De 500 de ani, binecredinciosul popor român, într-un glas, l-a numit pe Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare (1457-1504), și Sfânt.
Mare, prin vitejia si faptele lui marete, si Sfant, pentru luptele lui in apararea credintei crestine impotriva navalitorilor pagani, ce veneau din pustele asiatice, si contra islamismului turcesc, ce cautau sa nimiceasca un popor crestin.
Dar Stefan cel Mare, „atletul crestinatatii”, cum l-au numit contemporanii, a fost biruitor totdeauna.
Cu el era Dumnezeul Crestinilor, „Dumnezeul cel tare in razboaie si puternic in lupte”.
Drept recunostinta, Stefan cel Mare – dupa cum spun cronicele timpului -, dupa fiecare lupta a zidit o biserica, ctitorind aproape 40 de biserici si manastiri pentru razboaiele pe care le-a purtat intru preamarirea lui Dumnezeu si apararea Moldovei si a dreptei sale credinte stramosesti, in cei 47 de ani de stralucita domnie!
Adesea dupa luptele cele cumplite, aducea multumiri lui Dumnezeu, cu post si rugaciuni, el si ostenii lui bravi, cum cunoscute sunt cele de la Vaslui, sau de la Podul Inalt, cand toata puterea otomana a fost infranta si pusa pe fuga.
Si dupa fiecare batalie zidea biserici voievodale, de toata frumusetea, impodobind cu ele Moldova intreaga, cu Bucovina si Basarabia, si chiar si in Ardeal, unde a infiintat Episcopia Feleacului.
Si cu aceeasi generozitate domneasca, el inzestra aceste ctitorii cu pamanturi si le impodobea cu Sfinte Evanghelii si carti, cu Epitafuri si Vestminte de brocarturi scumpe, cu cadelnite si sfesnice de aur, intru slava cea stralucitoare a lui Dumnezeu.
Erau daruri domnesti neintrecute pana astazi, pe care sfintindu-le si punandu-le sub ocrotire divina, le daruia poporului roman sa le aiba totdeauna cu darurile lui Dumnezeu, spre ocrotire, din Carpati si pana peste Nistru, din Moldova de Sus si pana-n Moldova cea de Jos.
Si iata ca pana acuma, de cinci veacuri, intreg neamul romanesc paseste pragurile acestor ctitorii voievodale si sub boltile zugravite cu Sfinti, pomenind si pe Maria Sa Stefan Voda al Moldovei, ca pe marele lor ctitor si binefacator.
Domnia lui ramane de-a pururea ca Voievodul cel Mare si Sfant al intregului neam romanesc din toate timpurile si pana la sfarsitul veacurilor!
In dragostea cea mare pe care o are fata de Stefan cel Mare si Sfant, poporul i-a inaltat statui prin orase, ca sa-l aiba mereu prezent, pe calul lui domnesc, cu sabia in semnul Sfintei Cruci, ori cu buzduganul in mana, gata sa se avante in lupte, ca atunci cand hotarele Tarii erau incalcate de dusmani.
In orasul Chisinau, Stefan cel Mare al Moldovei tine in mana Sfanta Cruce a biruintei romanesti in apararea Crestinatatii, de care nici ateistii comunisti nu au indraznit sa se atinga, sau sa i-o smulga din mana.
Un alt semn al oranduirii sfinte pentru Stefan cel Mare si Sfant, este si acela ca la mormantul sau din biserica zidita de el la Putna, de jumatate de mileniu, la capataiul lui flacareaza lumina unei candele, zi si noapte, ca la nimeni altul din tot trecutul neamului romanesc.
Si tot la acest mormant al lui Stefan cel Mare si Sfant se fac slujbe sfinte de catre slujitorii Sfintelor Altare si credinciosii vin in pelerinaj, plecandu-si genunchii si rugandu-se pentru Stefan cel Mare si Sfant sa le dea binecuvantarea!
Pentru toate acestea stiute si inca alte multe vrednicii nestiute, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in frunte cu Patriarhul Teoctist, l-a trecut in randul Sfintilor pe Stefan cel Mare si Sfant. (n.red.: in 1992)
De acum inainte, prin ani si veacuri, in Calendarul Bisericii Ortodoxe vom avea spre pomenire, cu rugaciuni si sfinte slujbe, la 2 Iulie, in fiecare an pe Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant, mare ocrotitor si aparator al credintei crestinesti.
Fie ca spiritul de vitejie, de iubire de Dumnezeu, de Biserica si de Neam, al lui Stefan cel Mare si Sfant, sa se reverse cu prisosinta in sufletele tuturor Romanilor, ducand cu ei, din glorie in glorie, eternitatea Neamului Romanesc!
Arhim. Dr. Vasile Vasilachi
(din volumul „Sub acoperamantul vesniciei”, New York, 1995)
