Când mi i-a adus mama, erau doua bețe obosite, i-am pus în pământ mai mult de gura ei.
Acum leandrii s-au făcut băieți mari și unul înflorește.
Leandrii mi-aduc in casă copilăria – bunica-mea avea nu știu câți, in ghivece mari împrăștiate prin curte pe care toamna le cobora cu greutate in beci și-mi aduc și Grecia – unde cresc de-a valma și parfumul lor discret completează frumusețea nopților de vară la malul mării.
Să fie primiți!
(Oana Costea)
