(Blejoi, luni, 3 august 2020)
BRANŞA ŞI BREASLA
Din păcate am foarte puţini prieteni printre cei din „branşa” mea (dar cei care-mi sunt prieteni, nu cunoştinţe, sunt autentici!); nu pentru că ar fi o „branşă” ticăloasă, ci dimpotrivă, pentru că în „branşa” asta este nevoie de prietenie autentică, adică: seriozitate, devotament, fidelitate până la spirit de jertfă, apetenţă pentru cultură şi artă, rafinament, dragoste de frumos, refuzul clovnăriei cu orice preţ, în schimb deschiderea către umorul fin de calitate (care poate deveni o formă de cunoaştere şi de auto-construcţie intelectuală!…), dorinţa de continuă auto-depăşire…
„Câtă prietenie, tot atâta seriozitate!…” spune un bun prieten (din altă branşă, totuşi) care se nevoieşte cu rezistenţa culturală prin editarea şi publicarea de carte de bună calitate (Valentin Ajder).
De multe ori am fost luat în pleaznă de câţiva „colecţionari de colivă” pentru că m-aş ocupa de lucruri pe care ei nu le înţeleg!… Cu atât mai trist pentru ei; eu nu fac lucruri pe care nu le înţeleg, nici lucruri pe care le înţeleg doar alţii!…
Sunt bombardat de sfaturi despre supravieţuirea în jungla umană, sfaturi venite de la adevăraţi vânători de bârfe zoologice, poate chiar ilogice… Dar când sfaturile acestea vin de la „exploratorii lumii de mâine” (ca să parafrazez o frumoasă emisiune radio de pe vremea de dinapoi!) nu mă sfiez să mă minunez cum prostia este raţionalizată şi filtrată serafic în pure forme de ură zâmbitoare!…
Am venit în „branşă” dinspre orizontul pozitivist al unei alte bresle, breaslă în care construcţia pe înălţime se realizează la propriu, nu neapărat la figurat. Crescut de mic de către o mamă cu respect pentru membrii actualei „branşe”, am luat drept model pe unul dintre cei mai semnificativi ouvrieri făuritori de frumos în „branşa” aceasta. Pe vremea aceea oamenii aveau mare respect pentru „artiştii” din „branşă” care ştiau să-i apropie pe oameni de Marele Arhitect (sunt conştient că multe calfe din „branşă” vor şopti pufos pesticidoid că am un limbaj care ţine de… altă breaslă!)
Rămân fidel convingerii mele că în „branşa” aceasta se produce o selecţie care vine dintr-o lume inefabilă, metafizică, dublată de o auto-selecţie axată pe lungi renunţări!… Un diamant de mare calitate, puritate, preţiozitate, nu se poate produce decât prin lungi şi repetate şlefuiri şi renunţări la formele grosiere, la balast…
(Bogdan Costin Georgescu, preot)
