Nu-mi bate Doamne, gândurile,
Sunt albe sau poate uneori sunt negre
Așteaptă-mă să mă descopăr.
Așteaptă-mă! Nu pot merge repede.
Așteaptă-mă la colţul vieții mele
Acolo unde eu, noapte de noapte,
Ridic ochii grei de dor, către stele
Şi mă întreb de ce îmi sunt așa departe.
Nu-mi bate Doamne necredința,
Când uneori mă trezesc gândind așa
Vin toate aceste din nebună neputință
În care lumea îmi pare tot mai rea.
Nu mă bate Doamne, Tu ești CEL mai bun,
Iar eu sunt doar umila Ta creație,
Știi? Uneori eu m-am pierdut pe drum,
Se mai întâmplă, fără explicație.
Şi tare mi-aş dori chiar să te rog,
În rătăcirea mea, când parcă nu exist,
Să nu mă schimbi, pe mine. Eu ma rog.
Şi Doamne! Dă-mi doar, putere să rezist!
Silvia Gurău
