Interviu cu Alice Neculea, comisarul Taberei de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești
Acțiunea se petrece în Parcul de Sculptură Monumentală Contemporană (cunoscut de ploieșteni mai mult sub denumirea improprie de ”Parcul Industrial Vest” sau, uneori, ”Parcul Municipal Vest”), în timpul desfășurării ediției a IV-a a Taberei (Inter)Naționale de Sculptură…, a cărei titulatură dă și numele parcului. Reporterul o așteaptă – înfrigurat și îngrijorat – pe doamna comisar al taberei. Își privește antebrațul, cam pe locul unde ar trebui să fie un ceas de mână. Constată că n-are ceas. Își scoate mobilul, se uită iar să vadă cât e ceasul. De data asta are mai mult succes, rostește ora din vârful buzelor (”unșpe și șapte”) și introduce mobilul la loc, în buzunar. Stă ca pe ace. Zice:
Reporter: Sunt tare emoționat acum. Sunt în așteptarea unei preaadorate doamne. Eu, unul, o admir din cale-afară, întrucât este omul care s-a implicat masiv în realizarea fiecărei ediții a Taberei Internaționale de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești. Suntem, deja, la a patra ediție, dar… văd că întârzie. Dar ce femeie este aceea…. Se zice că nu este femeie adevărată aceea care nu întârzie. Așa o fi, da-mi dă emoții foarte, foarte mari! Sper că e bine, că nu s-a-ntâmplat vreo… Haaaa! Uite că viiine! (într-adevăr, doamna comisar venea pe o alee dinspre pavilionul parcului) Ah! Of, of, of! Mi-ați pus la grea încercare răbdarea…
Alice Neculea: E cam friguleț! Am întârziat nițel, dar cred că mă-nțelegi. Scuză-mă, dar s-au adunat foarte multe pentru o singură zi!
R.: Zâmbetul dvs. mă răsplătește din cale-afară! Aveți un zâmbet cuceritor. Soția mea are un zâmbet asemănător… Ce mai faceți, doamnă comisar? Cum vă simțiți?
A.N.: De simțit mă simt bine și… mă rog! Treburile cu organizarea. Încercăm să ducem la bun sfârșit ce am început.
O simbioză desăvârșită între natură și artă
R.: Ați început bine.
A.N.: Am început bine. Începutul a fost în anul centenar al Marii Uniri, în 2018, la inițiativa Asociației 24 PH ARTE, sub organizarea Casei de Cultură ”I.L. Caragiale” a Municipiului Ploiești, și, bineînțeles, cu susținerea Primăriei și a Consiliului Municipal. Atunci a fost prima ediție. A urmat a doua, o ediție internațională, la care am avut invitați zece artiști, dintre care șapte străini. Când am ajuns aici, atunci, în 2018, și am găsit parcul ăsta atât de vast, atât de generos, întins pe multe hectare, dar care era cam sărăcuț și… mai are de crescut, toată lumea a sesizat că este un spațiu minunat și ar fi foarte potrivit și frumos să fie umplut cu lucrări de artă. Atunci ne-a venit ideea aceasta, a realizării aici, într-un singur spațiu, a acestui parc de sculpturi, ca un muzeu în aer liber de sculptură monumentală contemporană, cu mai multe lucrări adunate în același loc, pentru că astfel au cu totul alt impact, devin mult mai atractive. Când vezi multe lucrări de artă toate la un loc, zăbovești mai mult asupra lor, treci de la una la alta, te oprești la fiecare, contempli, îți atrag atenția. Dacă sunt izolate, puse în mai multe locuri, la mare depărtare unele de altele, ele se pierd. Când va crește și vegetația, va fi o simbioză desăvârșită între natură și artă. Vor conviețui frumos împreună lucrările de sculptură cu copacii, cu vegetația din parc. Am observat în acești trei ani că oamenii sunt atrași de aceste lucrări. Vin după-amiaza în parc, în weekend… De câte ori ne văd ni se adresează, ne pun multe întrebări, ne spun ce idee minunată am avut. Deci lumea este încântată, a început să se obișnuiască cu această idee și să viziteze parcul, ceea ce este un lucru bun și ne bucură mult.
Repetabila ”povară”
R.: Ce este un comisar de tabără și cu ce se îndeletnicește el?
A.N.: Comisarul se ocupă de aspectele organizatorice specifice unui simpozion de sculptură.
R.: Ca de pildă…
A.N.: Pornind de la selecția artiștilor – alături de comisia de selecție -, până la evaluarea lucrărilor (pentru că, printre altele, sunt și expert și evaluator de artă), în cadrul comisiei de evaluare, și predarea lor către Primăria orașului. Între timp, supervizează selecția materiei prime, amenajarea spațiului de lucru (împreună cu personalul de la Parcul Municipal Vest), întocmește lista cu necesarul tehnic pentru pregătirea zonei de lucru, pentru lucrul propriu-zis. Supraveghează operațiunile tehnice necesare în perioada desfășurării taberei, coordonează întreaga activitate a artiștilor pe tot parcursul acesteia, se asigură că activitatea sculptorilor se desfășoară în parametri optimi, intermediază comunicarea între artiști și organizatori și semnalează acestora orice problemă apărută în legătură cu buna desfășurare a taberei; confirmă finalizarea lucrărilor și realizarea lor conform contractelor încheiate. Și încă alte multe și mărunte în vederea soluționării tuturor problemelor mai mici sau mai mari care pot să apară pe parcursul simpozionului, totul cum trebuie și când trebuie.
R.: Și mai dă câte un interviu reporterilor uimiți. La grea povară v-ați înhămat, doamnă comisar!
AN.: Când faci cu mult drag un lucru, nu-i atât de mare povara. N-aș vrea – în niciun caz – să se creadă că sunt singura care trudește la acest proiect. Organizatorii au, desigur, rolul lor important. Toți! Comisarul fiind, însă, cel care mediază între cei implicați.
R.: Și asta an după an…
A.N.: Cam așa…
3 sau împreunarea cerului cu pământul
R.: Am înțeles: sunteți mulțumită de ceea ce s-a realizat și ați realizat până în prezent.
A.N.: Suntem mulțumiți, sigur că suntem mulțumiți, pentru că sunt lucrări încântătoare, de mare valoare. S-au strâns deja 24. Cu cele de anul acesta, vor fi 27. Dar în timp, când se vor aduna și mai multe, o să fie și mai frumos totul.
R.: Doar că anul acesta au fost mai puține lucrări…
A.N.: Mai puține lucrări și mai puțini artiști pentru că este un an dificil pentru toată lumea. Pandemia asta ne-a dat puțin peste cap pe toți. Am reușit, anul trecut, să organizăm a treia ediție, iar anul acesta pe-a patra, o ediție mai ”de avarie”, dar vom duce lucrurile la bun sfârșit și va fi totul în regulă.
R.: Mă consolez cu gândul – din câte am citit – că 3 este numărul cerului, doi este numărul pământului… Asistăm la o împreunare a cerului cu pământul în această tabără. Cifra 3 este o cifră a totalității, a desăvârșirii, la care nu mai este nimic de adăugat. Deși… recunosc că, anul trecut, cu șapte sculptori, am avut aceeași senzație: a desăvârșirii.
A.N.: Sigur că numerele au magia lor. Și numărul 7, și numărul 10, și numărul 3. Important este ca lucrurile să continue, indiferent de numărul artiștilor care vor participa. 3 este un număr poate cam mic pentru un simpozion de sculptură, dar este foarte bine și așa, pentru că ți-am zis: e un an dificil, cu condiții deosebite.
R.: Înțeleg că artiștii vor primi și un bonus la tabăra asta.
A.N.: Da. La fiecare ediție, într-una dintre duminici, – pentru că le trebuie și lor un pic de pauză, de recreere -, mai spre finalul simpozionului, îi ducem într-o excursie. De obicei mergeam la Sinaia, la Bușteni, dar ei cunosc acum zona. Anul acesta vom merge la Casa Domnească de la Brebu, care este o bijuterie, iar după aceea la Câmpina, la Muzeul ”Nicolae Grigorescu”. Muzeul ”Iulia Hașdeu” este, din păcate, în renovare, dar o să-i plimbăm așa nițel ca să vadă casa lui Nicolae Grigorescu și alte locuri frumoase și atractive în zona asta din apropierea Ploieștiului.
Sub patronajul Ministerului Culturii
R.: Avem speranțe că lanțul edițiilor Taberei când naționale, când internaționale de sculptură contemporană nu va fi înterupt? Că vor fi 10, că vor fi trei, că vor fi șapte artiști?
A.N.: Da. Cred că avem toate speranțele să continuăm acest proiect, pentru că am găsit, până la urmă, înțelegere peste tot. Colaborările de anul acesta cu cei care organizează și cu cei care finanțează acest proiect au fost încurajatoare. Oamenii au înțeles, cred, importanța acestei tabere și sunt convinsă că ea va continua și la anul, și în anii care vor urma, pentru a duce la bun sfârșit acest proiect, mai ales că anul acesta am reușit să-l punem sub umbrela Ministerului Culturii, în sensul că Ministerul Culturii ne-a acordat patronajul pentru proiectul în întregime. Așa că el va continua. Sunt convinsă.
R.: Doamnă comisar, suntem încântați de ceea ce auzim și vă declar Regina Taberei Internaționale de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești. Sunt convins că vă veți implica și la edițiile următoare cu toate energiile dvs.
A.N.: Sigur. Vă mulțumesc pentru gândurile bune, mai ales că suntem ”cu mâinile curate” (asta ca să mai și glumim!), apropo de ”comisar” și de filmele de succes ale lui Nicolaescu din anii 70. În ceea ce privește această titulatură de ”comisar de tabără” (că tot mă întrebași, la început), poate ar trebui schimbată cu cea de ”curator”. Și numele de ”tabără” ar trebui înlocuit cu cel de ”simpozion”.
R.: (zâmbind) Și noi vă mulțumim din suflet. Pentru că, să știți: suntem curați și la suflet!
A.N.: Altfel nu se pot face lucruri bune, decât și cu această curățenie a sufletului.
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
