După o mie nouă sute nouăzeci, mi se pare că s-au regionalizat prea mult: literatura, cultura, în general, media. O individualizare excesivă.
Am gândit un protocol de publicare reciprocă între două ziare regionale cu o pagină de literatură.
Obstacole identificate: spațiul tipografic, politica culturală a fiecărui ziar, distribuția ziarelor. Am gândit și la ceva bănuți prin lărgirea bazei de cititori, dacă circulația literaturii române nu ar interesa prea mult.
Răspunsul previzibil al ambelor părți:
„Frumos domnule, frumos, dar… sunt atâtea căi, azi…”
Nu am mai insistat, zicându-mi că e bine așa:
– Fiecare cu a mă-sii !…
M-am împiedicat de o gomoșenie din partea ziarelor, fiecare afișând o excesivă, pe de-a dreptul, gogomană „eleganță” în ale scrisului. Și excesive pretenții de proprietate intelectuală!
Este o stupizenie să te crezi cel mai bun scriitor, cel mai bun poet… din familia ta.
Se scrie în rotunzimea acestei țări, pentru această Țară cât mai întreagă, și nu fiecare pentru ficare cu a mă-sii.
Mă întreb și întreb: este nevoie de o interkulturalitate română – română ?
D.D.Drăguș
