Ioan Mihai Cochinescu

Scriitor. Prof. Dr. în muzică-estetică. Romanul "Ambasadorul" - Premiul Academiei Române, Premiul USR
Membru la PEN Club Romania
Writter la Uniunea Scriitorilor din România
A studiat la Universitatea Națională de Muzică București
Trăieşte în București
Din Timișoara
facebook.com/estetica.artelor
15 elemente
Featured

Postări
Mai multe opţiuni

AM FOST ȘI EU MIC. Și, într-adevăr, are mare dreptate Antoine de Saint-Exupéry. "Toți oamenii mari au fost cândva copii. Dar puțini dintre ei își mai amintesc acest lucru."

Prichindel, în spielhosen. Aveam vreo 3 ani. Așa că tatăl meu nu-mi spunea pe nume, îmi spunea Prichi.

photo © Ioan Mihai Cochinescu

MAREA CARTE A PLOIEȘTILOR. Le mulțumesc coordonatorilor monumentalei lucrări „Marea carte a Ploieștilor”, prof. dr. Gheorghe Marinică și ing. Constantin Trestioreanu și, deopotrivă, valorosului colectiv deMai mult autori, pentru că au inclus în carte un frumos articol despre mine și despre activitatea mea ca scriitor și artist (pp. 897-898). Mulțumesc cu emoție din nou, Cristina, pentru semnalare!

„Marea carte a Ploieștilor” e cu-adevărat mare. Atât la propriu cât și la figurat. A apărut în trei volume impresionante ce numără mai bine de 3000 de pagini, cu un conținut pe potriva ambiției proiectului editorial ploieștean. Numai volumul 3, de pildă, dedicat culturii, însumează 1100 de pagini. Este considerată de către cercetători a fi o adevărată enciclopedie națională de excepțională ținută și valoare științifică academică, comparabilă cu enciclopedia Dimitrie Gusti din anul 1938.

CEA MAI DRAGĂ FOTOGRAFIE DIN COPILĂRIE. Toate fotografiile luminoase de familie sunt, fără îndoială, dragi și frumoase. Dar aceasta, cu tot cu rama ei de icoană, împodobită, colorată și încrustată în lemn, eraMai mult în copilăria noastră timișoreană într-atât de importantă încât an de an trecea pe primul loc al aniversărilor. Era și a rămas simbolul de sărbătorire a nunții părinților noștri, în satul Moigrad-Porolissum din nordul Ardealului, la 23 octombrie 1939. Poate și pentru că fără acel binecuvântat ritual de trecere, niciunul dintre noi, cei patru frați și surori de-acasă, n-am fi ajuns aici, pe Pământ, în cea mai fascinantă dintre călătoriile ce ni s-au dăruit vreodată. Poate și pentru că… Mai mult

LA TROVANȚI. Un epilog pastoral. Deloc patetic, însă. Spațiul mioritic. Pur și simplu. Legănat, vălurit de aerul tremurând cald, peste deal, peste vale, în voaluri lente de nori ce-aprind cerul la asfințit.Mai mult Deal-vale. Deal-vale. Dinspre marea cea mare de demult, către marea de-acum, mult mai mică.

„Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei./ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat./ Aici orice gând e mai încet,/ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,/ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,/ ci adânc, în pământ, undeva./ Aici se vindecă setea de mântuire/ şi dacă ţi-ai sângerat picioarele/ te aşezi pe un podmol de lut./ Uite, e seară./ Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,/ ca un miros sfios de iarbă tăiată,/ ca o cădere de fum din streşini de paie,/ ca un joc de iezi pe morminte înalte.” - Lucian Blaga

photo © 2023 Sidonia Călin & Ioan Mihai Cochinescu

Mai multe opţiuni

ION STRATAN. Românii, din fericire, au avut și au poeți. Opera unora dintre ei este lucrare de geniu. Oare câți dintre poeții mari ai lumii și-au reinventat chiar și limba (nu doar limbajul), așa cum auMai mult făcut-o, nu de puține ori, poeții români? Ion Stratan a fost un astfel de poet: minunat, excepțional, cu un umor spontan greu de depășit. Aș defini esența tristeții sărăciei astfel: o țară fără poeți este o țară nu doar săracă. E-o țară sărmană. Să nu ni se treacă-n uitare poeții! Ion Stratan ar fi avut 68 de ani.

S-a născut la 1 octombrie 1955 în comuna Izbiceni, (județul Olt). A murit în mod tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploiești, la 19 octombrie 2005. A absolvit în 1981… Mai mult

TROVANȚII. Călcând prin cuaternar. La Ulmet. Și nu sunt - așa cum am mai scris și-acum două zile - sculpturi semnate de vreun mare artist al modernității precum Constantin Brâncuși, Alberto Giacometti, Hans ArpMai mult sau Henry Moore. Sunt doar minunile Terrei de-acum câteva milioane de ani. Pe-atunci, pe teritoriul de azi al României se întindeau până în Asia apele nesfârșite ale Mării Sarmatice (Parathetys). Așa se explică prezența nisipului fin din preajma trovanților, asemănător celui de pe marile plaje ale lumii.

photo © 2023 Sidonia Călin & Ioan Mihai Cochinescu

NISIPUL MIOCEN. Pe-aici, la munte, în epoca Miocenului de-acum niște milioane de ani, era un ocean ce acoperea aproape toată Europa. Printre trovanții uriași de la Ulmet închipuind vise sculpturale demne de unMai mult Brâncuși, Hans Arp sau Henry Moore, se află cel mai fin nisip de mare din câte am văzut până acum. Un sentiment copleșitor. Să te poți juca în voie cu-acel nisip din Miocen.

photo © 2023 Sidonia Călin

TROVANȚII DIN ULMET. Pare a fi o călătorie cu milioane de ani în urmă printre făpturi împietrite sau nave cosmice eșuate. După aspectul lor de farfurii zburătoare și animale descinse din precambrian, ai zice căMai mult ai că am nimerit pe-un adevărat ozenodrom (tocmai am inventat un cuvânt?) ori pe-un platou de filmare SF. Figurile împietrite, bizare, uriașe, de la Ulmet însă nu au nicio legătură cu extratereștrii. Savanții lumii încă dezbat problema din punct de vedere științific. Până una-alta, azi ne-am bucurat din plin de frumusețea lor, într-un peisaj absolut magnific. Și, da, de fascinantă atmosferă de poveste.

photo © 2023 Sidonia Călin

PRIN BIBLIOTETHÈQUE NATIONALE DE FRANCE. Căutăm de zor cărți vechi, cărți despre muzică și artă, filozofie, literatură, la fiecare călătorie a noastră pariziană. Cum spuneam și-n altă postare, 12 ani au duratMai mult lucrările de restaurare a palatului cardinalului Mazarin, cel care s-a instalat aici, în l'hôtel Tubeuf pe la 1643 și-apoi l-a cumpărat în 1649. Așa că am reușit să vizităm în întregime frumosul edificiu istoric Richelieu ce adăpostește Biblioteca Națională Franceză (BNF) cu tot cu tezaurul său de cărți și artă și să vedem și frumoasa Salle Labrouste de la Bibliothèque de l’Institut national d'histoire de l'art (INHA).

photo © 2023 Sidonia Călin & Ioan Mihai Cochinescu

PORTRET DE TOAMNĂ LA MASA TĂCERII DIN PĂDUREA DE-ACASĂ. Aici se află Masa Tăcerii. Așa am botezat noi binecuvântata împletire de armonie între cer și pământ a celor două trunchiuri seculare, îngemănate. DinMai mult toamnă până-n primăvară, pădurea noastră de-acasă e locul de plimbare cel mai drag. Vara - cu căldurile ei toride și vegetația bogată, cu tot felul de insecte prin lăstărișul des și cu invazia țînțarilor - e mai puțin atrăgătoare. Se spune că pădurea ar fi mai răcoroasă vara, dar, din păcate, canicula e la fel de înnăbușitoare. Așa că, iată, a sosit vremea plimbărilor lungi de toamnă pe cărăruile croite de căprioare, vulpi, iepuri și chiar de mistreții cei hoinari din timpul nopților (pe care din fericire nu i-am întâlnit niciodată) sau pe drumeagurile labirintice ale vizitatorilor de weekend.

photo © 2023 Sidonia Călin

MAȘINA MEA DE SCRIS - 50. Cu puțin înainte de-a începe să-mi scriu lucrarea de licență pentru absolvirea Academiei Naționale de Muzică București (pe-atunci se numea Conservatorul de Muzică „CiprianMai mult Porumbescu”), tatăl meu mi-a dăruit chiar de ziua mea o mașină de scris portabilă Consul. „Când eram de vârsta ta, mi-a zis, eu scriam la mașină pe front toată corespondența oficială și ordinele militare, căci vreme de șase ani am fost furierul Bateriei Române Antiaeriene Vickers. Chiar și o parte din scrisorile trimise alor mei, acasă, le scriam la mașină. Cele mai multe le scriam totuși de mână. Dar tu ești scriitor. Iar scriitorii adevărați își scriu romanele direct la mașină. Cel puțin așa am… Mai mult

THEODOROS LA CÂMPINA. O sală arhiplină la lansarea romanului "Theodoros" de Mircea Cartarescu, organizată de Libraria Elstar de la Câmpina. O atmosferă emoționantă, cu un public cald, sosit chiar și cuMai mult microbuze și autobuze de la depărtare mai mare, cu cititori dornici de dialog și o organizare de zile mari. Felicitări tuturor celor implicați în reușita acestei seri excepționale!

photo © 2023 Ioan Mihai Cochinescu

BRETANIA. LA SAINT-MALO. Zona cu cele mai mari maree. În explorare la reflux printre spectaculoasele șisturi și gneisuri cu străluciri de mică, siliciu, feldspat și plagioclazi ale stâncilor de granit vechi deMai mult milioane de ani, cu tot felul de mici făpturi marine ascunse în crevase și printre alge.

photo © 2023 Sidonia Călin & Ioan Mihai Cochinescu