IN MEMORIAM
ION STRATAN (n. 1 octombrie 1955 – d. 19 octombrie 2005)
La sfârșitul lui noiembrie 2005, Biblioteca Județeană ”Nicolae Iorga” îndeplinea, cu tristețe, pomenirea lui Ion ”Nino” Stratan, în creștinescul parastas de 40 de zile. Minunatul om care a fost și poetul a cărui stea începe să se ridice pe firmamentul literaturii noastre a fost evocat de către prieteni și onorat de către colegi într-o apariție în cadrul colecției ”Cărticica de buzunar”.
Întâmplarea face ca primul volum din această colecție a Bibliotecii (nicio bibliotecă județeană nu are o tipăritură cu periodicitatea și substanțialitatea celei din Ploiești – s.n.) să îl constituie, opt ani mai devreme, ”Cafeaua cu sare (I)”. Între timp, titlul acesta a fost ”împrumutat” (”adoptat”?) de mulți. Pe Nino l-a ”ulcerat” neplăcuta întâmplare a adopției titlului său de către o realizatoare mediocră de televiziune.
Imagini premonitorii
Iată că întâia apariție postumă a poetului a fost ”Cafeaua cu sare (II)”. Drumul posterității lui începea. Va șoca, în mod sigur, pe cititor ilustrația foarte insolită a acestei cărticele. Precizăm că și autorul copertei, (neapărat în mov sau violet, culori simbolice), Valter Paraschivescu, și cel al prefeței, Nicolae Boaru (care n-a vrut să semneze prefața), precum și fotografiile au fost impuse, parcă testamentar, de însuși autorul. Imaginile sunt nu numai contrastive cu substanța panseurilor, calambururilor, jocurilor de spirit și de cuvinte, paradoxurilor din cărticică, ci sunt cumplit de premonitorii. O minimă delicatețe ne obligă să nu vorbim despre similitudinile dintre moartea poetului și ilustrația aleasă cu un an înainte.
Lacrima presimțirilor ultime
Volumașul nu ne descoperă un alt Stratan: el doar adâncește, strânge acele cercuri concentrice ale reflexiei lirismului și naturii lui ingenios ludice, din ce în ce mai strâns, spre nucleul ireductibil al personalității poetice. ”Maliția fină, asociațiile surprinzătoare, erudiția făcută maximal tolerabilă, privirea distantă față de beteșugurile politichiei și, în același timp, încălzită de un zâmbet, sunt notele caracteristice și pentru această… cafea, cu multă sare atică și amărăciune venită dintr-o lacrimă a presimțirilor ultime”, afirma prof. Nicolae Boaru, directorul, pe atunci, al Bibliotecii Județene. Această apariție editorială a bibliotecii a fost oferită prietenilor poetului, cu tristețea că – vorba francezului – ”Munții merg repede”.
Leonida Corneliu CHIFU
