Letitia Ilea, poeta si traducatoare, s-a nascut la 3 iulie 1967 la Cluj-Napoca, Romania. Absolventa a Facultatii de Filologie din Cluj-Napoca, sectia franceza-romana (1989). De la debutul sau cu poezie in 1984, a publicat poeme, cronica literara, interviuri si traduceri in majoritatea revistelor literare din Romania. Din 2002 este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. A participat in 2005 la festivalul Belles Etrangeres – Roumanie, precum si la colocviul L’Invention du Livre organizat de Casa Scriitorilor si Traducatorilor straini din Saint-Nazaire. In 2006 a fost invitata festivalului Francofffonies (Paris). A primit opt premii literare in Romania pentru poezie si traduceri si un premiu de poezie in Franta (premiul Jean Malrieu, aprilie 2007). In prezent, preda franceza la Centrul „Lingua” al Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Letiţia Ilea, poezia inimii
când m-am născut
când m-am născut eram o armată puternică
– e lesne de ghicit ce s-a întâmplat după aceea –
am rămas întâi fără hrană apoi fără cai
apoi oştenii au început să se înjunghie între ei
ca să aibă o moarte mai uşoară
unul singur mai trăieşte astăzi nu ştiu care
căpitanul scutierul ordonanţa
cel care a luptat până la capăt cel care a şters-o primul
îmi petrec timpul încercând să reconstitui lupta
şi asta stoarce toată viaţa din mine
ştiu mutările pe de rost asemeni unui jucător de şah
a fost o luptă cinstită sau nu
o cauză mare una neînsemnată cine poate şti
eu stau pe un maidan cârpindu-mi veşmintele
şi nu am unde să dezertez cu multă vreme în urmă
armata mea a pustiit totul a ucis femeile şi copiii
ce-i aia poezie
m-a întrebat băieţelul din vecini
în timp ce încerca să stea drept la masă
poezia e o chestie grozavă crede poştaşul
care mă respectă are mai nou o geantă specială pentru mine
cu reviste mandate şi scrisori de la prietenii poeţi
care au şi ei poştaşii lor
poezia e un pretext să nu faci nimic
să stai în fotoliu şi să spui că lucrezi
ar spune mama
nu ştiu de ce asociază poezia cu ţigările
factura de curent electric şi venitul târziu acasă
uneori cred că-i pare rău
că n-are cine să mă dea afară din poezie
eu mă folosesc de ei ca să nu recunosc
că nu ştiu prea bine ce fac de ce
de ani de zile o fiinţă ciudată fără nume
vede aude respiră în locul meu
trenului meu i-a fost ataşat un vagon de clasa întâi
camerei mele i-a crescut o mansardă tapetată cu ciocolată
eu m-am săturat de poezia despre poezie
de poezia despre poeme chinuite plicticoase poeme pe cai albi
poeme comme il faut şi de altfel în pagina asta
nu e loc pentru pumnal şi mâna încleştată
pentru rană şi carne în curând va fi dimineaţă
îmi pun ochelarii pe-ntuneric încerc să văd dincolo
să strig ceea ce prietenii dispăruţi mai aveau de spus
(Ilustraţie: Dragoş Ioan Pătraşcu-Poezia e floare la ureche – desen, asamblaje, obiecte)
Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.