CEZAR BALTAG (1939 -1997)
Corector, redactor la „Gazeta literă”, redactor-șef adjunct la revista „Luceafărul,”, redactor-șef la „Viața românească” după 1990. Poet din generația: Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Matei Călinescu, Mircea Ivănescu, Petre Stoica.
Iarbă de uitare – Cezar Baltag
A căzut steaua.
Mi-am strâns cenușa sub cap și am chemat
somnul.
Și am visat că se făcea un dulce și un amar,
și am visat că se făcea o vreme fluidă,
și am visat o balanță
care cântărea zile și nopți
și o femeie care torcea norii.
Era un râs pestriț în păsări și pești.
Și bătrâna secerătoare
îmi legăna viața
într-un leagăn de gresie.
Pământul
era
ca pământul,
bun de născut și murit.
Unde și unde, o vamă, unde și unde,
un deal.
Aici apă, dincolo noapte, mai încolo
mosorul pustiului.
Râsul dezleagă snopii, plânsul îl treieră,
lumina își caută ziua,
cenușa întârzie.
Sursă: Adina Speranță
Via: Dan Drăguș
Editor: Liviu Ioan Manole
