Prin cenuşa imperiului cu Egir, barcazul danez, cu pavilion polonez şi echipaj românesc

În decembrie 2015, mi-am mai împlinit o fantezie. După ce am bătut multe din mările lumii am navigat şi pe bâtrâna şi ramolita Dunăre. Nu pe vreun şlep, gabară, ceam, remorcher sau navă de pasageri, ci pe un bătrân pescador care avea atunci 70 de ani de când călca apa. Barcazul, lung de 17 metri, a ajuns la Constanţa după ce a plecat din Kolbrzeg-Polonia, prin Baltica şi Marea Nordului, apoi din Rotterdam, prin Canalul Rin-Main-Dunăre, la Regensburg, ca s-o ia la vale, pe Dunăre, tranzitând Viena, Bratislava, Budapesta, Belgradul, ecluzele de la Porţile de Fier, Cernavodă şi Agigea ca să se stabilească, în final, ca o pensionară venerabilă, în Dana Zero a portului Constanţa „Hrană pentru suflet”, mi-a răspuns captain Laurentiu Mironescu, la întrebarea mea de unde până unde atâta dambla să cumperi pe bani grei o astfel de corabie şi să mai cheltuieşti încă o dată pe atât ca s-o aduci în Marea Neagră, când puteai, cu aceaşi sumă să cumperi un yacht modern, nou-nouţ. Un nebun frumos.
Mai jos, e link-ul cu reportajul meu despre voiajul pe care l-am făcut cu marinarul „Geană” Eugen Cornea, şeful mecanic Florin Rusneac – zis „Pacino” şi piloţii fluviali Florică Piciorgros şi Costică Schimbinschi. Un voiaj scurt dar dur, în condiţii spartane, pe o navă încălzită doar noaptea, în plină iarnă, cu o singură masă caldă pe zi, dar cu multă, multă bucurie. Hrană pentru suflet. Enjoy!
http://evz.ro/reporter-de-cursa-lunga-pe-dunare-prin-cenusa…

Mihnea-Petru Parvu