Interviu cu prof. dr. în Etnomuzicologie Maria Tănase Marin (II)
(urmare din ediția de ieri, 26 iulie 2019)
Elogiu vestimentației
R.: Ce sfat le dați tinerilor interpreți care aspiră la glorie?
M.T.M.: Oriunde ar evolua, în țară sau în străinătate, la Roma, Paris sau Bertea, esențială rămâne pregătirea… dinainte de spectacol, în special aspectul vestimentar. Există un anumit ritual. Cu o oră înainte de spectacol, artistul să fie costumat. Pe scenă trebuie să fii impecabil, pregătit cum te-ai duce la împărtășanie. Când nu poți să scoți apă de piatră seacă, mai bine te lași.
R.: Și următoarea treaptă?
M.T.M.: La nivel mediu valoric, va mai exista o treaptă: cea de interpret consacrat. Până acolo e drum lung, înseamnă o popularizare foarte bine făcută. Dar întâi de toate: ținuta, vestimentația, felul cum te… porți, prin asta te consacri. Vestimentația îți conferă distincție. Costumul popular să fie foarte bine pus la punct și să reprezinte zona: Maramureș, Prahova etc. Apoi, vocea ta trebuie să fie foarte bine personalizată. Într-atât încât să ajungi să fii recunoscut de ascultători la radio sau să apari la televizor fără să ți se titreze numele. Doi: repertoriul este de mare importanță. Un interpret nu trebuie să aibă o mie de cântece în repertoriu. Lucreția Ciobanu s-a lansat cu două, trei cântece. Pentru că a fost și este o femeie deșteaptă și a știut că publicul trebuie s-o identifice prin cântec. După aceea vine repertoriul. Să ne amintim care sunt piesele reprezentative ale lui Gheorghe Roșoga, ce cântă Mioara Velicu sau Sofia Vicoveanca. (Reporterul fredonează un cântec din repertoriul Vicoveancăi). Vedeți că știți? Și nu sunteți interpret de muzică populară. Să mai dăm un exemplu: Miruna Ionescu s-a consacrat cu ”Maică, m-ai crescut de mică”, din repertoriul Ilenei Sărăroiu.
R.: Să înțeleg că aveți cunoștințe temeinice și în domeniul portului popular?
M.T.M.: Desigur. Când umblam cu magnetofonul studiam și portul popular.
Autentic și tradițional
R.: Se vorbește mult despre autentic. Teama iubitorilor de muzică populară de-aici provine: din faptul că mulți interpreți se îndepărtează de sursă, fiind contaminați de ”modernități”…
M.T.M.: Autenticul, în sensul pur, nu mai există, se pierde prin mesagerul lui, care este interpretul. Există tradiționalul. Dar când vorbim despre autentic, nu mai poate fi vorba despre femeia de la țară, acompaniată de un fluier sau un caval. Intervine orchestra sau taraful. Când preiei de la sursă, poți interveni cu ”floricele” sau ”întorsături”, dar fără a deturna sensul autentic, ceea ce propui trebuie ”să fie de acolo”: Ardeal, Muntenia etc.
R.: Avem profesori buni la țară?
M.T.M.: Avem mulți profesori buni. Dar să nu credeți că orice interpret este și profesor. Eu doresc ca elevii mei să mă depășească. În sufletul meu nu și-a găsit niciodată loc egoismul, de aceea sunt și interpret și profesor. Timpul a selectat. Se știe, la nivel de județ și de țară, că sunt foarte mulți tineri din Prahova care răzbesc cu adevărat și că eu îi sprijin mai departe. Și nici eu nu lucrez singură. Să nu uităm că la Școala de Artă m-am completat foarte bine cu Felicia Ispas. Nu-i numai un co-repetitor, ci ne completăm, în primul rând în sensul de a ne consulta: cum să-i îmbrăcăm pe interpreți, ce cântece li s-ar potrivi…
R.: De când sunteți la Liceul de Artă?
M.T.M.: Din 1999, când am înființat o clasă de canto popular. Am primit sprijinul domnului director de la acea vreme Florian Nistoroiu în realizarea unei clase speciale de folclor și a grupului vocal ”Ciuleandra”. Ne putem mândri cu premii la olimpiadele și concursurile naționale, în fiecare an.
La Jocurile Olimpice de la Atena
Reporter: Ideea de a vă lua acest interviu ne-a venit după ce am aflat că ați fost la Jocurile Olimpice de la Atena. La ce probă ați participat?
Maria Tănase Marin: (cu un zâmbet) La cea de folclor românesc. Invitația de a merge în Grecia a venit din partea Primăriei Ploiești, care a dat curs unei alte invitații, venite din partea oficialităților elene. Am fost cu grupul ”Ciuleandra”. Am plecat cu elevele mele Georgiana Baciu, Andreea Rusu, Georgiana Baniță, Silvia Măgureanu, Alisa Toma și Alexandra Cernat. Alături de ”Ciuleandra”, a participat și clubul de debate și un grup de elevi olimpici din Ploiești. Pot să spun că pentru ei a fost o vacanță minunată.
Am participat la programul cultural, numit ”Pace și cultură”, program adiacent ”Jocurilor Olimpice de la Atena. La acest program cultural au participat 22 de țări. A fost o experiență interesantă. Am făcut schimburi culturale și de adrese cu delegațiile participante.
R.: Cum era structurat programul?
M.T.M.: În fiecare seară, câte o țară își prezenta programul artistic pe scenă, în aer liber, ceea ce aveau mai bun. În program era prevăzută și o prezentare a orașului din care proveneau artiștii.
Medaliată de Elisabeta Lipă
R.: Ce v-a emoționat cel mai mult?
M.T.M.: Am avut marea bucurie să ne întâlnim cu ”aurul” canotajului românesc. M-au impresionat fetele de la canotaj. Elisabeta Lipă, marea noastră campioană, mi-a pus medalia ei de aur la gât. A zis că și eu o merit.
Din delegația noastră au mai făcut parte profesorii însoțitori ai grupurilor, oameni extraordinari. Domnul Constantinescu, doamna Mioara Gheorghe, doamna profesor Hanganu, doamna Ionescu, de la Școala 32, doamna Georgescu, de la Primărie.
R.: Cum a fost primit programul propus de dvs.?
M.T.M.: Programul artistic al Liceului de Artă din Ploiești a avut mare succes. În deschiderea festivalului, am prezentat un fragment din obiceiul cununii din Maramureș.
Deși nu era prevăzut în program, la închiderea festivalului ”ne-au furat grecii” – cum spunea cineva – și am prezentat cântece și dansuri din Moldova, Oltenia, Ardeal și, mai ales, Prahova. A trebuit, pe suta de metri, să pregătesc grupul vocal– folcloric și din punct de vedere coregrafic.
Greci încântați
R.: Ce-ați mai făcut la Atena?
M.T.M.: Acolo, trei-patru ore pe zi acordam pregătirii pentru dans. M-a impresionat delegația Ucrainei, care s-a prezentat foarte bine, cu două serii de dansatori însumând 50 de artiști. Întrucât am avut foarte multe solicitări, am luat două fete din grupul olimpic și le-am făcut dansatoare!! A ieșit foarte bine. Am realizat cu adevărat proporțiile succesului pe 29 august, când am fost invitați – cum vă spuneam – și la spectacolul de închidere a Jocurilor Olimpice, alături de Ucraina și Grecia. Între 13 și 30 august, am avut o serie de spectacole în aer liber, în diverse locuri din Atena.
R.: Suntem informați că ați ajuns cu întârziere la Atena. De ce?
M.T.M.: Mi-am plătit, pe 17, biletul de avion, din dorința de a avea o reprezentare frumoasă în Grecia, cu grupul ”Ciuleandra”. Și mi-am mai luat și concediu fără plată de la TVR. N-am putut să ajung de la început, deoarece în perioada 11-15 am avut tabără de creație în județul Mehedinți, la Drobeta Turnu Severin, apoi concursuri la Băile Herculane, Orșova… A fost, întâi de toate, a III-a ediție a Festivalului Național de Interpretare a Cântecului Popular pentru Copii ”Cristian Răchitan”, desfășurat în județul Mehedinți. Anul acesta, trofeul a fost câștigat de o fată din Bistrița-Năsăud. La anul, Festivalul se va desfășura la Bistrița. E ca la Eurovision, unde țara câștigătoare organizează ediția următoare a concursului.
”Crescută” de Maria Tănase
R.: Prahova ce premii a obținut?
M.T.M.: Noi am obținut Premiul Special al Juriului, prin Cristina Vrânceanu, și Premiul II, prin Mihaela Precup.
R.: Aveți vreun supranume? ”Privighetoarea”, ”Ciocârlia”, eventual ”a Carpaților”?
M.T.M.: (zâmbind) Nu. Dar umblă prin TVR legenda că aș fi crescută de Maria Tănase, marea noastră cântăreață. Dar Maria Tănase a decedat în 1963, când eu de-abia mă născusem. Legenda a pornit de la faptul că avem același nume.
Doamna doctor
R.: Ați adus mai devreme vorba despre doctorat. Ce titlu poartă teza?
M.TM.: ”Muzica folclorică prahoveană în actualitate”. O lucrare de cercetare, în exclusivitate. Am primit titlul de doctor în etnomuzicologie cu calificativul ”cum laude”. Am fost cooptată și în proiectul UNESCO de salvare a patrimoniului.
R.: Felicitări! Dați-ne, vă rog, două voci ale muzicii populare românești care vă impresionează din cale-afară!
M.T.M.: Când spun voce eu mă gândesc și la repertoriu. Așadar: Grigore Leșe, din Țara Lăpușului, și Nineta Popa, care reprezintă două zone folclorice, Vâlcea și Mărginimea Sibiului.
R.: Acum, la final, aș dori să ne referim puțin și la emisiunile folclorice de la televiziune, gen ”Folclorul contraatacă”…
M.T.M.: Există două căi: una care ajută, alta care nu ajută la conservarea și continuitatea folclorului. Cea care nu ajută e foarte bine imprimată în memoria recentă a oamenilor, prin obiceiuri de calitate discutabilă. Nu dau exemple. E o publicitate ostentativ făcută și foarte densă. Pe când cealaltă cale, publicitatea făcută prin Radio și TVR, ajută. Pentru că posturile naționale au o anumită responsabilitate în această privință. Aceste două căi se amestecă în… show-uri. Dacă mi se propune să fac o emisiune de dance sau de operetă spun că nu este specialitatea mea. Alții fac de toate. Că merge și-așa. Dar problema tocmai asta este: că nu merge și-așa.
”Tudor Gheorghe a fost preocupat doar de carierea lui”
R.: Într-un interviu pe care i l-am luat, cunoscutul rapsod Tudor Gheorghe afirma că toate eforturile sale de a promova cântul popular – în sensul valorificării sale creatoare – în rândul tinerilor au fost sortite eșecului. Spune: ”Cu mine se încheie – elegant – o epocă”.
M.T.M.: E frumos spus, dar este punctul său de vedere. Tudor Gheorghe este un foarte mare artist, dar depinde la câte manifestări folclorice participă, pentru a vedea cum stăm cu urmașii. Din punctul meu de vedere, folclorul este pe mâini bune. De fapt, Tudor Gheorghe a fost preocupat, în opinia mea, doar de cariera lui. Mă bazez pe faptul că sunt copii și tineri talentați, care se prezintă cu o vestimentație impecabilă. Unii nu sunt foarte bine pregătiți la prezentarea cântecului. La nivel național (dar nu în toate județele) sunt profesori și îndrumători buni.
R.: Există o bază de selecție?
M.T.M.: Avem o bază de selecție foarte largă. Țara noastră are foarte multe talente, se cântă mult. Din mulțimea asta de talente, timpul va cerne adevăratele valori. Pentru aceasta trebuie ca specialiștii să susțină valorile pentru a putea perpetua cântul românesc. Și i-aș îndemna să nu uite niciodată că folclorul este emblema, sufletul unei nații.
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
