Situația navelor. Fostelor noastre vapoare
Io nu prea obișnuiesc să distribui textele altora. Dar pe aceasta, a Skipperului Laurentiu Mironescu, n-am cum, pur și simplu n-am cum, să nu o împărtășesc.
Că io mi-am construit casa și viața de pe urma Flotei. Presa a fost și îmi este un „hobyy” cu care doar m-am autoîntreținut.
Asta când mă săturam de cârciumile autohtone și o luam pe mișcătoarele cărări și înlocuiam crâșmele de lux cu drojdia speluncilor din buza porturilor de pe șase continente.
Trist, dar adevărat.
(Mihnea-Petru Parvu)
Pagină distinctă în nr. 121 din Marea Noastră, revista Ligii Navale Române.
Și-o să apară câte una de-asta în fiecare număr de-aici încolo … Până o crăpa de rușine vreun obraz prin vreun minister al României. În niciun caz ministerul transporturilor, că acolo nu e cu vapoare, acolo e doar cu consilii de administrație, altceva nu prea contează …
By the way, în 13 iunie 1990 așteptam ca m/n Rîmnicu Vîlcea să termine încărcarea la Galați și să plece la completare spre Brăila unde m-am îmbarcat pentru călătoria 97 – Galați, Brăila, Constanța, Santurce (Bilbao), Nantes, Anvers și 98 – Anvers, Beirut, Lattakia, Mersin, Constanța, Tulcea, sosire 09 noiembrie 1990. Atât.
(Laurențiu Mironescu)
