Ion Luca Caragiale – 110 ani de la moarte (9 iunie 1912)
”Domnul Caragiale n-a făcut o simplă cetanie, ci așa zicând a jucat-o, imitând atitudinea și glasul tuturor personajelor și scoțând astfel la iveală toate nuanțele povestirii sale hazlii, care a și produs ilaritate generală” (Iosif Vulcan, ”De la București”, în ”Familia”, XXXV, nr. 14, apr. 1899, pag 165; succesul lui ILC la Serata artistică de la Ateneu, din 25 martie/6 aprilie 1899, când a citit ”Două bilete de loterie”. (sic!)
Dezvelit de Sadoveanu
Bustul lui Caragiale de pe Bulevardul din Ploiești, realizat de sculptorii Gheorghe Damian și Gheorghe Coman, a fost dezvelit de însuși ”Ceahlăul literaturii române”, Mihail Sadoveanu, la 10 februarie 1952, cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la nașterea lui Caragiale. La eveniment a fost prezentă și o delegație a oamenilor de cultură sovietici.
Dar primul monument dedicat lui I.L. Caragiale, un bust din bronz, a fost realizat în 1935 de sculptorița Letiția Ignat, o altă fiică a Ploieștiului, și era așezat într-un mic scuar în fața Liceului ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Monumentul datorat Letiției Ignat a fost deteriorat în timpul bombardamentelor americane asupra Ploieștiului, din al doilea război mondial. Caragiale merită de fapt un monument, nu un bust. De amintit e și faptul că Nicolae Iorga, care a avut un diferendum cu I.L. Caragiale, considera că nu este cazul să i se ridice un bust lui Nenea Iancu, darmite un monument. Din Comitetul de inițiativă pentru ridicarea monumentului făceau parte, printre alții, scriitorul I.A. Bassarabescu și judecătorul Tulius Goruneanu. Ploieștenii au răspuns cu entuziasm listelor de subscripție lansate de Comitetul de inițiativă, prin 1935-1936.
Descoperirea lui Zakatawa
5 iunie 1962. Cu ocazia comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a lui Caragiale, inițiată pe plan mondial de Consiliul Mondial al Păcii și de UNESCO, ”în acest loc au poposit peste 200 de mari personalități ale științei, culturii și artei, din Europa, America și Asia. Printre aceștia, un prim regizor al Teatrului Național din Tokio, Kozei Zakatawa. Ar fi spus Zakatawa cu acel prilej: ”Vin din Japonia. Țara mea se confruntă cu probleme economice și social politice însemnate (”miracolul japonez” abia mijea – n.r., dar Kozei descoperise ”miracolul Caragiale”). Dorim să oferim publicului un spectacol care să reflecte starea de lucruri din țara noastră. Am citit Shakespeare, Molière, Lope de Vega, cam toți dramaturgii. În cele din urmă, l-am descoperit pe Caragiale. <<O scrisoare pierdută>> mi s-a părut opera care surprindea cel mai bine moravurile și starea de fapt din țara mea”.
Nu trebuie omis faptul că Nenea Iancu a fost și inspirator de opere muzicale. Printre cei pe care i-a inspirat opera sa se numără compozitorii Eduard Caudella, Sabin Drăgoi, Alexandru Zira, Paul Constantinescu, Matei Socor.
La final, propunem să ne amintim cuvintele lui Nicolae Iorga, cel care considera odată că nu este cazul să i se ridice un monument lui Caragiale: ”Fără Ploiești nu poate înțelege nimeni pe Caragiale”.
Leonida Corneliu CHIFU
