Interviu cu Anecuța Meculescu, maseuză a secției de judo Steaua–CS Petrom Ploiești
Începuturile
Reporter: De când masați?
Anecuța Meculescu: Masez din 1992. S-au adunat 15 ani.
R.: Cine v-a împins spre masaj și unde ați masat prima oară?
A.M.: Am asistat la ședințe ale unor maseuri și am simțit că pot să fac treaba asta foarte bine. La început, am lucrat în București, pentru Argus, tot un club de judo. Antrenoare era Mariana Coconea, vecina mea de scară, care-l pregătea și pe fiul meu, Florin, luat la judo din fața blocului. Florin a avut foarte bune rezultate. A fost numai pe locurile I și II, atât la Naționale, cât și la cupe. Mai târziu, Mariana avea să mă invite la un stagiu, la Băile Felix, să le fac masaje sportivilor, dar și arbitrilor. Acea deplasare a avut importante consecințe asupra activității mele ulterioare.
R.: Unde ați urmat cursurile?
A.M.: Am făcut cursuri de masaj, vreme de două luni, în București, la ”Carmen Naturel”, o secție a Institutului Național ”Victor Babeș”. După terminarea cursurilor, mi-am făcut firmă. Apoi, prin prezentări de la om la om, mi-am format o clientelă. De cele mai multe ori, mă deplasam la domiciliul clientului. După un timp, Argus-ul s-a desființat.
Anul 2002
Reporter: Cum ați ajuns la secția de judo Steaua-Petrom?
A.M.: Într-un stagiu la Băile Felix l-am cunoscut pe domnul Constantin Savu, actualul secretar al FR Judo, directorul executiv al CS Petrom, președinte, la ora aceea, al Colegiului Central al Arbitrilor din cadrul FR Judo. Pe atunci, făceam mult teren și mă mai chema Mariana la stagii. Domnul Savu a avut o problemă cu coloana, după un accident de mașină. Ioana Iliescu, arbitră la Federație, i-a spus domnului Savu: ”Avem un om care te poate reface”. După două săptămâni, a sunt domnul Savu la Ioana pentru a-i solicita numărul meu de telefon. S-a întâmplat ca în acele momente eu să fiu în casa Ioanei pentru o ședință de masaj. Așadar: Coconea m-a prezentat Ioanei, care, la rândul ei, m-a recomandat domnului Savu. Am început să-l tratez la București, după care mi-a făcut propunerea să vin la Ploiești, unde l-am cunoscut pe domnul Liviu Luca, președintele FSLI Petrom. Dom Luca a zis să lucrez la echipa de fotbal FC Petrolul. Zis și făcut! Mai întâi, l-am tratat pe Orlando, apoi și pe ceilalți fotbaliști. Au urmat copiii de la judo, pe care i-am cunoscut la un concurs la București, la Sala Floreasca. Copiilor le-a plăcut cum am lucrat și au început să mă solicite din ce în ce mai des. Asta s-a întâmplat la începutul lui 2002. Domnul Savu m-a recomandat și domnului Marian Ștefan, președintele secției de volei Petrom-RATB. Și lucrurile nu s-au oprit aici. La puțin timp, am primit o ofertă din partea antrenorilor echipei de polo Dinamo București. Au urmat alte secții, printre care înot sincron și haltere. O vreme, am masat la echipele de volei, băieți și fete.
Îndrăgita
R.: De unde vin majoritatea solicitărilor?
A.M.: În special dinspre copii. Mă încântă tot ceea ce-mi spun. Când ne întâlnim, prima întrebare nu este ”Ce mai faceți?”, ci ”Mergeți cu noi la cutare turneu?”. Când mă apropii de saltea se simt în siguranță. Vor să mă știe lângă ei. Sunt fericiți când mă văd acolo.
R.: Cum vă simțiți la club?
A.M.: Sunt foarte mulțumită de colectivul pe care-l am și de tot ce se întâmplă la club. Toți antrenorii mă îndrăgesc, formăm o echipă super, de la manager până la magaziner. Domnul Ion Badea, directorul CS CFR Ploiești, unde se află sala de antrenament, este foarte atent cu sportivii. La fel, domnul Gabi Stan. Am avut foarte multe oferte de plecare afară, dar copiii mă imploră să nu plec. În timpul concursurilor, supraveghez sportivii și urmăresc zonele eventual afectate. Sunt foarte concentrată.
R.: Am observat. Ce zone ale corpului sunt solicitate preponderent la judo?
A.M.: Cei de la judo au probleme la picioare, la glezne, coate, genunchi și încheieturile mâinilor. Fac reflexoterapie când simt că un copil este obosit sau agitat. Și… puțină psihologie. Toți îmi spun ce au pe suflet. Discut foarte mult cu ei, pentru că au foarte mare încredere în mine. În sport trebuie să fim uniți, să gândim și cu sufletul. Nu trebuie să-i bruschezi niciodată pe copii. Trebuie să le eliminăm teama, să pătrundă pe tatami mobilizați, să-și poată utiliza deplin inteligența. În sală am eu însumi emoții, dar știu cum să mi le ”maschez”. Am foarte multă nevoie de locul ăsta.
Colțișor de Anecuță
R.: Ce afecțiuni constatați în cazul sportivilor care evoluează în alte discipline?
A.M.: La polo, umerii sunt solicitați foarte mult, apoi brațele. La volei – brațe, genunchi și întinderi la coloană. În fotbal, apar probleme la genunchi, meniscuri, ligamente, articulații, spate. La un stres, aplic reflexoterapia picioarelor. Lucrez mult pe cap, zona cervicală, tiroidă, coloană.
Am constatat că după trei ședințe de reflexoterapie pacienților mei le scade tensiunea. Mulți fac și fizioterapie, dar tot trec pe la masaj și reflexoterapie. Recuperarea o realizez eu. La mulți sportivi apar foarte multe ”ciocuri” în articulații. Reașez articulațiile, le repun în poziția firească. Am avut foarte multe recuperări și după operații de menisc și ligamente încrucișate. Am rezolvat toate cazurile, cu puține excepții, cele care au presupus și intervenții chirurgicale.
R.: Ce ați lucrat înainte de masaj?
A.M.: Am fost electronist la Institutul de Mecanică Fină din București, cel de la Obor. Palade se numea directorul Institutului. Am fost fruntașă în toate, ca acuma. Am fost și filmată în ”epoca” lui Ceaușescu. La orice colțișor, dacă întrebi de mine, toată lumea are referințe extra.
R.: Nici noi nu facem excepție. Cum vă percepeți talentul?
A.M.: E un dar minunat de la Dumnezeu. E mare lucru să pot să alin durerile copiilor. Ăsta-i un dar primit… Har. Realizez rapid ce probleme au și unde trebuie să pun mâna. Diagnosticele mele se confirmă prin analize fără a mai fi necesară vizualizarea pe un aparat. Nu le pot recomanda medicamente, pentru că nu am competență. Cremele și tratamentele naturiste sunt domeniul meu.
”E o energie care circulă între noi”
R.: Am observat că lucrați în serii prelungite. Uneori, recuperați și zece copii într-o zi. Nu obosiți?
A.M.: Nu simt oboseala la cabinet și nici în sala de concurs. E o energie care circulă între noi, ne energizăm unul de la altul.
R.: Nu v-a vizitat niciodată gândul de a renunța?
A.M.: Nu pot să renunț. În sufletul meu simt că se înalță o biserică înaltă, ce nu se mai termină…
Sunt foarte mulțumită de ceea ce fac. Sportivii și cei din conducere sunt, la rândul lor, mulțumiți. Uneori, mă ocup și de judoka de la lotul național, chiar plec la competiții cu ei, atât afară, cât și în țară. Și ei sunt încântați când mă văd. Ne îmbrățișăm și ne pupăm foarte mult.
R.: Cu timpul, energia se împuținează. Ce veți face după ce veți ieși la pensie?
A.M.: Nu știu. Dar cred că voi mai practica pe câțiva pacienți, rude și cunoștințe. Eu nu obosesc, pentru că lucrez numai cu articulațiile de la mâini, nu cu tot corpul.
R.: Sunt mai multe ”școli” de masaj. Dvs. pentru care optați?
A.M.: Masajul chinezesc, pe care-l completez cu reflexoterapie, are o arie de răspândire din ce în ce mai largă. Și tratamentul naturist e de mare viitor.
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
