Sfantul Prooroc Miheia, cel dintai cu acest nume, era cu neamul din semintia lui Efrem si era fiul lui Iemvlaan. El a fost in Israel intru aceleasi zile, in care a fost si Sfantul Prooroc Ilie, imparatind atunci peste Israel, in Samaria, Ahab si cu Izabela; iar peste iudei, in Ierusalim, fiind imparat Iosafat. In vremea aceea, semintiile celor doisprezece fii ai lui Iacov erau despartite in doua imparatii. Deosebita era imparatia celor doua semintii: a lui Iuda si a lui Veniamin – aceasta se numea imparatia lui Iuda, iar scaunul ei era Ierusalimul; si deosebita era imparatia celor zece semintii care se numea a lui Israel, iar scaunul aceleia era Samaria, si in stapanirea imparatiei acelui Israel era semintia lui Efrem, neamul si patria Proorocului Miheia.
Deci Sfantul Miheia il mustra mult pe Ahab, imparatul lui Israel, pentru aceleasi greseli pentru care il mustra si Sfantul Ilie: pe de o parte, pentru departarea lui de la Dumnezeu spre inchinarea la idoli, iar pe de alta, pentru nedreptatile ce le facea. Iar imparatul ura pe proorocul care-l mustra, dar nu indraznea sa-l ucida, temandu-se de pedeapsa lui Dumnezeu si rusinandu-se de cinstea si de sfintenia imbunatatitului barbat; inca si infricosandu-se de implinirea cuvintelor lui cele proorocesti. Insa proorocul, dand loc maniei celei nedrepte a imparatului, iesea aiurea si petrecea prin munti, ca nu cumva aratandu-se adeseori imparatului si mustrandu-l pe el, sa-l porneasca spre manie ucigasa.
Intr-acele zile, casa lui Ahab, imparatul lui Israel si casa lui Iosafat, imparatul Iudeii, erau unite, caci Iosafat luase de la Ahab, dupa Ioram, cel dintai fiu nascut al sau, pe Atalia, fiica lui, si imparatul Iosafat venise din Ierusalim in Samaria, spre cercetare la imparatul Ahab; deci, intre dansii era legatura de dragoste. Si cand ei se veseleau, Ahab a rugat pe Iosafat sa-i ajute la razboi impotriva imparatului Asiriei, ca sa ia de la dansul cetatea Ramot din Galaad, care era de demult a lui Israel, iar imparatul Asiriei pusese stapanire pe ea cu sila. Si a fagaduit Iosafat lui Ahab ca va merge el insusi impreuna cu dansul la razboiul acela si i-a zis: „Precum voiesti tu, asa si eu, si precum poporul tau, asa si poporul meu vom merge impreuna la razboi; dar mai intai sa intrebam pe Dumnezeu, oare acel razboi ne va fi noua cu castig?” Si indata Ahab a adunat pe proorocii sai cei necurati si mincinosi, in numar de patru sute, intre care unul era mai-mare prooroc mincinos, anume Sedechie, fiul lui Hanaan.
Si toti acei prooroci dadeau buna nadejde lui Ahab, zicandu-i: „Mergi si Dumnezeu iti va da tie in maini nu numai cetatea Ramot, ci si pe insusi imparatul Asiriei!” Dar Iosafat, imparatul Iudeei, fiind bine cinstitor si credincios lui Dumnezeu, vazand si intelegand ca intre proorocii aceia nici unul nu era adevarat prooroc, ci toti erau inselatori si momitori, a zis catre Ahab, imparatul lui Israel: „Oare nu este aici cineva, macar unul ca acela, prooroc al Domnului, prin care sa intrebam pe Domnul si sa ne spuna noua adevarul?” Ahab a zis: „Este un barbat care poate sa intrebe pe Domnul si sa stie adevarul de la El; acela este Miheia, fiul lui Iemvlaan; dar eu il urasc pe el, ca nu-mi prooroceste mie bune, ci totdeauna cele rele”. Iosafat a zis lui Ahab: „Nu grai asa! Cheama-l si asculta-l pe el si nu te mania cand esti certat de dansul!”
Si indata, Ahab a trimis sa-l cheme pe Proorocul Miheia, pentru ca intr-acea vreme venise in Israel din muntii cei pustii. Si au sezut imparatii amandoi pe scaunele lor, in podoaba si slava lor, langa portile Samariei si toti proorocii mincinosi au proorocit inaintea lor. Atunci mai-marele prooroc mincinos, Sedechia, a facut niste coarne de fier si, trambitand, a zis catre imparatul Ahab: „Domnul zice asa: Cu aceste coarne vei sfarsi si vei prapadi Siria si o vei pierde pe ea”. Asemenea si toti ceilalti ziceau imparatului: „Sa te sui la Ramot in Galaad ca vei birui pe imparatul Siriei si Domnul ti-l va da in mainile tale”. Dar trimisul care mersese sa cheme pe Proorocul Miheia, a zis catre el: „Iata, toti proorocii bine proorocesc imparatului; deci te rog pe tine, ca si tu cu dansii sa-i proorocesti bine, ca sa nu fie cuvintele tale potrivnice”. Sfantul Miheia a raspuns: „Viu este Domnul, ca orice-mi va zice Domnul Dumnezeul meu, aceea voi grai imparatului”. Deci, venind Sfantul Miheia, a stat inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel, care l-a intrebat, zicand: „Asculta, Miheia, sa merg oare la Ramot al Galaadului cu razboi, sau sa ma opresc?” Iar proorocul, nedepartand indata intrebarea imparatului, ci tragandu-l mai ales pe el spre intrebarea cea mai cu dinadinsul, i-a zis ca si cum nu ar fi vrut: „Sa te sui, ca Domnul te va povatui pe tine si-l va da in mainile tale pe imparatul Asiriei!”
Atunci imparatul Ahab, vazandu-l pe el ca nu graieste cu indrazneala, a zis catre dansul: „Juru-te pe tine de multe ori, ca sa-mi spui mie adevarul inaintea Domnului!” Atunci Sfantul Miheia a zis cu indrazneala: „Am vazut pe tot Israelul risipit prin munti, ca oile fara pastor”. Cu aceste cuvinte proorocul a aratat ca oastea lui Israel avea sa se lipseasca in razboi de pastorul sau, adica de imparat, pentru ca avea sa fie ucis, si toti aveau sa fie izgoniti prin munti si pustietati de ostasii asirienilor, ca oile de lupi. Atunci Ahab, imparatul lui Israel, a zis catre Iosafat, imparatul Iudeei: „Oare nu ti-am spus eu tie ca acesta nu-mi prooroceste mie cele bune, ci numai cele rele?”
Iar Sfantul Miheia a zis: „Nu asa, ca si eu aud cuvantul Domnului! Nu asa! Am vazut pe Domnul Dumnezeul lui Israel se-zand pe scaunul Sau si toata oastea cereasca statea inaintea Lui, de-a dreapta si de-a stanga. Si a zis Domnul: „Cine va insela pe Ahab, imparatul lui Israel, ca sa se suie si sa cada in Ramot al Galaadului?” Iar cei ce stateau inaintea lui, unii au zis intr-un fel, altii, intr-altul. Dar venind un duh viclean, a stat inaintea Domnului si a zis: „Eu il voi insela pe el!” Atunci Domnul a zis: „Cum il vei insela pe el?” Duhul cel viclean a zis: „Voi merge si voi grai minciuni prin gurile tuturor proorocilor lui.” Iar Domnul a zis: „Mergi si fa asa!”Deci, sa stii, imparate, ca duh mincinos este in gurile tuturor proorocilor tai, iar Domnul a grait rele de tine!”
Aceasta zicand-o proorocul, a venit Sedechia, proorocul mincinos, si a lovit pe Sfantul Miheia peste obraz, zicand: „Care Duh al Domnului ti-a grait tie acestea?” Sfantul Miheia a raspuns: „Tu vei vedea implinirea cuvintelor acestea in ziua aceea cand vei fugi din odaie in odaie si din casa in casa, vrand sa te ascunzi in casa ta de frica asirienilor!” Atunci imparatul Ahab, umplandu-se de manie, a poruncit sa prinda pe Proorocul Miheia si sa-l arunce in temnita, sa-l hraneasca pe el cu paine si cu apa de mahnire, adica sa-i dea lui foarte putina paine si apa, numai sa nu moara de foame si de sete; ca astfel sa poata sa fie viu pana la intoarcerea imparatului, spre a fi muncit de dansul; pentru ca asa zisese imparatul: „Tineti-l pe el, pana ce ma voi intoarce cu pace!” Iar Sfantul Miheia a zis catre imparat: „Daca te vei intoarce cu pace, apoi sa stii ca Domnul n-a grait prin mine”. Aceasta zicand-o proorocul, a strigat catre popor, zicand: „Aceasta sa o auziti tot poporul”. Si au pus pe Sfantul Miheia in temnita in Samaria, cetatea de scaun a imparatiei lui Israel. Iar imparatul Ahab, ducandu-se la razboi, a fost ucis, dupa proorocia Sfantului Miheia, precum se spune despre aceasta in cartea a III-a Imparati, capitolul 22 si in cartea a Ii-a Paralipomena, in capitolul 18, unde se scrie pe larg.
Iar dupa moartea lui Ahab, a imparatit in Israel, Ohozia, fiul lui. Despre sfarsitul Sfantului Prooroc Miheia nu se afla nimic in dumnezeiasca Scriptura, decat numai in Prolog se spune cum ca ar fi fost ucis de Ioram, fiul lui Ahab; dar Ioram, precum s-a zis mai inainte, era ginere, iar nu fiu al lui Ahab. Insa este de crezut ca proorocul lui Dumnezeu s-a sfarsit cu moarte muceniceasca, ori de care chinuitor ar fi fost ucis, pentru ca si Izabela, femeia lui Ahab, ramanand vaduva dupa barbatul sau, si Ohozia, fiul ei, primind imparatia dupa tatal sau, si ginerele lor, Ioram, imparatul Ierusalimului, toti acestia nu aveau sa crute pe acela care a proorocit adevarul despre pierzarea lui Ahab.
Iar pomenirea acestui Sfant Prooroc Miheia se pune in cinci zile ale lunii ianuarie, in Mineiul cel mare si in Sinaxarele lunilor sfintilor de la Kiev. Insa se mai pomeneste despre dansul si aceasta, ca el a fost ucis pentru ca mustra faradelegile, si a fost aruncat intr-o prapastie; iar cei de aproape ai lui l-au scos si l-au ingropat in pamantul sau, aproape de mormantul unui prooroc strain.
Dupa acest dintai Prooroc Miheia, trecand 150 de ani si mai mult, a fost un alt Sfant Prooroc Miheia tot cu acelasi nume, care se cinsteste in ziua de acum – 14 august. Acesta a fost din semintia lui Iuda, din satul cel aproape de Elevteropolis, care se numea Marisi; de aceea s-a numit si morastitean. Acesta a proorocit in Ierusalim, pe vremea imparatilor iudei Iotam, Ahaz si Iezechia. In acea vreme traia si Sfantul Prooroc Isaia. Sfantul Miheia mustra pe oamenii care parasisera pe adevaratul Dumnezeu si care se abatusera la inchinarea de idoli, deprinzandu-se la fapte paganesti spurcate. El le zicea cu umilinta, din partea lui Dumnezeu:„Poporul Meu, ce v-am facut voua? Cu ce v-am intristat pe voi sau cu ce v-am suparat? Raspundeti-Mi Mie! Fiindca v-am scos pe voi din pamantul Egiptului si v-am izbavit pe voi din casa robiei, oare pentru aceasta M-ati parasit pe Mine si v-ati ales voua pe idolii paganilor ca si zei?”
Si iarasi mustra rautatile, nedreptatile, jefuirile si asuprelile care erau facute de boieri, de judecatori si de cei mai-mari, asupra oamenilor saraci si scapatati. El zicea: âAscultati, stapanitorii casei lui Iacov, care urati binele si cautati raul: Oare nu este lucrul vostru ca sa intelegeti si sa faceti judecata dreapta in popor? Iar voi nu numai cu nedreptate chinuiti pe cei saraci si pe popoarele cele scapatate si nevinovate, dar ati jupuit si pielea de pe dansii, oasele lor le-ati pisat si trupurile lor le-ati zdrobit, ca si cum ati vrea sa-i puneti in caldare spre facerea de bucate. Ascultati acestea, cei mai mari ai casei lui Iacov, care urati judecata si razvratiti toate cele drepte, care ziditi Sionul din sangiuiri si Ierusalimul din nedreptati”.
Astfel proorocul mustrand pe cei pacatosi si vazand neindrep-tarea celor mustrati, se tanguia pentru pierderea lor, suspinand si strigand: „O, vai mie, de vreme ce m-am facut ca acela care aduna paie la seceris si ca o agurida la culegerea viilor, neavand struguri -nu sunt asa cei ce plac lui Dumnezeu! O, vai mie, suflete! A pierit binecredinciosul de pe pamant si nu mai este cel ce indrepteaza pe oameni. Toti intru sangiuri se cearta, fiecare chinuieste pe aproapele sau cu rautate si isi pregatesc spre rau mainile lor. Boierul cere daruri si judecatorul graieste cuvinte de pace, asta este pofta sufletului sau”.
Astfel, sfantul prooroc, mustrand pe cei rai si tanguindu-se pentru nepocainta lor, le proorocea mania lui Dumnezeu care venea asupra lor si care avea sa pedepseasca mai intai Samaria, cetatea cea cu intaiul scaun al imparatiei lui Israel; caci intr-aceea se incepuse mai intai paganatatea idoleasca si stricarea legii lui Dumnezeu si faptele cele necurate ale paganilor. Apoi acea pedeapsa avea sa ajunga si Ierusalimul, caci Samaria de asirieni, iar Ierusalimul de caldei aveau sa fie stricate desavarsit, dupa cum a judecat dreapta razbunare a lui Dumnezeu. Si iarasi se tanguia proorocul, zicand: „O, vai! O, vai, caci razbunarile au sosit!” Insa intre toate aceste lucruri de mahnire, le-a vestit inainte si lucruri de bucurie, ca avea sa se nasca Domnul nostru Hristos, Pastorul si Mantuitorul sufletelor noastre, in Betleem si a zis: „Iar tu, Betleeme, pamantul Iudeei, intru nimic nu vei fi mai mic intre stapanii Iudeei, pentru ca din tine va iesi Povatuitorul, Care va paste pe poporul Meu Israel!” Iar celelalte cuvinte ale acestui sfant prooroc sunt scrise in cartea lui prooroceasca.
Iar dupa acea proorocie indestulata despre cele ce aveau sa fie, nu se stie cum Sfantul Miheia si-a sfarsit viata; insa se pare ca sfarsitul lui nu a fost mucenicesc, caci se scrie despre dansul in viata si in cartea Sfantului Prooroc Ieremia, ca atunci cand popii si proorocii mincinosi si multimea poporului voiau sa ucida pe Ieremia, unii din batrani il aparau pe el, zicand catre sobor: „Aduceti-va aminte de Proorocul Miheia morastiteanul. Acela in zilele lui Iezechia, imparatul Iudeii, a zis catre tot poporul: „Asa zice Domnul Savaot: Sionul se va ara ca o tarina si Ierusalimul va fi ca o cale neumblata si muntele templului va fi ca o lunca de dumbrava”. Pentru aceste cuvinte au doara l-au ucis pe el Iezechia imparatul si tot poporul iudeu? Oare nu s-au temut de Domnul?”
Din aceste cuvinte se arata ca Sfantul Miheia nu a fost ucis; ci, dupa petrecerea vietii sale celei placute lui Dumnezeu, el s-a sfarsit in pace si a fost ingropat in satul Marisi, cel de mostenire. Iar cinstitele lui moaste s-au aflat dupa multi ani, impreuna cu moastele sfantului Prooroc Avacum, pe vremea imparatiei marelui Teodosie, prin descoperirea lui Dumnezeu, fiind Zevin episcop al Elevteropoliei, pentru care fie slava Dumnezeului nostru, acum si pururea si in veci. Amin.
Nota. Sa se stie ca erau doi prooroci cu numele de Miheia: cel dintai, care a proorocit lui Ahab, imparatul lui Israel, ca va fi biruit si ucis de asirieni in razboi; iar altul, care a trait multi ani dupa cel dintai, a fost acela care a proorocit despre nasterea lui Iisus Hristos in Betleem si a scris carte de proorocie. Deci, de vreme ce in Minei s-a pus slujba celui de-al doilea, iar in Prolog sinaxarul este scris despre cel dintai, si cu un sinaxar viata amandurora este amestecata intr-una, este de trebuinta ca aici sa punem viata fiecaruia deosebi, ca sa fie aratata tuturor deosebirea intre cei doi Miheia.
C.O.
