Cuvinte care, astăzi, au doar conotaţii negative,
precum prost (care, iniţial, avea sensul de om simplu, sărac),
mişel (sensul vechi, etimologic fiind de sărman, nenorocit),
mitocan (etimologic – locuitor al unui mitoc, adică al unei chilii/case aparţinând unei mănăstiri)
ticălos, care poate fi folosit cu valoare adjectivală (om ticălos) sau substantivală (un ticălos), termen care şi-a consolidat locul în limba curentă, de vreme ce poate fi auzit atât de des, în cele mai diverse contexte – indivizi ticăloşi, politicieni ticăloşi, sistem/regim ticălos/ticăloşit …păi ar fi din structura grecească Ti kalos! (Ce frumos!), pe care o strigau, în timpurile vechi, pentru a-şi atrage cumpărători, negustorii greci de postavuri, veniţi cu mărfurile lor în ţările romane.
Românii au adaptat, “după ureche”, strigarea respectivă, numindu-i “ticăloşi”, pe negustorii respectivi, cuvânt care exprima si un sens peiorativ, de nemultumire faţă de marfa vândută.
(Alexandru Petrescu)
