Am trăit odată cu bunica istoria trăită de generația dânsei, o țărancă născută în Bărăganul dinspre Urziceni, la 1882.
„Omul meu” a fost rănit la Silistra, apoi a luptat la Mărășești, a luptat și tot luptat.
Istoria scrisă are puține cuvinte, fapte și date.
„La Mărășești trupele române erau în refacere, rușii au spart frontu și s-au trezit ai noștri cu nemții peste ei. Au ieșit la luptă care în izmene, care numai în cămăși, de-au zis nemții că-i altă armată”. Un coleg, profesor de istorie, a confirmat episodul povestit de bunica.
Se auzeau tunurile bătând și mare bătălie a fost la Balaciu. Nemții erau pe Coastă și ai noștri atacau din câmp, de la șosea spre Costă, mulți români au căzut atunci, câmpul acela e plin de sânge, de oase.
Bunicul rănit iar, a murit în spital, la Urziceni, în ziua de Paște a anului 1945. Crimeea, Odessa, Marea de Azov, Cotul Donului, întoarcerea acasă, în țară alcătuiesc o altă istorie trăită odată cu tata. Am trăit ce îmi povesteau.
Istoria se trăiește acasă, apoi se învață la școală.
(18 iunie 2020, Dan Drăguș)
