Republica Moldova sărbătorește, la 27 august, Ziua națională. La această dată, în 1991, în contextul destrămării Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent, potrivit www.mae.ro.
Cu o suprafață de 33.846 km pătrați și o populație stabilă de 3.555.200 persoane (1 ianuarie 2015, fără populația din stânga Nistrului și Tighina/Bender), Republica Moldova este divizată administrativ în două regiuni cu statut special, notează www.mae.ro, și anume: Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (populație — 161.800 locuitori (estimare 2015), suprafață — 1.848 kmp) și Transnistria (populație — 505.153 locuitori, suprafață — 4. 163 kmp), precum și 32 de raioane: Anenii Noi, Basarabeasca, Briceni, Cahul, Cantemir, Călărași, Căușeni, Cimișlia, Criuleni, Dondușeni, Drochia, Dubăsari, Edineț, Fălești, Florești, Glodeni, Hâncești, Ialoveni, Leova, Nisporeni, Ocnița, Orhei, Rezina, Rîșcani, Sîngerei, Soroca, Strășeni, Șoldănești, Ștefan Vodă, Taraclia, Telenești, Ungheni.
Capitala este orașul Chișinău, cu o suprafață de 571,6 kmp și o populație de 789.500 locuitori, potrivit volumului ”Chișinău în cifre. Anuar statistic 2010”, publicat pe http://www.statistica.md/. Alte orașe: Bălți, Tiraspol, Tighina, Cahul.
Situată în sud-estul Europei, Republica Moldova se învecinează cu România la vest și cu Ucraina la nord, la est și la sud. Relieful este scund, reprezentat de câmpii și coline joase (altitudinea maximă Dealul Bălănești, 430 m; altitudinea minimă, — 2 m, Valea Nistrului). Principalele cursuri de apă sunt Nistrul (1.352 km, 660 km pe teritoriul Republicii Moldova) și Prutul (967 km, 695 km pe teritoriul Republicii Moldova). Lacuri mai mari sunt cele ale amenajărilor hidroenergetice: Costești (pe Prut, 92 kmp), Dubăsari (pe Nistru, 67,5 kmp), Cuciurgan (pe râul omonim, 28 kmp), potrivit volumului ”Enciclopedia statelor lumii” (2016).
Teritoriul dintre Prut, Nistru și Marea Neagră a fost locuit în Antichitate de triburi geto-dacice (carpi, costoboci). În secolul al VI-lea î.Hr., la vărsarea Nistrului (Tyras), coloniștii greci au fondat orașul cu același nume; cucerit de Burebista și înglobat vastului său regat (60/55 î.Hr.), Tyras a fost atașat, în secolele II-III d.Hr., provinciei romane Moesia Inferior. În oraș s-au aflat, potrivit inscripțiilor, unități ale Legiunilor I Italica, a V-a Macedonica și a XI-a Claudia, consemnează ”Mica Enciclopedie de istorie universală” (2002).
Imperiul Roman și-a instituit dominația în sudul Basarabiei de azi, în secolele II-IV d.Hr. În mileniul I d.Hr., teritoriul Moldovei a fost străbătut succesiv de popoarele migratoare, în drumul lor spre apus: sarmați, goți, huni, gepizi, avari, slavi, ș.a. În 1241, a avut loc marea invazie tătară, când regiunea a trecut sub controlul politic al Hanului Hoardei de Aur.
Întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, Principatul Moldovei a inclus între hotarele sale teritoriul situat între Nistru, Prut, Dunăre și Marea Neagră. În secolele XIV-XV, frontiera răsăriteană a principatului a fost fortificată cu cetăți puternice, precum: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă ș.a. În 1484, Imperiul Otoman a ocupat cetățile Chilia și Cetatea Albă, transformând, în 1538, la sfârșitul primei domnii a lui Petru Rareș, Tighina și sudul Basarabiei în raia turcească. Restul teritoriului a rămas, până în 1812, parte a Moldovei.
La 18/28 mai 1812, s-a semnat Pacea de la București, care a pus capăt războiului ruso-turc (1806-1812), în urma căreia teritoriul cuprins între Prut și Nistru, denumit Basarabia, parte a principatului Moldovei (45.600 kmp, cu o populație de cca 400.000 locuitori, în proporție de 86% români) era anexat Imperiului Țarist. În cursul secolului al XIX-lea, Basarabia a fost colonizată cu ruși, ucraineni, polonezi, germani, evrei, și supusă unui proces de rusificare, iar românii, unei politici de deznaționalizare. În 1867, limba română a fost interzisă în școlile din Basarabia.
În aprilie 1917, în urma prăbușirii regimului țarist, a luat ființă Partidul Național Moldovenesc, iar Congresul ostășesc de la Chișinău (23-27 oct. 1917) a proclamat autonomia teritorială și politică a Basarabiei și a luat inițiativa constituirii, din reprezentanți ai tuturor națiunilor, confesiunilor, asociațiilor profesionale și culturale, a unui parlament — Sfatul Țării. La 2 decembrie 1917, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească.
Întrunit la Chișinău, Sfatul Țării a votat, la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea Basarabiei cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris, din 29 octombrie 1920, semnat de Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia. Autoritățile sovietice, care nu recunoscuseră unirea Basarabiei cu România, au creat, în 1924, în stânga Nistrului, RSS Autonomă Moldovenească, în componența RSS Ucrainene, în speranța înglobării Basarabiei în această nouă unitate teritorială.
În 23 august 1939, s-a încheiat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, iar în virtutea punctului 3 al protocolului adițional secret, URSS a adresat României notele ultimative din 26 și 27 iunie 1940, ocupând cu forța armelor, la 28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța. La 2 august 1940, a fost proclamată, prin hotărârea Sovietului Suprem al URSS, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, republică unională în cadrul Uniunii Sovietice. Nordul Bucovinei, Ținutul Herței și județele Hotin (nordul Basarabiei), Ismail și Cetatea Albă (sudul Basarabiei) au fost trecute în componența Ucrainei.
Basarabia a fost reintegrată în hotarele României între iulie 1941 (România a intrat alături de Germania în al Doilea Război Mondial) și august 1944 (când România, la 23 august, a întors armele împotriva trupelor naziste), când a fost din nou ocupată de trupele sovietice și anexată URSS. Tratatul de pace de la Paris (1947) a consfințit frontierele de stat de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, frontiera sovieto-română rămânând cea existentă la 1 ianuarie 1941.
La 27 august 1989, Frontul Popular al Republicii Moldova a organizat o mare adunare națională, care a impus, la 31 august 1989, adoptarea limbii române ca limbă de stat și revenirea la alfabetul latin. Limba română se utilizează în toate sferele vieții politice, economice, sociale și culturale, inclusiv în instituțiile de stat și ale administrației publice centrale și locale.
La 23 iunie 1990, Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația Suveranității RSS Moldova. La 23 mai 1991, a avut loc adoptarea noii denumiri a statului — Republica Moldova, iar la 27 august 1991, a avut loc Proclamarea independenței de stat a Republicii Moldova. În aceeași zi, România a recunoscut independența noului stat.
Chișinău, capitala Republicii Moldova, a fost atestat documentar prima dată la 1436, fiind apoi menționat ca târg, în 1666, în timpul domnului Moldovei Gheorghe Duca (1665-1666). În 1677 și 1684, Miron Costin l-a inclus între orașele Țării de Jos a Moldovei, iar Dimitrie Cantemir l-a menționat în ”Descriptio Moldaviae” alături de Lăpușna și Tighina. În urma Păcii de la București (1812), prin care întreaga Basarabie era anexată de Imperiul țarist, Chișinău a fost proclamat, în 1818, centrul administrativ al regiunii Basarabia și Ținutului Orhei. În anii 1917-1918, Chișinău s-a aflat în mijlocul evenimentelor care au dus la separarea Republicii Democratice Moldovenești de Rusia și unirea ei cu România, în 27 martie/9 aprilie 1918.
În epoca interbelică, orașul a devenit unul dintre marile centre urbane ale României întregite, recăpătându-și treptat aspectul românesc. Anexat odată cu Basarabia de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, orașul a devenit, după proclamarea RSS Moldovenești, capitala noii republici incluse în componența URSS. Revenit la România (1941-1944), Chișinăul a fost ocupat la 24 august 1944 de Armata Roșie devenind capitala RSS Moldovenești (1944-1991). După 1945, autoritățile sovietice au rusificat populația orașului în proporție de 40%, Chișinăul devenind un oraș închis.
La 27 august 1991, la Chișinău, a fost proclamată independența Republicii Moldova, acesta devenind capitala noului stat suveran și totodată primul centru politic, economic, științific și cultural al acestuia.
Un important patrimoniu cultural se află răspândit pe întreg teritoriul țării, notează pagina oficială a Agenției Turismului a Republicii Moldova, fiind identificate peste 140 de monumente, precum așezări geto-dacice, fortificații romane și medievale, diverse complexe arheologice — Orheiul Vechi, mănăstiri rupestre, peșteri săpate în stâncă, o cetate dacică, ruinele unei băi publice tătărăști, conace boierești și case țărănești.
Totodată, de-a lungul malului drept al Nistrului, există o serie de cetăți din epoca medievală, precum fortărețele de la Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă, care au jucat un rol important în apărarea țării. În prezent, Republicii Moldova îi aparțin doar două cetăți — Soroca și Tighina, care s-au păstrat într-o stare bună, fiind incluse în circuitul turistic.
I.A.C.
