Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană – Ediția a V-a (Ploiești 2022)
Interviu cu Alice Neculea – comisarul Taberei de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești
Interviul care urmează a fost realizat în două etape: înaintea vizitei pe care artiștii care au lucrat la ediția a V-a a Taberei de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești au făcut-o la Tabăra de la Măgura Buzăului și după festivitatea de închidere a Taberei de la Ploiești. Doamna Alice Neculea, comisar permanent al Taberei de la Ploiești, ne-a dezvăluit care este legătura dintre cele două tabere, în fapt, veritabile muzee în aer liber.
Pe meleaguri buzoiene sau renașterea unei idei
Reporter: Stimată doamnă comisar, la edițiile precedente, artiștii care au lucrat la Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești au beneficiat – într-o zi de duminică – de un bonus din partea organizatorilor, o plăcută surpriză: o excursie pe meleaguri prahovene, la diverse obiective muzeale, culturale. Cei de anul acesta au aceeași șansă?
Alice Neculea: Da. Numai că anul acesta o să ieșim din meleagurile prahovene și vom merge pe meleaguri buzoiene, pentru că Tabăra de Sculptură de la Măgura a devenit astăzi o pagină de istorie și un fel de Mecca pentru fiecare sculptor român care se respectă. Așa că îi vom duce pe artiștii de anul acesta în tabăra de la Măgura, ca să vedem fenomenul artistic din anii 70-80 care s-a petrecut acolo.
R.: Tabăra de la Măgura Buzăului a reprezentat un impuls pentru ceea ce se întâmplă, ceea ce vedem aici, în tabăra de la Ploiești?
A.N.: Da, tabăra de la Măgura a fost o inspirație și pentru proiectul nostru de a crea aici un muzeu de sculptură în aer liber, și asta din mai multe motive. În primul rând, pentru că Tabăra de la Măgura a fost un fenomen artistic al anilor 70 și 80 remarcabil, care are un impact deosebit în arta contemporană și astăzi. Apoi – un motiv pentru noi, prahovenii, de a ne implica și mobiliza –, este și faptul că cel care a inițiat această tabără la Măgura este un sculptor ploieștean, Gheorghe Coman, care a dorit inițial să-și ducă la capăt acest gând de a înființa un simpozion în aer liber chiar aici, în zona noastră. Acum, ar fi ca un fel de restaurare, renaștere a acestei idei, care să ființeze și în Prahova. O dată, pentru că dispunem de această suprafață generoasă a Parcului Municipal Vest, și în al doilea rând, pentru că se pot aduna aici foarte multe lucrări care să conducă la un muzeu în aer liber cu totul deosebit, prin păstrarea lor într-un spațiu unitar.
R.: Ce l-a împiedicat pe Gheorghe Coman să-și ducă proiectul la bun sfârșit în Prahova?
A.N.: Nu a găsit suficientă înțelegere din partea autorităților locale la vremea respectivă. Și-atunci, printr-un concurs de împrejurări, a ajuns să-l organizeze în Buzău, pentru că oficialităților de acolo le-a plăcut ideea.
16 x 16 sau Martiriul Sfântului Sava
R.: Bine măcar că s-a făcut undeva, nu departe de Ploiești. De ce a avut tabăra 16 ediții și nu 15 sau 20, să zicem?
A.N.: Cum spuneam, tabăra de la Măgura s-a născut în mintea și în sufletul sculptorului ploieștean Gheorghe Coman, în 1970. A fost propusă de el împreună cu alt sculptor foarte important, Gheorghe Apostol. Au organizat-o acolo, în zona Buzăului, plecând de la o motivație oficială, care a fost aceea că se dorea marcarea a 16 secole de atestare, de fapt, a numelui de Buzău – care se referea la apa Buzăului, nu a localității, pentru că localitatea Buzău a fost atestată ca târg în secolul al XV-lea, dar numele acesta, Buzău, apare într-un document grecesc de pe la 376, legat de martiriul Sfântului Sava (zis Gotul), care a fost înecat în râul cu acest nume. Dincolo de această motivație oficială, care i-a impulsionat să inițieze acest proiect și această tabără, se afla de fapt un alt simbol și o altă motivație, mai profundă, a lui Gheorghe Coman, care, dorind să aducă un omagiu lui Constantin Brâncuși, a ales acest număr de 16 pentru că acesta este numărul modulelor din care este alcătuită Coloana Fără Sfârșit a marelui sculptor român. Și-atunci, plecând de la aceste module, care sunt în număr de 16, și-a gândit proiectul în felul acesta: la fiecare ediție să fie 16 sculptori profesioniști și numărul edițiilor să fie de 16.
Și astfel s-a născut tabăra de la Măgura Buzăului, care astăzi a devenit un muzeu în aer liber, care la momentul respectiv a fost un fenomen artistic cu totul deosebit. Este cea mai mare rezervație și muzeu în aer liber de sculptură monumentală din țară, categoric cea mai mare din sud-estul Europei și una dintre cele mai mari din Europa, iar la vremea respectivă a fost un pionierat, o noutate în materie de simpozioane și tabere de sculptură.
Acordul Coman – Hăulică
R.: Au lucrat și artiști din străinătate la Măgura?
A.N.: La un moment dat, s-au gândit să aducă și artiști din străinătate. Se puteau invita sculptori măcar din țările socialiste la vremea respectivă, poate chiar și din afara lagărului socialist, dar în urma unei discuții pe care Gheorghe Coman a avut-o cu Dan Hăulică, marele critic de artă i-a spus: ”Nu, cel mai bine este să mergi pe formatul tău inițial, de 16 ori 16, iar tabăra să rămână ca un fenomen artistic închis, românesc”. Ceea ce s-a și întâmplat. S-au împlinit cele 16 ediții, în care s-au adunat 256 de sculpturi, la care au participat 163 de artiști. Acum, acolo există un muzeu în aer liber de sculptură contemporană românească, care este reprezentativ pentru o epocă și unde sunt lucrări cu totul remarcabile, unele dintre ele, lucrări care au străbătut timpul și istoria și care astăzi atrag foarte, foarte multă lume, deși este un loc relativ mai greu de accesat, printre dealurile Buzăului. Același lucru l-am putea face și noi aici, să realizăm un muzeu de sculptură în aer liber, cu un acces mult mai ușor și mai la îndemână, de asemenea reprezentativ pentru epoca pe care o trăim astăzi…
O noutate absolută
R.: Ce noutate ar aduce Tabăra de la Ploiești care să o distingă de alte tabere și muzee în aer liber?
A.N.: În plus – ca să vă răspund la întrebare -, aici s-a născut ideea (fapt care va oferi – sperăm – un grad și mai mare de reprezentativitate Taberei de la Ploiești) de a se crea ansambluri sculpturale de autor, în care artiștii să-și poată gândi un discurs estetic coerent, ceea ce ar fi o noutate absolută. Anul acesta, sculptorul Maxim Dumitraș a realizat, deja, un astfel de ansamblu, pe care l-a numit ”Drumul luminii și al umbrei”.
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
