Între 1969-1982, Gheorghe Văsii a fost titular la catedra de educație fizică de la Școala Generală Izvoarele. Pasionat de sportul minții, a pus bazele mișcării șahiste în această școală de pe Valea Teleajenului. A înființat la început echipe mixte de opt jucători. A fost mai întâi ”Tinerețea” Izvoarele, după care au urmat ”Sănătatea” Vălenii de Munte și ”Geamuri” Boldești-Scăeni. Activitatea constructorului de echipe a culminat, în acea perioadă, cu ”Știința Învățământ”, secție care ființa în cadrul IȘJ Prahova, – unde Gheorghe Văsii era antrenor, căpitan, jucător -, echipă pe care a dus-o pe locul III în ediția de campionat 1983-1984.
”Nostalghia” sau puii de rândunică
Văsii, care avea să coordoneze mai târziu secția de profil a CSȘ Ploiești, iar mai apoi pe cea a Palatului Copiilor, s-a gândit să revină la școala unde și-a început ”ucenicia ca dascăl”. ”De ani de zile mă duc prin școli. Elevii sunt ca puii de rândunică. Așa cum ridică puii ciocul, să li se dea de mâncare, așa ridică elevii mâna când îi întrebi dacă vor să învețe șah. 80% dintre ei ridică mâna. Elevii de la clasa învățătoarei Monica Mâinea veneau și în vacanțe, în fiecare joi. Statisticile spun că nu lipseau mai mult de doi. Aproape toți părinții elevilor săi i-au fost și ei elevi în trecut. ”Nostalgia m-a împins, domnule ziarist, spre Izvoarele. Sunt cunoscut și iubit acolo. Școala și comuna îmi amintesc de vremea tinereții mele. E <<nostalghie>> mare, ce să mai zic…”.
Conștiință socialistă sau pe metereze
Și, după ce momentul nostalgic trece, profesorul – care a ieșit la pensie în 2011, dar mai activează sporadic – continuă: ”În 50 de ani, din cauza conștiinței socialiste, n-am lipsit niciodată de la ore și n-am avut concediu medical. Deloc… Niciodată… În toți acești ani, am lipsit de la școală sau de la antrenamente doar când eram plecat în turnee sau la ședințe. Am fost tot timpul pe metereze”, afirmă, cu mândrie, nostalgicul Văsii.
Antrenorul avea o lecție pentru fiecare elev, nu o preda pe aceeași tuturor, chiar dacă sunt toți începători și din aceeași clasă. ”Merg cu o geantă plină de materiale și cu mâncare în traistă. Mă trezesc la ora 4 dimineața. Luam tramvaiul până la Spitalul Județean, un microbuz până la Vălenii de Munte și un alt microbuz până la Izvoarele. Dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed”.
Antrenorul avea în evidență 28 de copii din Izvoarele. Le-a făcut legitimații tuturor. Mergea în fiecare zi de joi în comuna de dincolo de Văleni. Elevii care aveau posibilitatea să se deplaseze la Ploiești, o dată sau de două ori pe săptămână, se antrenau la Sala ”Leonard Doroftei”. Cercul de șah de la Școala Izvoarele funcționa ca filială a secției de copii a Palatului Copiilor, coordonată de Gheorghe Văsii, care afirma că prima condiție pe care și-a impus-o este ”să le inoculez spiritul competitiv micilor mei elevi”.
Ești un tâmpit sau iubita lui Văsii
”Doamna Monica Mâinea, învățătoarea de la clasa a III-a A, este entuziasmată. Toți elevii sunt prezenți la ședințe. Eu aduc table de șah și caiete cu lecțiile mele. Se răspândește <<boala>>. Și primărița de-atunci, doamna Margareta Dună, era foarte bucuroasă, afirmă profesorul. Nevastă-mea, văzând că m-am înhămat la un efort care nu-mi aduce niciun profit material, mi-a zis: Ești un tâmpit. Sau… ai vreo iubită pe-acolo. I-am răspuns: Da, am una. Iubirea mea e șahul”.
Leonida Corneliu CHIFU
P.S. Deocamdată, antrenorul este în așteptare. ”Nu mă mai duc la Izvoarele, pentru că n-au spațiu. Anul trecut, a început construcția unei noi săli de sport în comună, Aștept să se termine lucrările – sper – până la sfârșitul anului. Primarul de-acolo a avut inițiativa, Grigore Ioan Paul îl cheamă. Ne înțelegem foarte bine și mă sprijină. M-am înțeles foarte bine și cu primărița dinainte, doamna Margareta Dună. Va fi o sală mare, mai mare decât cea de la Colegiul Național <<Al.I. Cuza>> din Ploiești. Ploieștiul nu se poate lăuda cu prea multe săli de sport cum va fi aceea de la Izvoarele”.
Șah și karate
Și învățătoarea Monica Mâinea este la post, ”că-i tânără”. Așadar, semne bune din toate părțile. Când se va termina sala o să vă treziți iar la ora 4?, întrebăm. ”Nu, îl instruiesc pe un învățător tânăr din satul Homorâciu. El e profesor de karate, dar știe șah”. Ne-am amintit imediat că Aurelian Nicolae, profesorul ploieștean de karate care a format foarte mulți campioni europeni și mondiali, obișnuia să invite la sală, o dată pe lună, un instructor sau cunoscător de șah, considerând că șahul poate să eficientizeze pregătirea și performanțele în orice domeniu sportiv. În cazul elevilor lui Nicolae, șahul era complementar karate-ului. Oare, în cazul elevilor lui Văsii, karate-ul va îmbunătăți performanțele șahiste? ”S-ar putea ca tânărul învățător karateka să aibă în vedere și acest aspect. Cred că asta se va întâmpla. Eu îi dau materiale, cărți, reviste, ceasuri de șah, o tablă de demonstrații, tot ce-i necesar. În ceea ce mă privește, nu vreau să mai fac treaba asta, să fiu legat de program, că peste 50 de ani am fost legat de program”.
