close
ActualitatePromovate

Condiția omului

,,Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

Și cel ce nu-și ia crucea și nu-mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

Cine ține la sufletul lui îl va pierde, iar cine-și pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.”(Matei 10, 37-39).

Cred că omul nu realizează de fapt această aserțiune a Mântuitorului, despre condiția omului și implicit condiția mântuirii lui. Avem adesea tendința să credem că Hristos fiind iubire, mântuiește șacali și omide, adică oameni cu astfel de caractere. În această afirmație evanghelică, vedem un verdict zdrobitor: că omul nu se face vrednic de Hristos, iubind mai presus de El familia și neamurile. Câți dintre oameni ar accepta din dragoste de Dumnezeu și fără cârtire, jertfa lui Avraam? Câți dintre credincioși se pot lăuda că au jertfit ceva drag din dragoste de Hristos? Doar călugării. Doar ei părăsesc familia iubită pentru un mai de preț iubit. Restul iubesc copiii, soția și bărbatul mai presus de Hristos.

Iată că Mântuitorul pentru a-l face pe om vrednic de El, îi cere iubire absolută, de jertfă și de lepădare totală. Cine se leapădă de cei dragi ai lui, va avea puterea să se lepede și de patimi și chiar să-și dea viața pentru Hristos. Cel ce nu poate acest lucru, greu îi va fi să mărturisească în fața morții. La Dumnezeu nu se ajunge cu jumătăți de măsură. Cu jertfe și iubiri știrbite de alte tendințe și năzuințe. La Dumnezeu se ajunge prin verticalitatea absolută a firii și a iubirii. Omul dăruit și dedicat complet, întreg, adevărat.

Iar a lua crucea și a urma lui Hristos, înseamnă a lua jertfa crucii în ființare, în lumea sufletului tău, dedicat ființial jertfei pentru aproapele și iubirii față de Dumnezeu. A lua crucea, adică a urma întru totul crucii Hristosului paradigmatic ființei umane. Căci Hristos ca Om și Dumnezeu, a fost purtător de cruce și dătător de cruce în același timp, omului răscumpărat din păcat și moarte. A lua crucea înseamnă a trăi viața conștient de ce înseamnă întru totul, jertfa crucii în jertfa mântuirii omului. Căci crucea nu este un mod de a trăi o viață de om, ci modul teologic și duhovnicesc al vieții în Hristos prin tinderea spre îndumnezeire.

A ține la sufletul tău, aici înseamnă a face voia simțurilor și a năzuințele dinspre partea dezmierdării omului, care pervertesc sufletul omului spre cele deșarte, despre care spune Mântuitorul în verset că îl va pierde. Adică vrei suflet servit cu bunătăți lumești și profane, îl pierzi întru mântuire. Vrei suflet pierdut întru condiția teologică și ascetică a desăvârșirii, îl vei găsi la mântuire. Sufletul omului nu poate avea două înclinații: una spre oferta lumii și a lui

Mamona și una spre oferta lui Hristos prin purtarea crucii întru îndumnezeire.

Omul trebuie să aleagă: ori viață deșartă, ori cruce spre mântuire. Amândouă nu coabitează.

(Avva Credo Gălățan)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.