Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)
Despre o friptură nealergată
Scriitoarea Maria Bem, colega noastră de la Asociația 24PHarte, revine, respectându-și promisiunea, cu o rețetă de preparare a fripturii… ”nealergate”. Dar și cu o poveste, că doar vorbim despre rețete cu povești. Și Maria are ce povesti. S-o ascultăm!
Coroana regală sau ritualul dezblănirii
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. O lume cu bucurie și cu pace sufletească, ce aștepta prânzul sau cina cu povești, unele vânătorești. Îmi aduc aminte cu drag de serile petrecute la bunicii mei din partea tatălui. Cred că aveam 5-6 ani când curiozitatea mă împingea să iau parte la preparatele alese ale bunicii Marina. Bunica avea șapte copii: cinci băieți și două fete. Așa că, era masă mare și bogată când se adunau toți. Pe lângă ei, și noi, nepoții, tot șapte. Marina pregătea fel și fel de rețete, în special fripturi, mai ales vânătorești. Bunicul Stelian era un vânător neîntrecut, căruia îi plăcea să adune familia și prietenii pentru a-și etala trofeele. Atunci am văzut prima oară o vulpe roșie cu coada-i stufoasă, o blană de urs, iepuri, căprioare și un cap de cerb cu coroană regală. Ei… e mult de povestit despre această bucurie a vânătorii, a minciunelelor vânătorești și ce urma după. Da, era un ritual al dezblănirii, spălării trofeelor și apoi porționarea cărnii pentru friptură. Câtă muncă! Dar și multă dragoste în tot ceea ce se povestea și se pregătea. Câte amintiri frumoase! 
Am mâncat cu oarecare reținere pulpă de căprioară la tavă, iepure fezandat în vin câteva zile și apoi împănat cu șuncă de la porcul crescut în gospodărie (aceiași tehnică a fezandării se utiliza și pentru căprioară și laba de urs). Vulpea nu cred că se gătea. De ea m-am speriat și nu am uitat cum stătea aruncată în cada de baie.
De la Deal, de la Gâlmeea
Am avut bucuria de a participa la mese regești, aș spune, cu vin din via lor de la Deal -zona Gâlmeea, până la colectivizare. Bunica mea primise cadou de nuntă de la tatăl ei, preot la Bucov, via de două hectare și o casă gen conac, situate sus, la deal. Cu munca de la Deal, depusă pentru obtinerea vinului, apoi vânzarea lui, și-a crescut copiii. Eram mică tare când urcam acolo cu tata.
Bunica folosea tot felul de mirodenii la pregătirea fripturilor: boia roșie, piper, busuioc, ienibahar, mărar uscat, usturoi mult sare după gust și altele. Serile se terminau cu muzică, veselie (provocată și întreținută și de un vin bun de tămâioasă albă) și acordurile de vioară ale bunicului. Pianul ii revenea bunicii. Iar de lăsata secului, înainte de Sfintele Paști, se bătea alvița.
Ei, dragii mei, cred că salivați după atâtea bunătăți despre care am făcut vorbire! Dar gata, să trecem la treabă, să nu vă mai chinui!
Domni vrăjiți
Friptura de pui (rulat), în crustă de migdale, pe care v-o prezint astăzi, e îmbietoare. Prima oară am savurat-o prin anii 2000, la un restaurant din Herăstrău. A fost o cină romantică, cu soțul meu, după ani de căsnicie. Îmi aduc aminte cu drag seara de pe malul lacului Herăstrău, unde lăutarii cântau până dimineața, iar florăresele vrăjeau domnii să cumpere flori pentru soții sau iubite. Trecuseră câțiva ani buni de la căsătoria noastră, prilej de a ne plimba prin Herăstrău și a cânta ”ce seară minunată/ mai spune-mi, iubito, o dată!”. Ce bine că am trăit această perioadă minunată!
Este o friptură ce merge ”unsă” cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, după cum vă place. Această rețetă se spune că are 300 calorii/porție și se gătește cu drag, pentru ca rezultatul să fie cel dorit.
Ingrediente:
- Un piept de pui dezosat și fără pieliță, porționat încât să avem carne pentru 4 rulouri (porții)
- 1 lingură ulei, pentru a unge rulourile
- 100 grame migdale măcinate sau fulgi de migdală din comerț
- 4 linguri muștar
- zeama de la o lămâie
- puțin cimbru, busuioc, un praf de usturoi
- sare și piper după gust
- Sos de portocale, pentru prepararea căruia sunt necesare:
- 2 portocale mari zemoase
- 1 lingură amidon alimentar
- 1 cană de apă
- 40-50 grame zahăr brun
- 1 linguriță oțet balsamic (dacă aveți, de rodii)
- 8 rondele de portocală pentru dressing farfurie (decor)
Mod de preparare
Pieptul de pui se porționează, pentru a avea cele 4 porții.
Rulourile de carne vor fi fixate cu o scobitoare mai lungă sau două mai mici, încât să formăm un rulou frumos, care va fi pus într-o tigaie încinsă, în care puteți să puneți și o lingură de ulei. Vom rumeni puțin toate părțile.
Scoatem rulourile pe un șervet de hârtie. Se răcoresc, timp în care cuptorul va fi preîncălzit.
După ce rulourile s-au răcorit, le vom trece prin muștarul (4 linguri) diluat cu puțină apă, zeamă de lămâie, cimbru, busuioc și praf de usturoi. Rezultă un amestec plăcut papilelor gustative, pe care îl lăsăm 20 minute, să fie preluate aromele. Apoi fiecare rulou este trecut prin fulgii de migdală (să fie bine acoperite rulourile). Într-o tavă de Jena nu prea mare, unsă în prealabil, se vor pune rulourile cu scobitorile.
După 30 minute încercăm frăgezimea rulourilor. Pe care le vom coace la 180-200 grade timp de 30 minute. Putem pune pe la jumătatea timpului de coacere un măr (sau două) tăiat in 4, sau legume, broccoli, ardei verde și roșu și chiar o roșie tăiată rondele subțiri.
Când este gata, se așază pe farfurie, iar de jur împrejur se va pune sosul de portocală și câteva feliuțe de portocală tăiate subțire.
Prepararea sosului de portocale
Prima etapă. Zeama de la 2 portocale se amestecă cu o lingură de amidon, puțin ulei, 1-2 lingurițe oțet balsamic. Separat, într-o farfurie.
Etapa a doua. Când ai terminat de preparat sosul de portocale, se pune zahărul într-un vas, se amestecă continuu până capătă o nuanță arămie, peste care se va adăuga treptat-treptat sosul de portocale pregătit înainte. Se lasă pe foc în cratița în care ai pus zahărul, 2-3 minute, ca să prindă consistență. E delicios. Dacă nu faci sosul, pui merele sau fructele cu zeama lăsată în tavă și lângă arunci câteva lingurițe de sos de soia. Deasupra aranjamentului poți pune 2-3 frunze de mentă.
Și să nu uităm un vin sec de Niculițel – Caii de la Letea.
Vă urez ”Bon appetit”!
Epilog
Tradiția cinei în familie alături de persoane dragi sufletului nostru s-a păstrat peste ani. Friptura din piept de pui rulat, în crustă de migdale, o preparam când aveam invitați, uneori și finii, care din când în când aduceau „plocon nașilor.” Desertul a fost un tort de ciocolată cu blat de bezea și portocale confiate. Un deliciu! Și acum salivez când îmi aduc aminte. Vinul servit atunci a fost o tămâioasă de Buzău, acompaniat de o muzică bună si câteva mișcări de dans.
Cam așa se petrecea la casa familiei Bem, încât prietenii ne vizitau mereu, cu deviza ”Hai să bem cu Bem, stă la casă și are vinuri alese”. Haide să te vedem ce vin ai sau ce vin ne dai. Bancurile și vorbele de duh veneau pe bandă, precum șprițul rece, că doar eram în orașul lui Caragiale…
A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
alergând după friptura Mariei Bem
