Dacă nu anulăm ceea ce vom deveni, nu vom mai putea iubi. Este un adevar dureros pe care îl descoperim cu durere, că am acceptat fățărnicia negândidu-ne la propria familie, moștenirea culturală, dreptul la naștere, la identitatea noastră intimă. Mulți nu vor fi iertați pentru că nefericitul adevăr nu poate fi ignorat de unii care au îmbrățișat întunericul. Realitatea acestor umbre este haosul ce etalează plasmuirea goală a unui viitor transformat invers. Acest invers afectează viața acestei omeniri, care simte că timpul s-a scurtat din cauza distorsionării trăite. Foarte mulți pun această întrebare: De ce săptămânile și zilele trec mai repede? De ce secundele sau scurtat?
Sunt sigur că majoritatea dintre voi ați simțit această schimbare. Mulți ne plângem că nu mai avem timp să facem față îndeletnicirilor cotidiene. Privesc fețele oamenilor și constat că sunt mai triste și abătute, pline de griji, nemaiavând timp să citească o carte, să se întâlnească cu prietenii apropiați, nu mai au timp nici să spună, seara, povești copiilor lor, suntem stresați și facem totul pe fugă, acumulând multă depresie și tristețe, crezând că va veni totuși vremea să le rezolvăm și să supraviețuim.
Privim cu uimire cum viața trece repede și batrânețea ne ajunge din urmă, timpul fuge și el mai repede, negăsind timp pentru suflet, parcă și moartea vine mai devreme decât ne-am fi așteptat, dar, înainte de plecare, mulți s-au întrebat: Unde am greșit și de ce? Ce am câștigat și ce am dăruit?
Opriți cursa aceasta a nimicului, trebuie să ne regăsim timpul pierdut prin iubire, numai ea poate azvârli pe ușă umbrele care doresc dominarea acestei lumi ce dăruiesc doar egoismul și lăcomia, care sunt devastatoare pentru omenire. Iubirea este echilibrul vieții și nu cred că oamenii au uitat că iubirea este cea mai puternică forță, cea care dă șansa acestei lumi de a nu sfârși ca un orb. Iubrea este Dumnezeu, ne-a dăruit tot, nu trebuie decât s-o îmbrățișăm, ea ne dă sensul vieții, având puterea de a sparge, în miliarde de fragmente, matrița confecționata de aceste umbre.
De iubire le este teamă, știind că iubirea le năruiește toate visele întunecate, întrucât iubirea va face lumină și atunci umbrele se vor putea privi pentru prima și ultima dată. Cu disperare se vor agăța cu ghearele lor scheletice de tot ceea ce au agonisit prin trădare, crimă, lașitate, privind cu disperare cum ghearele lor se descompun, încet, încet, într-un praf negricios, rămânându-le doar craniul și privind cu disperare în întuneric, cautând o ieșire.
Numai iubirea poate vindeca aceasta omenire, ea are forța de a sfâșia mantaua întunecată care acoperă această lume, ea poate dizolva răul. Iubirea va fi pentru cei care o vor primi și sunt sigur că suntem mulți! Numai așa vom avea puterea să ieșim din aceasta turmă, fabricată de aceste nulități, numai iubirea dăruiește binele și adevărul, fără ea viața este goală și darul acestor umbre va fi doar violența, care ne va schimba în rău, devenind mai puțin prietenoși și încrezatori. Ei ne vor așeza la un loc cu animalele, demonstrându-ne ca ei sunt cei mai puternici, animalele cele mai viclene.
Cei care au acceptat loja nu vor mai avea puterea să privească și să înțeleagă ochii unui copil, inundați de lacrimi, iar pe aceștia îi consider deja morți, o rușine a civilizației, care a făcut pactul cu întunericul. Aceștia vor executa ordinele fără milă, fără suflet, împingând omenirea spre haos, care va aduce doar sărăcie și singurătate.
Azi, ei ne demonstrează că frigul este căldura, întunericul este lumina, răul este bunătatea, iar dragostea este năruirea tuturor valorilor, în timp ce realitatea este doar o aparență mincinoasă, și numai mediocritatea aduce fericire și echilibru acestei lumi. În lumea ghetoului sunt adevăratele valori și în rândul întâi se instalează parazitismul ce va duce la o veștejire lentă a omenirii. Acestea sunt darurile de azi, uneltirea împotriva sănătății, a frumuseții, a credinței, a iubirii, a spiritului și sufletului, chiar al vieții.
Aceste schelete vor impune o disciplină cu o identitate obscură, greu de identificat. Puterea și conflictul practicând starea de violență lentă, care le este preferabilă înaintea declanșării violenței. Vor să supună aceasta lume prin superioritatea unei violențe organizate, care va îmbogăți niște nulități care se joacă cu teritoriile și culturile, inventând o noua istorie, o nouă religie, o noua cultură. Vor multiplica forme grave, periculoase, prin divizare, aratând că aceasta este realitatea în care trebuie și vom fi obligați să trăim. Aceasta este perspectiva și darul urât mirositor în care vom fi obligați să supraviețuim.
Savu Toni Adrian
