…”Eu înainte de a împlini vârsta de optzeci de ani, adesea eram răpit în cer, în Rai.
Și acum, de asemenea, dar vârsta joacă totuși un rol.
Odată, Domnul m-a luat de mână și mi-a spus: „Aici ai ridicat o biserică, aici ai spovedit și ai salvat un suflet, aici ai mângâiat, aici ai sfătuit și ai atenționat…”. Cu alte cuvinte, El îmi spunea tot ceea ce făcusem și, prin acest lucru, El mi-a dăruit bucurie, iar împreună cu însuși cuvântul Său, atât de multă bucurie, încât i-am spus:
… „Dulcele meu Hristos, nu mai pot îndura. Nu mai pot îndura… Voi plesni de atâta bucurie!
Te rog, du-mă înapoi…”.
Apoi, m-am găsit din nou în camera mea.
(Părintele Efrem Filotheitul)