close

În barba mea plâng noaptea vizigoții,
Sunt vagabond, bătrân sunt, șarlatan,
La vodcă stau cu viile, cu morții,
O clipă-mi pare viața doar un ban.

Jucat la cărți în schimbul unui an,
Și poate doar zăpada e de vină,
Prin care trece singur Gengis Han,
Când iarna se aprinde-n tescovină.

M-ați botezat Ioan, mi-ați dat pustiu,
Nu știu dacă sunt mort, dacă sunt viu,
Dar am să scriu sonetul cel mai trist,

Cu mâna arsă de o tristă ceară.
Sunt vagabond și-n viața ta exist,
Precum ninsoarea din această seară…

(Ioan Vintilă Fintiș)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.