Ultimul avion înainte de-nchiderea lumii, două surori și-o spaimă uriașă. Traversarea oceanului le-a legănat durerea. Și-au găsit tatăl bolnav, aproape să-l piardă. Dragostea și pereții copilăriei au îmbrățișat patru suflete. Copiii au devenit părinți. Roluri inversate, spitale blocate, speranțe tăiate. Ceva însă găseau din plin: la piață, în ochii mamei, chiar și-n suferința tatei. Din ingredientul minune au extras medicamentul perfect. Administrată-n supradoze, iubirea le-a vindecat părintele.
Contribuie din plin medici buni, oameni inimoși, norocul, adică Dumnezeu. Căci toți suntem în mila Lui ❣️
Ps// deseori mi-e teamă să nu se spargă fragilul globuleț al vieții. De-asta-l învârt cu grijă și bucurie, să-i simt toate rotunjimile. E delicat pictat cu tot ce iubesc eu mai mult. Posibilele cioburi mă vor răni până devin nisip de stele.
(Amorena Minculescu)
