close
Cronică

Tatăl meu

9vremparinti.ro

Tata a murit când aveam 14 ani, cu o zi inainte să afle că mă calificasem la naționala de fizică.

S-ar fi bucurat enorm, pentru că mă pregătise mult timp, nu a mai apucat să afle. De atunci, ani de zile am avut sentimentul că îmi lipsește punctul de sprijin, că sunt mai ușor de rănit decât ceilalți sau că uneori trebuie să fiu mai puternică decât restul oamenilor. Plus că am renunțat la fizică și la planurile noastre de cercetare în domeniul mecanicii și termodinamicii.

Zece ani mai tarziu, studiind pentru masterat, l-am intalnit pe Leon Volovici. Timp de 9 ani, am continuat cu el lucrurile planuite și neterminate cu tata: masterul, doctoratul, carți și articole, conferințe, dar mai ales multe discuții despre orice aveam nevoie. Prin el, prin Hanna si prin Marc am cunoscut Israelul si m-am simțit imediat de parcă trăisem acolo de când lumea. Nu era o iluzie, eram de fapt acasă. Acasă la Leon.

Mi-aș dori ca toți doctoranzii să găsească în profesorul lor un Leon, poate de asta moartea lui, acum aproape 9 ani, a durut aproape la fel ca cea a tatei. Astazi ar fi fost ziua lui, ar fi implinit 82 de ani. Nu e o varsta atât de înaintată, și totuși el a trebuit să se stingă mult mai devreme.

Parinții mor întotdeauna prea devreme…

(Camelia Maria Crăciun)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.