close
Cronică

O lacrimă a Apusenilor

Cheile Ampoiței (sursa: bandarosie.ro)

În Munții Apuseni am învățat să răsar aidoma lacrimei Carpaților prelinsă prin albul Țării de Piatră. – Ramona Müller

La doar 12 km de Alba Iulia, pe drumul către Zlatna, există un mic sătuc, un adevărat colț de rai, Ampoița, unde am redescoperit simplitatea traiului tihnit, dar muncit zi lumină. Ampoița, din Munții Trascăului, este aparte tocmai prin firescul și curățenia inimilor celor care o locuiesc, prin natura pură, pădurea ce nu a fost defrișată și liniștea care îți dă senzația că aici timpul a sculptat nemurirea.

Dar tot acest timp a fost nemilos, creând, prin încăpățânarea pârâului Ampoița, ce a ros calcarul, cheile cu aceeași denumire, unele dintre numeroasele chei tinere ale Apusenilor. Cheile Ampoiței, întinse pe o lungime de 1,3 km, sunt mai puțin cunoscute, dar impresionează prin spectaculozitate, deoarece apa încă nu a săpat lateral; pereții abrupți și înalți de aproape 100 de metri te copleșesc prin fațetele verticale. Realizezi dimensiunea reală a naturii comparativ cu cea umană și te simți mic! Creste și turnuri de rocă albă se înalță spre cer, sus alb, jos alb.

Peisajul atrăgător poate fi completat de o drumeție sau o excursie prin pădurile de frasin și gorun care dețin propria ”autoservire” pentru turiștii ce pot gusta din fructele de pădure, un adevărat festin.

Nu prea departe de intrarea în sat, Calcarele de la Ampoița se impun atât prin înălțimea care domină Rezervația naturală, dar și prin legendele construite în jurul lor. Cele trei stânci răsărite parcă din pământ, contrastează cu regiunea domoală ce le înconjoară. Într-o Țară a Pietrei, acești megaliți ai moților au propria poveste. În vremuri demult apuse, se spune că la gura de vărsare a pârâului Ampoița în Ampoi, câțiva călugări l-au prins pe diavol. Stăpânul întunericului, datorită rugăminților, îl scapă despicând piatra prin care s-ar fi format o intrare spre fundul iadului. Împielițatul, astfel, și-a găsit salvarea. Ulterior, călugării prin puterea rugăciunilor către divinitate au astupat pe veci locul de acces spre iad, când din cer au coborât trei pietre uriașe, înalte de 44 m, 24 m și 15 m. Cei trei credincioși, se spune că ar fi construit o mănăstire subterană pentru a proteja oamenii de apariția diavolului.

Localnicii se feresc să doarmă noaptea în preajma lor, iar animalele sălbatice le ocolesc deși vegetația ierboasă este foarte bogată și hrănitoare. Blestemele și superstițiile locale ce învăluie Pietrele lui Bocioacă nu constituie, însă un impediment pentru iubitorii de escaladă și de adrenalină să urce această triadă calcaroasă.

Specialiștii afirmă că aceste pietre au fost aduse din altă parte în locurile actuale. Pe vremea când în locul munților era un fund de mare, forța mareică a transportat stâncile și le-a fixat aici. Mai apoi, când s-au format munții prin încrețire, fundul mării s-a ridicat cu tot cu stânci.

Sătenii, purtători de credință milenară, în zilele de duminică și de sărbătoare umplu biserica construită de prin anii 1500, azi monument istoric. Este unul dintre puținele locuri unde am simțit chintesența divină în lăcașul de cult neîncăpător. Preotul este recunoscut aici, ca autoritate, părintele fiind și cel mai respectat om al satului ca acum o sută de ani. Oamenii se pare că păcătuiesc mai puțin din cauza lui.

Pentru că nu pot reda întreaga magie a acestui loc prin cuvinte, vă invit să o trăiți, îmbucând din vestitele plăcinte pe lespede ale Mamei Luța sau savurând din vestitul magiun de măceșe! Un medic german a umblat o zi întreagă cu borcanul în buzunar, înaintea plecării, pentru că nu voia să-l uite aici.

Pășind pe urmele păstorilor preistorici, orice vale, orice colț de stâncă ascunde legende și întâmplări ancestrale în minunatul ținut al Apusenilor.

Urmează-mă și vino să le cunoști în țara mea! Asta după ce va trece, sperăm cât mai curând, pandemia!

(Ramona Müller)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.