A fost adus și plantat pe domeniul vornicului Grigore Cantacuzino în anul 1860, nu departe de frumosul palat Micul Trianon, proiectat de arhitectul Ioan D. Berindei pentru Domnița Alice, nepoata boierului Gheorghe Grigore Cantacuzino. Are vreo șapte metri de jur împrejurul trunchiului său, înălțimea de 60 de metri și o coroană impresionantă, cum n-am mai văzut.
photo © 2020 Ioan Mihai Cochinescu
Cunosc foarte bine sentimentul de amărăciune legat de faptul că lucrările de reabilitare par a se fi împotmolit, deși, după ani de zile de insistențe, acum e în derulare o finanțare a Institutului Național al Patrimoniului pentru proiectul „Consolidarea, restaurarea şi conservarea faţadelor exterioare ale Palatului Cantacuzino de la Floreşti – Micul Trianon – şi amenajarea demisolului acestuia ca sală de expoziţii / conferinţe / ateliere”. Nu pricep cum de nu înțeleg mai-marii noștri că aici ar putea renaște acele grădini franțuzești, de felul celor de la Versailles, visate de Nababul acum mai bine de 100 de ani, care ar atrage turismul internațional. Cine nu vede cu ochii lui măreția acelui proiect, nu poate înțelege cu-adevărat. Palatul ar putea deveni un fel de Castel Peleș, dacă s-ar dori așa ceva. Mare păcat că nu se fac investiții mai mari și că nu se începe treaba mai cu elan, ca să zic așa.
(Text/foto Ioan Mihai Cochinescu)
