„Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine.
Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi unul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi PAHARUL pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au răspuns: putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau, îl veţi bea şi, cu botezul cu care Mă botez, va veţi boteza” (Mt. 10: 35 – 39).
Și El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, ingenunchind, Se ruga zicând: Părinte, de voieşti, treacă acest PAHAR de la Mine… Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a prefăcut în picături mari de sânge, care picurau pe pământ (Lc. 22: 41 – 44).
Ce este, în esenţa sa, acest PAHAR al lui Hristos? Adâncimea acestei taine se ascunde nouă. În încercarea noastră de a urma lui Hristos pe calea păzirii poruncilor Lui, în mod inevitabil şi neîncetat, bem un oarecare pahar, dar nu pe acela la care a cugetat şi pe care l-a îndurat Hristos în „ceasul acela” şi pe care nu îl putem pătrunde în plinătatea lui. Cu toate acestea, ceva asemănător se petrece şi cu noi, după cum El Însuşi a spus: „Paharul pe care Eu îl beau, îl veţi bea şi voi” (Mt. 10: 39). Tainic este PAHARUL lui Hristos, dar şi paharul nostru se ascunde ochilor străini.
„Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în această viaţă, suntem mai nefericiţi decât toţi oamenii” a spus Pavel (I Cor. 15: 19). Da, acest lucru este adevărat. Dar în ce constă această nexplicabilă, binecuvântată NEFERICIRE pentru cei ce nu au urmat lui Hristos? În aceea că, îndeobşte, toate reacţiile Duhului lui Hristos, la tot ceea ce se petrece în jurul nostru, sunt adânc diferite, adesea diametral opuse duhului copiilor lumii acesteia. Iată, de exemplu, Iuda a ieşit din foişorul Cinei, pentru a-L da pe Hristos la răstignire şi, în acel moment, El a deschis gura şi a zis: „Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preaslăvit întru El” (In. 13: 31). Şi, astfel, la tot pasul, în Evanghelii, observăm că Domnul trăia într-un alt plan al Existenţei; acolo unde toate aspectele trec printr-o prismă de alt gen. Şi, cine vrea să cunoască măcar o fărâmă din această taină, acela trebuie să ia pe umeri crucea sa şi să se predea în întregime voii Tatălui Ceresc. Nu există altă cale şi nici sfârşit conflictului dintre Hristos și lumea aceasta.
(Cătălin Rusu)
