În 16 iunie s-au împlinit 133 de ani de la nașterea filosofului ortodox Nae Ionescu. Tot în acest an s-au împlinit 83 de ani de la moartea martirică a Profesorului. Din păcate, după decembrie 1989, mult prea puțin a fost acordată considerația cuvenită marelui creator de școală filosofică românească. În schimb, detractorii lui Nae Ionescu i-au depășit în ticăloșie până și pe bolșevicii anilor ’50. Rămâne cum a spus Constantin Noica: „Dacă în România nu poate fi reconsiderat cineva, este Nae Ionescu”.
Pentru a arăta rolul uriaș al lui Nae Ionescu în edificarea culturii române majore, redau câteva mărturii ale ucenicilor săi fideli, la rândul lor uriași ai culturii românești și universale (Vasile Băncilă, Petre Țuțea, Emil Cioran, Mircea Eliade, Părintele Gheorghe Calciu, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica). (Florin Palas)
Vasile Băncilă: “Nae Ionescu a dat conaţionalilor săi exemplul unei vieti de mare îndrăzneală şi de stil personal. Iar celor care îl înlocuiesc pe Dumnezeu, morala, familia, prietenia şi chiar neamul, cu rangul social, le-a dat un exemplu de o cerbicie dusă pînă la martiraj, pe care din nefericire aceştia nici nu-l pot pricepe”.
Tot după Vasile Băncilă, Nae Ionescu a fost „cel mai mare gazetar după Eminescu, într-un timp când am avut colosali gazetari”.
Petre Țuțea: “Nae Ionescu nu se măsura în vremea lui cu nimeni. Era el însuși”.
Emil Cioran: “A adus un ton nou în Universitate. Mi-e imposibil să-mi imaginez o universitate fără el. Fără el mi-ar fi lăsat o imagine tâmpită. În tot cazul a fost o apariție unică”.
Mircea Eliade: „Când se va scrie istoria problemelor filosofiei românești, se va vedea că, vreme de 15 ani de zile, noi am fost contemporani Europei numai prin cursurile profesorului Nae Ionescu”.
Părintele Gheorghe Calciu: „A vorbi despre ortodoxia lui Nae Ionescu este ca și cum ai căuta să demonstrezi într-o noapte cu lună că luna este pe cer”.
Mircea Vulcănescu: “Datoria noastră, a celor ce l-am cunoscut și l-am iubit, nu este să-i pomenim gândurile numai spre deșarta aducere-aminte. Ci să ni le facem trup, să ne luptăm cu ele, pentru propria noastră echilibrare. În lupta pe care o duce neamul nostru pentru a-și găsi un chip spiritual al lui, contactul cu un om care a atins, cu aripa vie a gândului său, toate apele cugetării, toate ispitele stării omenești, nu poate fi decât binefăcător.
Constantin Noica: “Așa va fi stat singur, în temniță. Iar – om liber cum era – nimic, nici măcar înțelegerea lui fără seamăn față de fenomenul românesc, nu l-ar fi restituit pe deplin comunității noastre, dacă n-ar fi venit temnița. Dumnezeu e al tuturor popoarelor și Viata e a tuturor oamenilor vii. Dar a venit temnița. Sfârșitul vieții sale i-a adus temnița. Dumnezeu și Viața sunt pentru neamul nostru. Nae Ionescu a plătit, pentru ca Dumnezeu și Viața să coboare peste neamul nostru”.
Via Crina Palas
