Am crezut că dorinţa mea arzătoare de a citi inimi, e doar o dorinţă sigulară, nebunească.
Spre bucuria mea, am aflat acum, că mai sunt şi alţi semeni, care ar vrea inimi să citească.
Să citească cu ochii inimii lor alte inimi, ca să vadă dacă au ,,citit’’ corect pe ai lor stăpâni,
Să vadă dacă nu cumva i-au etichetat greşit, influenţaţi de false judecăţi şi multe pricini.
Dacă am putea citi inimile celor din jurul nostru, nu ne-am mai lăsa înşelaţi de false aparenţe.
Am şti cine ne zâmbeşte cu optimism, în timp ce înlăuntru inima plânge, măcinată de suferinţe.
Am şti cine ne îmbrăţişează cu braţele trupului, în timp ce braţele inimii ar vrea să ne respingă.
Am şti cine nu are curaj să ne arate iubire, în timp ce inima ar vrea în braţele ei să ne cuprindă,
Să ne cuprindă strâns, strâns cu multă iubire şi căldură, să ne cuprindă într-o eternă îmbrăţişare.
Dacă am citi inimi am vedea câtă iubire rămâne neoferită din cauza timidităţii, ce uneori doare,
Şi din cauza fricii, a fricii paralizante de respingere, a fricii că nu îţi este înţeleasă corect iubirea.
Dacă am citi inimi, am vedea cât de multe dintre ele, nu au ştiut niciodată ce înseamnă fericirea.
Dacă am citi inimi, am alina inimile îndurerate, am oferi iubire inimilor ce tânjesc după afecţiune.
Dacă cu toţii am putea citi inimi, pe pământ ar fi din ce în ce mai mulţi oameni cu inimi bune,
Fiindcă nu ar vrea să fie ,,citiţi’’, având o inimă plină de ură, falsitate, egoism, invidie, mândrie,
Şi atunci ar încerca să-şi înveşmânte inima în haină teşută cu fire de bunătate, lumină, bucurie,
Cu fire de blândeţe, căldură, sinceritate, dăruire, milostivire, solidaritate, comuniune, prietenie.
Dacă inimile tuturor oamenilor ar putea fi citite, cu siguranţă, în lume ar fi mai multă smerenie.
Fiindcă oamenii nu s-ar mai putea împăuna cu virtuţi pe care nu le au, căci inima lor îi vădeşte.
Îi arată şi cu lipsuri, defecte, patimi şi păcate, nu numai cu calităţi, talanţi, abilităţi şi virtuţi.
Dacă ţi s-ar citi inima de toţi cei din jur, nu-i aşa că ar fi greu să porţi măşti, să nu fii tu însuţi?
Să ne rugăm lui Doamne să avem inimi bune, inimi calde, precum o pâine scoasă din cuptor.
Să ne rugăm lui Doamne să fim cu toţii, cu inimi iubitoare pe care să le citească toţi ce vor,
Să citească cuvinte înmuiate în Har, cuvinte frumoase şi înţelepte scrise cu creionul lui Doamne,
Din care să înveţe afabetul iubirii, comuniunii, luminii, sincerităţii şi tuturor virtuţilor creştine.
Să ne rugăm lui Doamne să avem inimi curate de copil, inimi pure, nevinovate, inimi care cântă
Imne de iubire pentru Dumnezeu –Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – Treimea cea de-o Fiinţă şi Sfântă.
Să avem inimi: izvoare de pace şi linişte divină, izvoare de comuniune care alină setea de iubire
A tuturor celor ce însetează după iubirea necondiţionată, după iubirea ce te înveşmântă-n fericire.
Inimile noastre cu iubire să se ţină de mână şi să se prindă într-un dans divin, împreună cu îngerii.
Inimile noastre să fie sălaş al Duhul Sfânt, să fie tron al Împărăţiei lui Hristos – Izvorul Iubirii.
Inimile noastre să se descopere tuturor, fără teamă că se vor citi file scrise cu cerneala falsităţii.
Inimile noastre să strălucească ca nişte candele ce ard neîncetat cu lumina blândă a sincerităţii.
Ce spuneţi, v-ar plăcea să vi se citească inima, de toţi cei din jurul vostru? V-ar fi teamă de ceva?
V-ar fi teamă că povestea adevărată a inimii nu e povestea pe care aţi depănat-o lumii, ci altceva?
Să nu ne fie teamă sau ruşine să ne arătăm lumii, aşa cum suntem cu adevărat, nimeni nu e pefect.
Să-L rugăm pe Doamne să ne ajute să fim oameni sinceri şi curajoşi, ce pe Cale înaintează drept.
Fără ocolişuri, neţinându-ne de mână cu teama, ruşinea sau minciuna, Doamne adoră sinceritatea.
Doamne nu vrea ca inimile să scrie poveşti care să impresioneze, de la noi, poveşti autentice vrea.
Aşadar, să ne lăsăm citiţi şi când suntem trişti, nu numai veseli, şi când suntem căzuţi la pământ
Sub greutatea Crucii, nu numai în succesele vieţii, să ne lăsăm citiţi şi când alungăm Duhul Sfânt Cu greşelile, păcatele şi patimile noastre, să nu ne lăsăm citiţi doar când lucrăm ca pentru Hristos.
Să ne lăsăm citiţi, fiindcă aşa vom fi citiţi de-ntreaga lume, când la Judecată vom da răspuns.
Să ne lăsăm citiţi ca o carte cu file şi albe şi negre, să fim mereu o carte deschisă ce se vrea citită.
Să ştergem cu radiera iubirii tot ce e scris în cartea inimii noastre cu cerneala, de cel rău dăruită.
Iar când citim inimi ce au nevoie de iubirea noastră, să le-o oferim cu dărnicie, necondiţionat.
Inimile noastre să se lărgească la infinit ca să cuprindă lumea cu toată a ei suferinţă şi păcat.
Doamne, Te rog, ajută-mă să pot citi inimi ca să învăţ lecţia iubirii necondiţionate şi comuniunii!
Doamne, Te rog, ajută-mă să pot citi inimi ca să nu mai lipesc etichete false pe sufletul nimănui!
Doamne, Te rog, ajută-mă să citesc inimi ca să mă păzesc de viclenie, falsitate, invidie, răutate!
Ajută-mă să citesc inimi, nu cu ochii trupeşti, ci cu cei sufleteşti, ca să simt cu adevărat cum bate Inima aproapelui meu, ajută-mă să scap de falsa judecată şi de împietrirea inimii mele de gheaţă!
Ajută-mă să am o inimă care să nu se ruşineze când e citită de semeni, aici, în pământeasca viaţă!
Ajută-mă să iubesc inimi, ajută-mă să-mi fie şi inima mea iubită, fiindcă eu mă hrănesc cu iubire!
Doamne, Îţi place dorinţa mea de a citi inimi, oare?
Doamne, ajută-mă să aflu răspunsul la această întrebare!
Cristina Toma
