La Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” Ploiești are loc, în perioada octombrie – noiembrie 2017, vernisajul expoziţiei retrospective Dan Platon. Expoziția este dedicată memoriei artistului Dan Platon și cuprinde lucrări de pictură din patrimoniul Muzeului de Artă Ploiești, precum și lucrări de grafică din colecția particulară a MAV d’Art Gallery din Câmpina, a artistului plastic Alfred Dumitriu, inițiatorul acestui proiect.
Dan Platon s-a născut la 8 august 1931, la Bahna, Neamț, şi a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1966. Imediat după absolvire, Dan Platon a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A avut o carieră încununată de opt expoziții personale şi peste 30 de expoziții de grup, dintre care unele în străinătate – Magdeburg (Germania), Torun (Polonia), Bruxelles (Belgia), Chișinău (Republica Moldova) și Franța; a participat la tabere de creație naționale și internaționale. Lucrările sale se află în colecții particulare din țară și străinătate: Anglia, Belgia, Germania, Franța, Polonia, Grecia, Ungaria.
Există artiști pregnanți care marchează timpul și spațiul pe care îl ocupă, ca și pe cei ce au norocul să se găsească în preajma lor.
Dan Platon este un astfel de artist!
El a marcat categoric și pentru totdeauna, în primul rând arta prahoveană, dar și boema ei, ca și viețile noastre, ale tuturor celor care l-am cunoscut și care am viețuit o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, în preajma lui.
În artă, Filiala UAP Prahova se poate numi „bogată” pentru că a avut între membrii săi un pictor precum Dan Platon. Modern, expresiv, rafinat cromatic și riguros compozițional, el a fost un fel de „avangardă” în arta prahoveană, începând de pe la sfârșitul anilor ’60. Și aceasta într-o perioadă când cerințele și rigorile generale în artă erau realiste, figurative, „tematice” chiar. Dan și-a permis să fie altfel! El și-a permis să recreeze abstract și nonfigurativ realitatea, urmându-și cu asiduitate propriul drum și propria sensibilitate artistică.
Grupările artistice prahovene au fost și ele marcate de personalitatea lui Dan Platon. Pe la începutul anilor ’70 s-a format grupul Dan Platon – Doina Moisescu – Victor Munteanu, care a devenit în scurt timp de notorietate. După plecarea Doinei la București, lui Dan și lui Victor li s-a alăturat Valeriu Scărlătescu. În anii de după ’89, Dan s-a alăturat unor colegi din generația mai tânără, pentru a expune împreună cu ei: Valter Paraschivescu și Filip Kollo. Fiecare dintre aceste grupări a suscitat, la vremea ei, un viu interes în rândul criticii ploieștene și bucureștene, dar și în rândul colegilor de breaslă.
Ceea ce contează în primul rând la un artist este, desigur, creația și opera lui. Aceasta ține de partea spirituală și înaltă, de fărâma de divinitate a ființei umane. Este ceea ce rămâne, contează cu adevărat și definește un creator. Artistul, însă are și o latură mai telurica, mai umană, pământeană.
Există mari artiști care nu sunt neapărat și boemi sau foarte activi în viața boemă a unei comunități artistice. Există, de asemenea, artiști foarte boemi care, însă nu se evidențiază cu nimic în „plutonul” general al comunității artistice. Și există artiști care sunt și una și alta. Dan era unul dintre aceștia! Poveștile boemei prahovene ar fi mult sărăcite în absența întâmplărilor și „trăsnăilor” lui Dan Platon. Și este foarte bine că este așa! Marile personalități sunt complexe!
Toată lumea î-și amintește lucrările lui, sau momentul exact când s-au întâlnit pentru prima data cu ele, pentru că toată lumea i-a apreciat și i-a admirat pictura!
Toată lumea își amintește că până în ultima clipă, chiar și cu lucrarea pe simeză, Dan era tot cu pensula în mână și mai avea ceva de adăugat sau de corectat!
Toată lumea î-și amintește de „burzuluielile” lui vehemente și colțoase, care, însă, dispăreau la fel de repede pe cât izbucneau, dar și de timiditatea și candoarea lui, de zâmbetul cald și jucăuș, uneori hâtru sau ironic și de prietenia lui!
Toată lumea își amintește de interminabilele discuții despre artă avute cu Dan, dar și de cel puțin una, dacă nu mai multe, întâmplări mai mult sau mai puțin hazlii, dar în orice caz, cu „sare și piper”, al căror protagonist era el!
Adică de făcutele și nefăcutele lui Dan Platon! Iar aceasta, cum spuneam, este un lucru bun pentru că Dan a fost un artist complex și o personalitate complexă.
Pentru viața artistică prahoveană si românească, pictura lui Dan Platon va rămâne, categoric, un reper!
Pentru comunitatea artistică ce i-a fost într-un fel sau altul contemporană și pentru noi toți, cei care l-am cunoscut, Dan va rămâne un maestru, un prieten si o „figură” pe care nu o putem uita și care ne aduce zâmbetul pe buze de câte ori îl evocăm!
A.N.
