La 22 februarie 1810 s-a născut Grigore Alexandrescu, poet și fabulist român. A debutat cu poezii publicate în “Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.
Născut: 22 februarie 1810, Târgoviște
Decedat: 25 noiembrie 1885, București
Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților: “Câinele și cățelul”, “Boul și vițelul”, “Dreptatea leului”, “Vulpea liberală”, ș.a.). Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome: epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron. A decedat în anul 1885.
„Privighetoarea şi măgarul”
Nenorocita privighetoare
Cântă-n pădure a ei durere,
Natura-ntreagă dă ascultare,
Tot împrejuru-i era tăcere.
Alţii în locu-mi ar descri poate
Acele tonuri neimitate,
Glasul acela-nmlădiitor,
Ce c-o-ntorsătură lină, uşoară
Treptat se urcă şi se coboară,
Plin de simţire, plin de amor.
Alexandrescu, Grigore. Fabule
