bulevardul plin de castani răstoarnă
clepsidra singurătății asfaltate
e timpul când zboară
claviaturi albastre din portativul pietonal
în loc de note și refren
ochi de pisică și clipsuri de ceară
poetul dezleagă cuvinte încrucișate
vertical cerul încape într-o garsonieră
orizontal pământul linișteste
cuptorul de lut
e timpul să te întorci acasă
pe valea doamnelor
să cosești iarba grea cât fumul amintirilor
ești fiul tatălui nostru
cu spaime de lemn ascunse în hambar
gustă din sângele icoanei
când castanii înfloresc
(Ramona Müller)
