În ciuda condițiilor impuse de pandemie, manifestările culturale organizate, în ultimul timp, de Biblioteca Județeană „V. Voiculescu” au reușit să cristalizeze un grup special de oameni de litere sau iubitori de cultură. Așa se face că după un astfel de eveniment, scriitoarea buzoiană Ramona Muller, stabilită în Ploiești, a fost atât de emoționată încât a decis să revină acasă cu o triplă lansare de carte.
Astfel, vineri, 21 mai, Ramona Müller a lansat la Biblioteca Județeană „V. Voiculescu” Buzău volumele ”Atacă și fugi! – confesiunile păpușii voodoo”, ed. Neuma, ”Muntele din noi”, ed. Neuma și ”Numele meu este altul”, ed. Creator,(volume apreciate de nume precum Alex Ștefănescu, Horia Gârbea și Nae Georgescu). Alături de autoare au fost Teo Cabel, Elena Radu, Mihai Marian, Roxelana Radu, Stelian Grigore, Ion Tăbăcaru, Laurențiu Belizan, Roxana Constantinescu, Nistor și Geta Tănăsescu, Dan Dinu, Constantin Suditu și colegele de la Cenaclul „I.L. Caragiale” din Câmpina, Diana Trandafir și Anda Miroiu.
„??̆ ??????? ???? ??̆??̦? ???????̆ ????????????̆ ??̆??????, ???????̦?̆, ??????? ?????? ???? ?? ???? ?̦? ??????? ?????? ????????. ??̆??? ??̆ ?????? ?? ?????? ?? ????? ?̂? ????̦?̆ ?̦? ??̆ ????̦? ?????? ?????????????̆, ??? ?? ????, ?? ??????̦? ???????̦? ?̂? ?̦????. ???? ???? ? ???????̆ ?? ??????, ???? ???̦?? ?????? ????????̦?. ????? ??̆ ??????̦? ???? ???????̆ ?? ???? ?? ? ???????? ?? ????? ???????? ?? ???? ? ???̦? ???????̆?̦?? ?? ???, ??????? ????̂? ????? ?̂? ?????̆, ??? ?????? ?ü???? ???? ?????? ??????? ??????? ???? ???????? ??̆??̦???? ?? ???”, a declarat Roxana Constantinescu.
„?? ?? ???? ????? ?? ???? ?̂? ????̦?̆, ??? ?̂? ?????? ?? ???? ????????̂????̦? ?? ? ????̆?̦?? ?? ???????? ???????̦? ?̦? ??????̦? ?????? ???????? ??????̆ ???????? ?????? ?ü????. ?̂? ??????? ?? ???????̦? ?̦? ???????? ???????????, ?????? ?? ???? „??????? ??? ???” ?̦? ???????? ??????? ???? ?? ??? ????? ??̆ ?? ??????̂???? ???????????̆?̦??? ?̦? ???????̦???? ???? ?̂??̆??̦???”, a mărturisit Nistor Tănăsescu.
Teo Cabel și Dan Dinu au vorbit despre creația și simbolurile folosite de Ramona Muller, cel din urmă mărturisind chiar că ar ucide să fi scris el anumite versuri ale autoarei (ex.: “sub sânul meu drept/ liliacul gravitează Pink Floyd”). La final, Roxelana Radu a concluzionat că Ramona Muller este un model pentru orice femeie: ea este o scriitoare talentată, un profesor dedicat, o femeie puternică care escaladează munții, o fire sensibilă, o mamă, o femeie frumoasă care iubește și este iubită.
„????? ?? ? ???? ? ??????? ?? ????̆? ??–? ????? ????̆ ?? ?? ?????????? ?? ???????? ?????? ????, ????, ?? ??????????̆, ??̂?? ?? ?????–? ??????? ?????? ?????????? ??????̆???? ???̆??? ?? ???????????. ????̦??̦?? (n.r. – localitatea natală a Ramonei Muller) ?? ????̆ ??????? ?? ??????????? ?̦? ?–?? ??̂???? ???? ?? ?? ?? ??????? ????????? ????? ?? ????̆?? ?????”, a mărturisit Ramona Müller.
Ramona Müller este un autor pe cât de sensibil, pe atât de puternic.
Aparențele sunt că, o doamnă delicată ca un porțelan de Saxa, practicantă a ascensiunilor montane, dascăl devotat al elevilor ei, deschisă ca o carte, scrie o poezie de o forță nemaiîntâlnită.
Nu o spunem noi, ci „spuma” criticii literare, care are pentru aceasta numai aprecieri consistente.
Când primești o invitație de la domnia sa, curiozitatea se trezește și nerăbdarea te inundă până la evenimentul major al lansării a trei volume de forță, care pot concura cu cele mai gratulate cărți de gen, pot sta pe raftul cel mai înalt al autorilor contemporani, recunoscuți de publicul citator și critică.
În cadrul întâlnirii organizate de Biblioteca Județeană Buzău, aceasta și-a lansat veritabile tezaure de expresie, metafore și comparații, trări și mai ales emoții.
Lectori ai cărților am fost toți, deoarece autoarea a avut grația de a ne comunica, cu mult înainte de momentul lansării, conținutul acestora.
Sentimentul pregnant al valorii împărtășite și trăite pe viu a fost dominanța muntelui, corolar al existenței celei ce ne-a fost veritabilă gazdă, în sufletul căreia am poposit preț de ceva timp. Și nu ne-am mai fi desprins de atmosfera de magie ce se degaja din versurile recitate de cei prezenți, cele cu care autoarea și-a încheiat propria prezentare, din cuvântul prietenilor de suflet ce i-au fost alături.
NUMELE MEU ESTE ALTUL, un volum de o frumusețe și cu o consistență aparte, realizat la Editura Creator, își invită cititorul cu un cuvânt introductiv în versuri:
„paginile albe își caută mântuirea
mai sus de genunchi
e vârful peniței
nu vreau să mai strig
citește-mă”
Ilustrația impecabilă, asigurată de Cristina Lihăt, Iulia Șchiopu și Florin Șuțu, dau clasă volumului, trădând prin imagini dragostea, cu convulsiile ei, pline de gingășie.
Iubind, apetitul pentru scris devine pasional, versurile ce se înșiră precum perlele fiind dedicate bărbatului vieții sale. Un bărbat după care își schimbă numele, pentru care poartă rochia de hârtie a miresei, pentru care rănile devin deschise, atunci când depărtarea arde.
MUNTELE DIN NOI, apărută la Editura Neuma, ne oferă imaginea unui hobby devastator, cel al călătoriilor pe munte, iar când vorbim despre simbolismul muntelui ne referim imediat la ascensiune, pantă abruptă, vârf, înălțime, verticalitate.
Ramona Müller urcă mult, își depășește mereu propriile performanțe, sus, mai sus.
Nu lasă uitării aceste drumuri , le menționează într-un jurnal, surprizându-ne imagini inedite cum ar fi : „Suspinul toamnei și al fetei cu ochi verzi ce odihnesc pe fundul lacului”, „pe feuda mea stau fluturi violet”, „sângele verde și sângele pietrei curg în tăcerea muntelui”.
Traseele enumerate formează un veritabil ghid, iar obstacolele inevitabile de pe parcurusl lor rămân în urmă, căci invitația de a-ți depăși propriile limite înseamnă o provocare în a te cunoaște și elibera de infinite griji.
Roxana Constantinescu
Atacă și fugi! (Confesiunile păpușii voodoo), ed. Neuma, un al volum marcă înregistrată Ramona Müller, este asemeni unui sanctuar, acel pământ sfințit, unde nu aveai voie să pătrunzi înarmat și fără de credință în suflet… Iar sanctuarul, dreptu-i, cine altcineva putea fi?!, decât femeia totem, țipăt metalic, liniștea dintre ape, vrăjitoare, femeia din femeie, femeile din femeie, matrioști, acele păpuși care ies din păpuși, din ce în ce mai mici, până la dimensiunea bobului de orez pe care un caligraf va scrie istoria cosmogonică. Femeia nec plus ultra, cu vîrstele ei, umorile, dăruirile și migrenele, și viul, frumusețile, tristețile, bucuriile mari și mici. Remarc, în opinia mea, un moralism autoironic, care îmbracă în rochii de gală această galerie exuberantă de personaje feminine, nuanțând erosul și polemizînd cu mode, concepte, tipologii. Și o vervă livrescă, înțeleaptă, oscilând subtil între realism și magic, spre sublimare, transfigurare.
Și e și atâta deșert în lume, ne spun versurile, atâta secetă în Dumnezeu, încât ne ducem la zicerea rapsodului : nu-i lumină nicări, o murit toți oamenii…
Citez: ”niciodată aceeaşi/ într-o mie de ochi/ niciodată aceiași” (deasupra noastră este toată lumea)
Re-citesc (da, trebuie să te întorci pe versuri pentru a le pricepe tâlcul, deși poate fi doar o iluzie) : ”într-o lume excesiv de banală/ păpădiile fac skandenberg/ e atăta copil sub cămașa pe care o porți/ ca o armură/ cu gulerul încrețit/ de providență/ epiderma ta înlănțuie marșul zilelor/…”
Precum o eroină modernă, poeta iși uită pentru o clipă angoasele existențiale, abandonează moliciunea ceraceafurilor, apucă stindardul patriotismului și scrie despre românii la răscruce de imperii, despre vînzarea de neam, despre copii crescuți fără părinții plecați să cîștige o păine mai dulce, mai amară, prin cele străinătățuri, despre o nație mîndră… nu e simplu, sunt zone uzate, însă o face cu ardoare, veridic, într-o manieră personală, originală. Dar cum lumea largă are frumusețile ei, ne ia discret de mână și ne poartă și prin India, Argentina, Anglia, Germania, Paris, pe ghicite, lasă lectorului bucuria, șăgălnicia să descopere singur indiciile și referințele, topite în versuri sprințare, o invitație la reverie și călătorie.
Dan Dinu
În Atacă și fugi (confesiunile păpușii voodoo) întâlnim un esoterism de amplitudine poetică descătușată
În natură moartă, influența pandemicului – viralul mănâncă din normalitate; și în poezie nevoia autenticității impune un mediu aseptic: doar versul meșterit în izoletă/ se spală pe mâini.
Din orașele bătrâne se ridică spre nemurire fiecare individ. În grupul social, raportat la comunitate însă țara mea trece dincolo de îngeri/… să lustruiască o bucată de cer.
În volum este o abordare globală a lumii, nedelimitată geografic. Ezotericul rămâne în semințe semantice: Shiva, zeul indian din trinitatea Trimurti, cel care distruge, alături de Brahma, creatorul și Vishnuu, păstrătorul și conservatorul.
În Albastru zălud călcând peste ape, dragostea. Sentiment de angoasă în alergarea epuizantă spre un finiș pe care nu îl anticipezi mereu ca fiind cel dorit.
dragostea e singura amiază eratică. De la eratic, instabil, glisare, până la stabilitatea certitudinii: destinații epuizante/ spre care alergi ca un ogar/ obsedat de gustul vânătorii/ rămân o decorațiune înfiptă/ în reverul sacoului tău/ vindecă-mi cerul intraductibil/ de atâtea mări argintii/ de atâtea havuzuri uitate/ tu albastrul zălud călcând peste ape.
Evoluția poeticii la Ramonei Müller este evidentă în Atacă și fugi și confirmată în Numele meu este altul. Alteritatea ca oglindă pentru sine.
(Teo Cabel)
