Rețete cu povești
(începând de la 1 iunie 2023)
SURVIVAL
L-am întâlnit undeva, în România. Scafandru, parașutist, tanchist și alpinist ani buni. Omul are o poveste extrem de interesantă, care ar merita să fie relatată, fie și secvențial. După ce i-am câștigat încrederea, a acceptat să ne dezvăluie câteva detalii biografice, pe care ne-a rugat să le uităm imediat. Pentru a ne convinge că relatările sale nu sunt pure invenții, ne-a arătat câteva fotografii din aplicații, pe timp de noapte și pe timp de zi. Are ”o grămadă de brevete”. Ne-a mai rugat să nu-i dezvăluim identitatea. Cred că ați înțeles de ce. Să-i spunem Ion Panait.
Tehnici de supraviețuire
Nu rare au fost situațiile când, alături de colegii săi, și-a pus problema supraviețuirii. ”Au existat perioade de timp (dar nu știam cât se vor prelungi) când am rămas fără nimic în <<desagă>> și a trebuit să ne procurăm hrana. Am petrecut săptămâni în șir prin păduri. Să știți că am dormit și în cavouri. Ocoleam tot timpul localitățile, evitam să fim observați. În zonele împădurite ce găsim? Șerpi de casă. Îi dibuim ușor. Au culoarea gri închis, gri deschis sau pestriț pe spate și albă sau alb-gălbuie pe burtă. Cel mai ușor îi depistați în zona lacurilor și a pârâurilor de munte. După ce îi prindem, îi decapităm. Cum îi prindem? Cu un crăcan, preferabil cu un <V> la unul dintre capete, confecționat dintr-o crenguță. E la îndemâna oricui”. După ce i se decup(l)ează capul, se decortichează de la gât. Pur și simplu, se prinde pielea și se trage către coadă. La 25-30 cm de la cap, dăm de mațe. Puține. Le înlăturăm. ”Multă lume folosește pielea la brățări de ceas și la fel de fel de potriveli. Carnea șarpelui e albă precum coala de hârtie. Se poate prelucra cât se poate de simplu, în mai multe feluri. Depinde de posibilitățile fiecăruia. Dacă-și poate procura niște ouă, e bine”.
Carnea se feliază. Bucățile se prăjesc pe pietre cât se poate de plate (”Nu cărămizi, că doar suntem în regim de supraviețuire, așa ne-am înțeles!”). Bucățile de carne se pun la prăjit. ”Și șarpele și broasca sunt foarte crocante la piatră. Se pot găti și pe piatră și pe jar”.
Bulănușe cu ochi migdalați
Acum, despre broaște. ”Broasca să fie de lac, cu ochii migdalați. De regulă, ochii broaștelor au diferite culori, în special nuanțe de verde și maron. Trebuie să aveți în vedere un amănunt. Broaștele comestibile sunt cele cu ochi migdalați spre arcade, deci nu mă refer strict la culoarea ochilor, ci a arcadelor, sau, ca să mă înțelegeți mai ușor, gândiți-vă – cum ar veni la om – la tâmple. Broasca trebuie tăiată de vie de la baza bazinului, că altfel dai de mațe. Apoi, are și ea o fiere. Ce ne interesează pe noi sunt bulănușele, pui de baltă (cum li se zice în comerț). Se taie lăbuțele cu o foarfecă sau un cuțit și se aruncă. Se păstrează doar partea picioarelor, care se taie felii de 0,5-1 cm.
Se gătesc tot pe piatră. Din cinci broaște mai măricuțe te saturi”.
Dacă le doriți pe jar, trebuie să le întoarceți cu o crenguță verde, ca să nu se ardă (crenguța).
”Aceste rețete sunt la îndemâna oricui. Un turist rătăcit poate să supraviețuiască în astfel de condiții. Nimeni nu poate să moară de foame”.
O sămânță de viață
Dar cum s-ar descurca Ion Panait în vârful muntelui, pe zăpadă și ger? ”Mai întâi, ne adăpostim. Adăpostul este primordial pentru noi”. Există o tehnică a construirii adăpostului?, întrebăm. ”Desigur. Adăpostul îl faci din ce găsești. Dar frunzele sunt esențiale aici. De cele mai multe ori, căutăm rădăcinoasele. Pe zăpadă, automat ne orientăm după mușchi, după licheni. Găseam oriunde o sămânță de viață”.
Dar lupii? ”Să nu uităm că suntem înarmați în aplicații. La limită, tragem, deși e preferabil să nu atragem atenția. Dar când suntem mai mulți, uneori o companie întreagă, stăpânim și situații mult mai complicate. Și să nu-mi vorbiți de carnea de lup, care este cu totul de nerecomandat, imposibilă”.
Nautilus
Melcii sunt mult mai puțin norocoși decât lupii. ”Melcii sunt foarte ușor de preparat. Cei mai buni sunt nautilus, care au cochilii maro, maro deschis, în fine, nuanțe de maro. Găsești și melci fără cochilie, pe bușteni. Cei cu cochilie se fierb. Cei fără, la fel sau la piatră. Merg foarte bine cu sare. Toți melcii au gust de pește, broasca la fel. Șarpele are gust și miros nițel mai <<iuți>> și mai <<puturoase>>, deși tot cu peștele aduce la gust. Când spun <<puturos>>, spun mai puțin plăcut.
Ouă energizante sau cum să descoperi un mușuroi
Furnicile sunt foarte îmbietoare <<în supraviețuire>>. Mai precis, ouăle lor. ”Dacă dați peste un mușuroi, trebuie mai întâi să-l descoperiți în profunzime, unde găsim ouăle. Înspăimântate, furnicile vor dori să le care la adăpost. Descoperind mușuroiul până la ouă, le dăm și o mână de ajutor, să-și facă treaba mai repede. Putem să luăm ouă cu mâna din mușuroi. Dar este recomandabil să așezați în apropierea mușuroiului o bluză (sau un tricou) căreia îi vom îndoi un pic colțurile – la umbră, întrucât furnica va avea reacția de a-și căra ouăle undeva la umezeală. Este primul lucru pe care îl facem. Ele tind mai mult către nord, unde este mai multă umezeală. Le strâng și așteaptă să vină regina, ca la albine.
Colectăm ouăle, pe care ele le vor depune sub colțurile îndoite ale cămășii. Acestea se consumă crude, pentru că, la dimensiunile lor, nu ai ce prăji. Gustul e acrișor. Și furnica e tot acrișoară la gust. Vă asigur că ouăle de furnică sunt foarte energizante”.
Presupunem că pe lângă mare procurarea hranei se face mult ai ușor. ”Da, scoicile, pentru că nu pleci în recunoaștere cu undițe, ca să prinzi pește. Vorbim despre aplicații pe uscat. Cât despre scoici, nu te descurci fără cuțit, Dar trebuie să fie mai măricele, că din cele mici n-ai ce să alegi”.
Fericirea
Dar dacă am dori să preparăm aceste feluri în condiții normale, pentru că interlocutorul nostru ne-a stârnit apetitul, cum procedăm? ”Nu strică să aveți și un vin alb sec alături. Nu mă-ntrebați de delicii, că nu poate fi vorba despre așa ceva! E supraviețuire”.
Dacă doriți să consumați șarpe, trebuie să-i <<scoateți>> mirosul. Tratați-l cu usturoi, ceapă, un pic de piper. Acasă, îl puteți prepara la cratiță.
Invitatul nostru iubește viața. ”Dacă merită să trăim? Da, și foarte mult! Viața este deosebit de frumoasă. Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să ne îmbuibăm. Scopul meu în viață? Ca orice om simplu, ce pot să aștept? Fericirea”.
Fortificat
După cum mărturisește, lui Ion Panait îi place să gătească și în condiții normale. ”Eu am învățat să gătesc de nevoie, forțat de împrejurări. Am făcut bucătărie în vremuri și condiții vitrege. Aceste experiențe mi-au adus bucurii foarte mari, pentru că am învățat multe. Am ieșit fortificat din aceste încercări. Tot timpul am fost ca o baterie încărcată”.
A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
supraviețuitor sub aproape zece regimuri: Gheorghiu-Dej, Ceaușescu, Iliescu (de trei ori), Constantinescu, Băsescu (de două ori) și (o dată integral, parțial a doua oară) Johannis
