Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 20230
Bucătăria arheologică
Butelia, pirostria și bibliografia
Marinela Peneș a fost șef secție istorie la Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova. Spirit vivace, inteligență brici, a înțeles ce dorim, mai ales că urmărește constant rubrica noastră. N-a stat prea mult pe gânduri și a început să improvizeze.
Cutia metalică
”De ce produs ordinar îi e dor unui arheolog izolat de zile, poate de săptămâni, pe un deal, între zidurile unei cetăți dacice, mai ales într-o zi de post, când ai mânca și pietre?”, se întreabă istoricul-arheolog.
”Stăm pe șantier de la minimum două săptămâni la două-trei luni. Trebuie să stabilim din capul locului că, în asemenea condiții, nu-ți vin toate la nas. Într-o bază de lucru, îți faci, totuși, câteva rezerve. După o zi de muncă, te întorci la bază care poate fi – mai rar – o gazdă. Verifici frigiderul improvizat dintr-o cutie metalică, să nu aibă acces musafirii nepoftiți, în general, patrupede: șoareci, câini etc”.
”Vă mai informez că la șantierul de la Budureasca avem lampă, nu curent electric. Așadar, mă-ntorc și verific rezervele strategice din rezervație. Constat că dispun – să zicem – de ½ pachet spaghete sau macaroane, ½ kg ciuperci (că toată săptămâna a plouat și le-a verificat și păzit… paznicul, care a mâncat deja de trei ori din ele, chiar crude, așa că nu mi-e frică să le folosesc), 100 grame margarină vegetală, 100 grame făină”.
Ligheanul minune
”La Budureasca, există o clădire care – de bine, de rău – se poate locui. La Târgșor, avem blocuri de desen, aparat foto, mai o haină, mai o șosetă. Pe lângă invocata cutie metalică, știu de la un bărbat, Vasile Băjenaru (Dumnezeu să-l odihnească!) din Fântânele, o altă improvizație de frigider, pentru păstrarea ciorbei, nu a supei, pentru că – se știe – supele se acresc mai repede. Trebuie să ne asigurăm un lighean înalt cu apă rece. Scufundăm oala cu ciorbă în acest lighean. Buuun! Îl acoperim cu un capac solid, pentru a nu avea acces amintiții musafiri nepoftiți. Se păstrează foarte bine ciorba așa. Dimineața o dăm în clocot.
Sursa de foc în unele baze organizate e pirostria, când săpăm în neolitic (în siturile dacice), și butelia de voiaj, când săpăm în culturi ale străromânilor, începând din secolele V-VI până în Evul Mediu dezvoltat.
Vă mai precizez că muncitorii vin din sat cu cazmalele la spinare, dacă n-au unde să le țină, mâncare și apă. Pe unele șantiere săpăm noi brazde. Dacă nu avem posibilitatea să consumăm de pe brazdele noastre, apelăm la legăturile de verdeață și ceapă verde (ținute în frigiderul improvizat), pe care le avem de la ultimul drum făcut acasă”.
Cultura Ipotești – Cândești
După care, agreabila noastră invitată ne-a dezvăluit rețeta. Așadar: se fierb spaghetele sau macaroanele, se strecoară și se lasă la răcit. Ciupercile se fierb și ele, se strecoară și se toacă mărunt. La fel, verdeața. Se mai adaugă morcovi rași, o țelină tocată, ”că n-avem răzătoare”. Se amestecă totul cu macaroanele. Se pun două linguri de făină, praf de piper, un pic de apă, ca să le omogenizeze. Toată compoziția se toarnă într-o cratiță unsă cu margarină și tapetată cu făină.
Ne uităm peste bibliografia de specialitate și vedem cum se amenajau țesturile (cuptoare pentru pâine îngropate) în secolul VII, cultura Ipotești – Cândești (sec. V-VII după Hristos). ”Vedeți? Aveau imaginație strămoșii noștri.
Arheologie subacvatică
Apelăm și noi la imaginație, pentru că arheologii, confruntați prin natura profesiei cu multiple culturi, au imaginație bogată. Transformăm frigiderul pentru ciorbă în oală sub presiune. În ligheanul pentru ciorbă punem apă, scufundăm cratița metalică cu compoziția – atenție! – la nivelul apei, să nu intre apa în cratiță, că altfel o să ajungem să facem arheologie subacvatică.
Sigur că, dacă sunt pe aproape, se pot adăuga trei ouă bătute spumă și amestecate cu compoziția. Poate și un mezel sau mușchi, tăiat mărunt”.
Inspirație provincială romană
Așadar, se fierbe compoziția care, din cauza aburului, se întărește. ”Când termini butelia, ai pirostria. Dacă nu, ai bibliografia. Un arheolog care se respectă citește foarte bine, adică reconstituie etapele și conținutul produsului culinar, în acest caz”.
Alt risc: să fie compoziția prea densă. Fierberea trebuie să dureze trei sferturi de oră–o oră, la foc domol. Se mai completează din când în când apa din ligheanul metalic, nu din compoziție.
”După ce se ia de pe foc, trebuie răsturnată pe un platou sau un fund de lemn. Este de fapt o budincă de legume cu ciuperci. Liantul îl reprezintă pastele făinoase.
Gospodina poate să simplifice mult lucrurile și să reducă totul la o salată de spaghete cu ciuperci. Riscurile unei nereușite pot fi eliminate de orice gospodină pricepută, cu inspirație provincială romană, experiență de viață sau cunoștințe bibliografice culinare”.
A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
roman provincial
