Azi am crezut că
Am atins luna
Părea atât de aproape
Din visurile mele
M-am amăgit
Am plâns
M-am alinat
Şi am crescut
Aşteptând
Rar trecea prin lumea mea 
Câte un om
Mulți vrăjitori
Ca cel din Oz
Se perindau
Strălucindu-mi ochii
Mințindu-mi inima
Căutându-mi trupul
Neprezent
Un efemer
E-un efemer
Nu construieşti pe el
Nu construieşti în el
Nu construieşti cu el
O frunză-n vânt
Nu prinde rădăcini
Superficială-i este
Viziunea despre viață
Şi fără de simțire-i în tot
Ce nu-i legat de ea
Paradoxal, aceste frunze
Vor tot
Li se cuvin
Şi cerul şi pământul
Fără a înțelege-n vreme
Că primi-vor doar
Ceea ce dăruiesc
Din ceea ce sunt.
