Sunt spectator în lumea lor de plumb
Ce-și modelează idoli păgâni în vârf de soclu
Cum nu pot a pricepe c-aluatul lor e lut?
Și-și cântă în fanfare slăvindu-și singuri rostul?
Ca-ntr-un macabru teatru se taie sfori, papușa
În putregaiul ei își lustruiește fața
Și n-ai tu vreo idee că strâmbă îi e spusa
Când peste a ta frunte ea își lipește ștanța.
Din ocna mea modernă visez să fac dreptate
Dar unul câte unul, ei mi-au tocit catana
Nu pot fi condamnat la libertate-
Azi, cred că Dumnezeu e frate cu Satana.
Andra Mîrza