Rețeta Marcelei (Enache)
Recunoștință pe viață
Marcela Enache este o artistă. A lucrat ca învățătoare la Școala din Corlătești. A înființat aici o trupă de teatru (”Năzdrăvanii”), o formație de muzică populară (”Mugurii populari”) și un cor de muzică religioasă (”Îngerașii”). A câștigat, în ani, numeroase premii (multe premii I) cu elevii ei la concursuri naționale de teatru și de muzică pentru elevi. Am întâlnit-o pe Marcela Enache la o ediție a Festivalul Internațional de Poezie ”Nichita Stănescu”, unde un grup de elevi de-ai săi aflați în clasa a III-a, mult aplaudați de public, au prezentat poezia ”Pușca”.
După ce veți prepara și consuma prăjitura pe care v-o recomandă, vă veți da seama că Marcela Enache este un artist polivalent.
”Doamna Cazacu”
Are rețeta de peste 20 de ani. I-a dat-o o vecină, ”doamna Cazacu”. ”Am gustat de la vecină și mi-a plăcut atât de mult încât mi-am zis: trebuie să reușesc să o fac și eu! Doamna Cazacu a stat lângă mine până am învățat”.
Se iau 250 grame margarină, două linguri de zahăr, două gălbenușuri de ou, două linguri de smântână, o lingură-două de vin alb.
După aceea, invitata noastră trece la ceea ce se numește compoziția. ”Intră aici 1,5 kg mere, 100 g nuci (cojite, desigur) pisate, o lingură de pesmet, un albuș de ou, 150 g zahăr pudră, puțină scorțișoară pisată. Acestea se amestecă și rezultă o spumă. Se freacă spuma cu cele 250 g margarină și cele două linguri de zahăr pudră. Se încorporează, pe rând, gălbenușurile, smântâna, vinul alb și aproximativ 100 g făină (cantitatea de făină și-o reglează fiecare)”.
Operațiuni de seară, operațiuni de dimineață
”Aluatul nu trebuie să fie prea vârtos. După ce se omogenizează bine, se împarte în două, se strâng jumătățile ghem și se introduc în frigider, bine învelite într-un șervet. Se lasă la odihnit cel puțin două ore. Ar fi mai bine să se pregătească de pe o zi pe alta, să se odihnească noaptea, ca și omul, iar dimineața să se continue operațiunile.
Separat, se curăță și se dau prin răzătoarea cu ochiuri mari 1,5 kg mere și se storc de zeamă. Se dau prin mașina de tocat 100 g nuci și se combină cu pesmetul. Apoi, se adaugă 150 g zahăr și scorțișoara pisată. Se ia aluatul, se întinde și se așază cu grijă în tava de cuptor neunsă. Deasupra se presară nucile cu pesmet și zahărul. Se acoperă totul cu cea de-a doua foaie întinsă, se unge cu albuș și se coace 25 de minute în cuptor, la foc potrivit. Poftă bună!”.
Dor de ea
”<Păjitulă cu mere>”, spunea fiul meu. Pe vremea lui Ceaușescu, consumam mai des prăjitura asta, că aveam mere la țară, la Cerașu. Acum, mai rar, pentru că mi-au crescut copiii și au plecat în Italia. Găteam mai mult când erau ei acasă. Mi se face dor de ea (de prăjitură – n.r.) când n-am bani să cumpăr de-alea mai bune din oraș (dar nu mai bune decât a mea). Prăjitura mea mă costă mult mai puțin și se prepară destul de ușor. Partea proastă e că acum țin cură de slăbire și nu mi-o pot permite prea des. Dar – atenție! – creează dependență. După ce o guști, o să vrei mereu. Le-am dat rețeta colegelor și prietenelor. Îmi vor păstra recunoștință pe viață pentru rețeta aceasta”.
A consemnat cu recunoștință,
Leonida Corneliu CHIFU
