După 25 de ani
Conversație de Sărbători la o felie de cozonac și o cafea tare cu antrenoarea emerită Leana Sima, în locuința acesteia
Puține personalirtăți din lumea sportului despre care să fi scris cât am scris despre antrenoarea emerită Leana Sima (n. 10 aprilie 1937–d. 11 ianuarie 2017). Această femeie, monument de discreție și modestie impunea un enorm respect. Nu am ratat ocazia de a o vizita, la finele unui an în care performanțele nu au lipsit. Distinsa doamnă avea 60 de ani pe atunci. Din păcate, ne-a părăsit într-un ianuarie 2017, la vârsta de 79 de ani.
Despre activitatea unei antrenoare care a pregătit, încă din 1959, generații întregi de gimnaste multiplu medaliate la competiții naționale și internaționale am acoperi pagini întregi. Amintim doar că Leana Sima a antrenat, alături de Octavian Belu, atât la clubul Petrolul din Ploiești, cât și lotul de gimnastică al Romaniei la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992). Atunci, Lavinia Milosovici a câștigat două medalii de aur, la sol și sărituri, și una de bronz, la individual compus. În concursul pe echipe, România a obținut medaliile de argint.
Din decembrie 2013, sala de gimnastică a CS Petrolul poartă numele ”Leana Sima”.
Un grăunte de iubire
Reporter: Dumneavoastră ați preparat cozonacul pe care mi l-ați oferit?
Leana Sima: Da, eu. Am o carte de bucate. Deși nu sunt o bucătăreasă desăvârșită,
dacă respect rețeta, trebuie să iasă!
R: La final, o să vă rog să-mi dați rețeta, s-o încerc și eu acasă.
L.S.: Reușita unei prăjituri depinde și de ingredientele pe care le pui acolo și de… sentimente! După cum vedeți, mi-a ieșit destul de bine!
R.: Soția mea spune că – în orice mâncare gătită – pot să lipsească unle ingrediente, dar dacă pui un grăunte de iubire ”iese” extraordinar”!
L.S.: Așa este! Puțini cunosc rețeta aceasta! Dar, în cazul unora, chiar dacă o cunosc, de unde iubire?
R.: Mda. Un sentiment tot mai rar… Este delicios! Voi mânca din el, iar după aceea vom relua interviul nostru (Pauză de masă. După ce reporterul se satură, se reia interviul)
L.S.: Mă bucur că v-a plăcut.
R.: Și eu. Aveți aragaz cu patru ochiuri?
L.S.: Nu, cu trei.
R.: E bun cuptorul?
L.S.: Nu prea. Precum probabil observați, arde puțin cozonacul!
R.: Da, dar parcă-i mai bun un pic rumenit.
”Mătușa Lenuța”
R.: (după un răgaz) Cum ați petrecut Ajunul și Crăciunul?
L.S.: Acasă, cu două nepoate. Una de 12, cealaltă de 24 de ani, bucureștence, care au venit la ”mătușa Lenuța”, să se relaxeze un pic! Le-ați văzut, mai sunt aici. Bineînțeles că m-am preocupat să le pregătesc ce-i mai bun. Și s-au simțit… foarte bine! Au mai venit și cuscrii, familia Saiu. Deoarece copiii noștri au luat drumul Canadei, servim mesele și mai petrecem împreună. Ne-am adunat să mai vorbim și noi despre copii, ne-am uitat la o casetă video de la ei și ne-am simțit foarte bine. Copiii au făcut Crăciunul acasă, iar Revelionul îl vor face la alți români de pe-acolo. Noi, pe-aici, să vedem cum ne descurcăm! Că ei, material, n-au probleme!
R.: Vă doresc să fiți sănătoși cu toții!
L.S.: Mulțumesc! Și dvs. și ai dvs.!
R.: Am înțeles că ați fost puțin bolnavă. Ce s-a întâmplat?
L.S.: De la prea multe sarmale, de la friptură și cârnați mi se trage! Eu am unele probleme cu ”fierea” și trebuie să fiu mai atentă la ce mănânc.
R.: Doamnă, în ce parte e ”fierea”?
L.S.: (ducând palma la abdomen) Pe lângă ficat, pe-aici! În dreapta! Ha-ha-ha! Sunteți tare hazliu! Iată că mi-a trecut! (după ce râde cu poftă) Am un început de dischinezie biliară și m-am ”ambalat” pe la niște vecini foarte amabili. Dă-i cu ciorbă, dă-i și cu un pahar de vin…
R.: Dar Revelionul?
L.S.: S-ar putea să merg la sora mea din București, la cuscri sau la o nepoată. Am fost patru surori, două au murit și am rămas cu cea din Capitală. Am vreo trei variante, dar cred că, până la urmă, îl voi face… acasă! Probabil că va fi cu o prietenă de vârsta mea.
R.: Vă vom da un telefon, pentru a vă ura ”La Mulți Ani!”. V-ați întâlnit cu eleva dvs., Corina Ungureanu?
L.S.: Ne-am întâlnit la ”Petrolul”. A venit și domnul Ungureanu, cu un pahar de vin, un fursec… Corina venea de la Taipei, după vreo 14 ore de călătorie cu avionul.
”Nu regret nimic”
R.: Aveți o liniște pe chip și o eleganță în gesturi. O maiestuozitate. Ceva calm și senin, nobil. De unde să provină?
L.S.: Eu cred că este o seninătate pe care o transmit. Nu am probleme care mă apasă pe suflet. Cariera mi-am construit-o greu, singurul meu copil este realizat, iar cu sănătatea stau destul de bine. Și conștiința mi-e curată. Eu n-ascund nimic. Nu am ce să regret, ce să ascund și sunt foarte deschisă.
R.: De aceea vă solicităm atât de des. Ne simțim bine în prezența dvs., doamnă!
L.S.: Îmi pare bine, tare bine! Nu sunt eu un colaborator sau partener de dialog deosebit, să vă dau interviuri cum ați vrea dvs. Sunt cam emotivă.
R.: Dar aveți acestă distincție. Și cred că, până la urmă, am scos-o binișor la capăt.
L.S.: Asta pentru că și dvs. aveți un stil aparte.
Cu gândul la performanțe
R.: Ați avut un an bun, s-ar putea spune. Performanțele n-au lipsit.
L.S.: Da. Impresionează, în primul rând, titlul mondial obținut la Lausanne de Corina Ungureană, sportivă formată la Clubul Sportiv Petrolul, cu echipa României. Plus alte performanțe pe care ea și alte gimnaste ploieștence le-au obținut de-a lungul anului.
R.: Și ar mai fi ceva: în octombrie, ați obținut titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești.
L.S.: Da. Faptul m-a bucurat nespus.
R.: De ce? Nu vă așteptați?
L.S.: Nu. A fost o foarte plăcută surpriză. Este o distincție extrem de onorantă. În primul rând, pentru că am fost inclusă într-o companie selectă, de mari personalități care au obținut acest titlu. Propunerea a fost avansată de domnul Ioan Dobrescu, președintele DJTS Prahova, și-i mulțumesc pentru asta. Apoi, pentru că am primit onorantul titlu împreună cu eleva mea Corina Ungureanu. Am fost tare emoționată. Și trebuie să mai știți ceva: prezența dvs. la ședință m-a ajutat să fac față mai bine emoțiilor.
R.: Oricând alături de dvs., preastimată doamnă. Bate la ușă un nou an. Ce speranțe aveți din punct de vedere profesional?
L.S.: Încerc să le orientez spre performanță pe Nicoleta Onel și Corina Ungureanu. În 1998, atât junioarele, cât și senioarele vor participa la ”europene”, dar cele două vor fi, la anul, senioare. Fac parte din primele opt gimnaste ale țării. La club, colaborez cu două antrenoare tinere, Gabriela Eftimie și Aura Anghel, ultima nefiind – deocamdată – angajată oficial, dar lucrează foarte bine. Muncim pentru a forma o echipă la categoria ”Mica gimnastă”, treabă care ne angajează foarte mult. Doresc să le transfer ceva din experiența mea. Ca antrenoare, trebuie să reacționeze altfel decât o făceau ca sportive. Eu cred că voi mai lucra și anul viitor…
R.:… iar în șase-șapte ani, puteți să mai ”scoateți” o generație.
L.S.: E cam mult și s-ar putea să nu mai fiu pe-aici. Vreau să-mi ajut și copiii. Doresc să merg în Canada, să fim împreună.
R.: Este de înțeles. Mai ales că – din câte am aflat – sunteți nemulțumită de felul în care ați fost răsplătită și tratată după rezultatele remarcabile obținute în cariera dvs.! Dar aceasta este o altă discuție, nepotrivită în acest moment. Stimată doamnă, vă dorim Multă Sănătate și La Mulți Ani!
L.S.: La mulți Ani, domnilor ziariști!
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
