Recitesc, într-un anumit context, din „Jurnal”-ul lui Eliade. Caut referinţe la Maitreyi.
Dar tot căutând ajung la o însemnare care este scrisă la patru zile după teribilul cutremur din 1977 (însemnarea este datată 8 martie 1977). În acea însemnare Eliade vorbeşte cu admiraţie despre A. E. Baconschi, unul dintre iluştrii scriitori români care mor la cutremur:
„De trei zile nu mai pot face nimic. Nenorocul României mă deprimă, mă paralizează. Acum cîţiva ani, inundaţiile; la 4 martie cutremurul fără precedent în România.
Printre victime, mai mulţi scriitori, muzicanţi şi artişti. În imobilul prăbuşit unde îşi avea apartamentul Veronica Porumbacu, au murit soţii Baconski şi alţi cîţiva. Nu l-am întâlnit niciodată pe Baconski, dar îi admiram scrisul, talentul, erudiţia. […]” (Eliade 1993:266)
Sunt absolut convins că Teodor Baconschi ştie despre această referinţă din „Jurnal”-ul lui Eliade.
Nu pot să nu mă gândesc la „Averea bunei educaţii”, o recentă carte a lui Teodor Baconschi. Mă gândesc şi la faptul că „aşchia nu sare departe de trunchi” şi mă gândesc că tot rafinamentul acesta al lui Teodor Baconschi se datorează acestei bune educaţii care, iată, se constituie într-o reală avere.
(Bogdan Costin Georgescu)
