Pavel Şuşară a ţinut să declare: „ Această bienală de gravură nu este doar o expoziţie de artă, ci o formă de radiografie a lumii în care trăim, gravura fiind un limbaj prin care oamenii comunică, indiferent din ce ţară vine artistul. Este o pledoarie pentru păstrarea memoriei, a lumii şi a experienţelor în care trăim. Performanţa acestui eveniment nu stă doar în numărul participanţilor şi în cantitatea de lucrări, ci şi în mesajul profund al sutelor de lucrări şi în aria geografică din care ele provin. Atât la o privire exterioară, cât şi la o analiză aprofundată, Bienala de la Ploieşti este simultan un curs de geografie artistică şi un studiu subtil despre imaginar şi despre comportamentul simbolic dintr-o arie culturală care cuprinde, practic, toate marile zone ale lumii”.

Iniţiativa organizării unei bienale în domeniul gravurii i-a aparţinut fostei directoare a muzeului, regretatul critic de artă Ruxandra Ionescu. Ideea sa a fost lansată în 1993, cu ocazia organizării Retrospectivei de Pictură „Iosif Iser“.

De la stâga la dreapta.: Subprefect Prahova, Emil Drăgănescu; primar Ploiești, Adrian Dobre; preș. Consiliul Jud. Prahova, Bogdan Toader; Pavel Șușară – critic de artă; Vasile Parizescu – Preș. Societatea Colecționarilor de Artă din România; Florin Sicoie – dir. MJA Ph “I.I. Quintus”; Zuzu Caratanase – reprezentantul UAP România; Valter Paraschivescu – curatorul expoziției.

V.R.

mai mult
Grupul de la PloieștiPromovate

Întâmplări de la Cenaclu

bty

Penultima întâlnire din luna lui Brumar a Cenaclului literar „I.L. Caragiale s-a desfășurat sub spectrul poeziei, astfel că nu mai puțin de patru membri, Mihaela Popescu, Andra Mîrza, Raul Baz și Miki Vieru, și-au prezentat noile volume.

Așa cum ne-am obișnuit, serata literară a fost deschisă de Ioan Vintilă Fintiș, care a făcut o revistă a presei literare la care, tot așa cum ne-am obișnuit a fost urmată de dezbateri, unde și-au adus aportul mai mulți colegi din „auditoriul” prezent: Miki Vieru, Florin Manole, Mihaela Popescu, Alice Neculea, Cati Enache, Livia Dimulescu, Andra Mîrza, Marian Zmaranda, Raul Sebastian Baz, Leonida Chifu, Cătălin Apostol, Octavian Onea, Virgil Rădulescu Ion Sălceanu și Marian Popescu, recent premiat pentru debutul în dramaturgie cu piesa de teatru „Două nunți și o sinucidere”.

Startul recitalului de poezie l-a dat Cati Enache cu rubrica „Cel mai recent poem”, urmată fiind de tânăra noastră colegă Andra Mârza, care a recitat câteva poezii din volumul său „Spre Nord”. Raul Sebastian Baz a prezentat volumul „Arta însingurării”, recent ieșit de sub tipar, urmat fiind de Mihaela Popescu cu volumul „Păpuși de mai”. Tot în premieră, Miki Vieru a lansat volumul „Hotel Sud 2”, iar Florin Manole i-a dedicat autorului un eseu.

bty
bty
bty
bty
bty
bty

 

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești se adresează iubitorilor de literatură care vor să se întâlnească şi să vorbească despre pasiunea lor comună.

Vă așteptăm cu drag,

Cenaclul literar „I.L. Caragiale” Ploiești

mai mult
1 92 93 94 95 96 111
Page 94 of 111