Luni , zi de Cenaclu. Mă pregătesc asiduu, pentru că urmează să citesc la rubrica ,,Poet în recital”. Pe la ora 16.00, o ploaie sălbatică spală şi curăţă tot în jurul ei. Iau drumul Filarmonicii noastre dragi, şi la ora 17.00 pe o „ploaie incendiară” îmi întâlnesc colegii, care-au reuşit să ajungă la întâlnire. Nu mulţi, dar reprezentativi…
Am plăcerea să vă reamintesc câteva nume, devenite deja celebre, prin constanţa cu care participă la manifestările noastre, Ion Vintilă Fintiş, păstorul nostru, Irimia Valeriu, Marian Zmaranda, Florin Manole, Katy Enache, Octavian Onea, Leonida Chifu, Mihai Ioachimescu, Florin Oprea Sălceanu, Popa Laurenţiu, un bun prieten al nostru şi Dan Minoiu.
S-a făcut, de către titularul rubricii, o revistă a presei literare bogată în conţinut, poetul Ion Vintilă Fintiş a citit, a recitat, ne-a povestit, ne-a informat, ne-a semnalat, lucrurile considerate demne din Reviste şi Publicaţii – România Literară, nr.19,20 şi 21, Adevărul de week end, Sintagme Literare, Argeş, Cafeneaua literară-Piteşti, Viaţa Românească nr.4-2017. S-au semnalat apariţii editoriale de marcă, vezi Augustin Doinaş.
La rubrica –Cel mai recent poem-, a citit Vali Irimia şi Katy Enache a prezentat 2 eseuri scurte. S-a continuat cu – Şerbetul de sâmbătă după amiază- rubrică susţinută de scriitorul Dan Minoiu şi apreciată laudativ chiar şi în pauza care a urmat citirii acestuia.
După pauză, colegul şi prietenul nostru Marian Zmaranda ne-a atras atenţia, la modul cum numai el ştie să o facă, asupra unui articol apărut sub semnătura dragului nostru confrate, Florin Manole – Rigoarea creştină versus precizia diabolică, articol făcut urmare unei lecturi propuse de alt confrate, Raul Sebastian Baz şi intitulat – Să râdem cu Filothei Zervakos.
S-a trecut apoi la –Poet în recital, unde Dan Minoiu a citit câteva poeme dintr-un volum care l-a început de puţin timp şi căreia ar dori să-i dea un conţinut şi o finalitate, dacă va fi posibil. Dezbaterile le-a deschis poetul Ion Vintilă Fintiş, care a făcut referire şi la ultimul volum, şi la timpul care îi uneşte, la stilul folosit de poet, la unele neconcordanţe şi la faptul că poemele nu sunt total unitare, compacte, deşi încărcate de frumos şi sensibilitate.
Un poet care provoacă, un poet care poate cuceri, care îmbie, a mai spus domnia sa. Marian Zmaranda a destăinuit că s-a simţit în timpul lecturii gâdilat la ureche de ritmuri eminesciene şi eseniene, că erosul masculin este dominator, că poetul fuge de spaimele care i se par împovărătoare.
Katy Enache, a criticat recitatorul, care s-a cam grăbit, dar a lăudat poetul pentru faptul că impresionează prin scriitură, poezia fiind una de inspiraţie, prin excelenţă.Florin Manole, a lăudat valenţele poetului şi puterea lui de a scrie şi altfel, decât are obişnuinţa, Mihai Ioachimescu a recitat câteva versuri care i-au atras atenţia, manifestându-şi acceptul pentru lucrările prezentate.
Leonida Chifu, face vorbire şi de cărţile de până acum, ale poetului şi la faptul că acesta are teme devenite obsesii care-l asaltează, îi provoacă benefic forţa imaginativă, şi la faptul că aici există o dictatură a inspiraţiei, poetul fiind posesiv în masculinitatea sa.
Octavian Onea, vorbeşte despre rima pereche, care e folosită uneori fără putere de convingere,Popa Laurenţiu vorbeşte despre recentul volum aflat în lucru ca fiind o continuare fericită a celorlalte, Vali Irimia se raportează la tandreţea şi romantismul poetului, în timp ce Florin Oprea Sălceanu vorbeşte despre un poet format, plutind prin spaţii poetice nelimitate, existenţialiste, spaţii în care totul este epifanie, luminare.
A fost bine, am scăpat , până la urmă, mergem înainte. Până data viitoare, vă pup, ca de obicei, pe frunte…Nu pe cea încărcată de poveri şi necazuri, ci pe cea doritoare de linişte şi frumos.
(Dan Minoiu)