Tudor Gheorghe – la aniversare (n. 1 august 1945)
Interviu cu rapsodul Tudor Gheorghe
Cunoscutul rapsod Tudor Gheorghe susține, de două-trei ori pe an, concerte extraordinare pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploiești. Despre spectacolele sale ar fi multe de spus, dar cântul interpretului este atât de cunoscut, în cei peste 50 de ani de carieră, încât a ne mai lansa acum în considerații privind opera și cariera bardului ni se pare prezumțios. Deși vizibil obosit, după un spectacol precedat de o repetiție, interpretul a avut amabilitatea să ne acorde un interviu, cu promisiunea de a recidiva la primul prilej ce se va ivi.
”M-am pus în slujba poeziei române”
Reporter: Maestre, ne-ați încântat, ca de fiecare dată! Ca de obicei, ați alăturat poeților clasici, după obiceiul dvs., poeți moderni sau mai puțin cunoscuți. De ce această căutare obstinată prin stihurile poeților români din orice vreme?
Tudor Gheorghe: M-am pus în slujba poeziei române. Am enervat pe mulți afirmând că nu-s nici vedetă, nici VIP. Ăștia-s la recepții, la petreceri. Eu trudesc serios pe ogorul poeziei. Am contrariat, aplecându-mă spre cărțile lui Conachi, Cantemir, Ivireanu, până la poeții contemporani. Marea poezie română merită o haină de gală. Acest ”croitoraș” – o spun cu toată dragostea – care este Marius Hristescu a reușit să i-o confere, dând o nouă dimensiune compozițiilor mele. Pentru că vorbim despre Ploiești, trebuie să mulțumesc neapărat componenților orchestrei Filarmonicii ”Paul Constantinescu” și Coralei ”Ioan Cristu Danielescu” a Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploiești, condusă de Valentin Gruescu, cel căruia i-am apreciat harul, felul în care modelează fiecare mișcare muzicală și plastică. Nu mă interesează conjuncturile, de nici un fel. În perioada în care toată lumea era împotriva lui Beniuc, că-l jignise și pe Blaga, eu am cântat pe versurile lui. Am cântat: Nichifor Crainic, Radu Gyr, Traian Demetrescu, ”poet comunist”, sau Haralamb Leca, ”poet minor”. Am realizat un spectacol extraordinar numai pe versuri scrise în închisori, intitulat ”Iisus în celulă”. Unii poeți au fost scoși din programa școlară, pe motive dintre cele mai năstrușnice. Măcar înainte îi citeai pentru că erau predați la școală. Se citește din ce în ce mai puțin. Prietenii îmi spun că acesta este meritul meu: de a scoate la iveală poeți și versuri la care mulți nu se mai gândesc. Acum nu se mai face nici școală, nici carte. Școala poate se face din când în când. Carte nu se mai face de 30 de ani.
Țânțari, bere șpriț
Rep.: V-am urmărit, pe viu, toate anotimpurile adaptate registrului simfonic. Cu vara, ați avut unele probleme. Dar ați reușit s-o dovediți, deși spuneați că o să fie mai greu, că n-ați prea găsit poezii… ”Prieteni de-ai mei, critici, mi-au alcătuit o culegere de vreo 70 de poezii”, spuneați.
Tudor Gheorghe: Penrtru primăvară am avut 140 poeme. Dar, știți cum e vara: țânțari, bere, șpriț, caniculă. Poeții nu prea sunt vizitați de muze vara. Ce să scrii? Dar mi-au sărit în ajutor nu numai prietenii critici, ci și poeți și prozatori. Fănuș Neagu, Romulus Vulpescu, Adrian Păunescu, Iulian Neacșu, Mircea Micu și, în special, Mihai Ungheanu mi-au trimis… 260 de poeme! Cel care va veni după mine, dacă va veni, va găsi el alte versuri.
”… Acestui imbecil popor!”
R.: V-ați dus la bun sfârșit toate proiectele. Ce va urma?
T.G.: Am în vedere un spectacol cu poezii despre domnul Eminescu și despre Nichita. Mă mai gândesc la valorificarea necunoscutei poezii a lui Caragiale. Unele dintre versurile acestuia sunt destul de ”acre”. Îmi vine în minte o strofă greu de spus. Nu știu dacă mă voi încumeta să o pun pe muzică.
R.: Cum sună strofa și care este titlul poeziei din care ați ”cules-o”?
T.G.: Poezia se numește ”Da… nebun!”, iar ”tonul” întregii poezii este destul de sumbru, ce să spun (?).
R.: Spuneți strofa aceea!
T.G.: ”Trec astăzi ignorat prin lume/ Dar, trainic, las în viitor/ Un semn, o glorie, un nume/ Acestui imbecil popor!”.
”Eu pun în ecuație credința și tradiția sau cearta cu Steinhardt”
R.: Mda… Vă înțeleg, cum să nu vă înțeleg!? Valorificați surse variate ale folclorului. Acesta este ”contaminat” și de tradiții necreștine. În ce raport se află, la dvs., credința și tradiția?
T.G.: Eu pun în ecuație credința și tradiția. M-am certat cu mulți filosofi pe tema asta. M-am certat chiar cu Nicu Steinhardt, pe care l-am respectat foarte mult…Ei au avut această ”revelație” a unui popor născut creștin… Vezi Doamne, noi ne-am născut creștini, n-am fost creștinați! Există o tagmă de intelectuali care demitizează tot. Vorbesc despre tradițiile românești ca și cum ar fi teleportați. Eu sunt un tradiționalist în sensul cel mai nobil al termenului și un naționalist declarat. (Sfârșitul primei părți. Urmarea în ediția de mâine)
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
