Fiul meu, îți las aici câteva dintre lecțiile de viață pe care îmi doresc să le înveți.
Calea către cunoaștere – scopul evoluției, de altfel – se poate face prin suferință sau prin învățătură.
Te apropii de o vârstă cu o vibrație puternică pe care vreau să o străbați mai înțelept cu fiecare zi trăită:
Îndepărtează-te de oamenii care nu sunt dispuși să petreacă timp cu tine dar care te țin legați de ei prin semiatenție, în ideea că din când în când, le poți fi util.
Se numesc relații toxice care îți consumă viața prin particularitatea unilateralității acestora. Adică doar tu dăruiești. O relație crește prin atenție, prin timp de calitate, prin reciprocitate. Când oferă doar un capăt, relația se numește unilaterală, în care tu te numești salvator iar celălalt, victima pe care veșnic o salvezi. Dacă vezi că, după un timp, celălalt refuză să crească alături de tine, binecuvântează-l și îndepărtează-te. Și tu meriți atenție și iubire.
Există oameni care te vor în realitatea lor – chiar dacă sunt puțini, sunt autentici- oameni care, atunci când se gândesc la tine, zâmbesc cu toată inima și iți salută diminețile. Astfel de oameni te caută, te intreabă cum te simți, empatizează cu tine, te vor în realitatea lor, creează cu tine, cresc cu tine.
Îndepărtează-te de oamenii care fac proiecții asupra ta. Tu ești unic, ca fiecare dintre noi. Însă există oameni neîmpăcați cu trecutul lor, care vor vedea în tine pe mama decedată, sau iubirea neîmplinită, naăa, amicul pierdut, vecinul, verișoara sau sau sau…de fiecare dată, pentru astfel de oameni, tu vei reprezenta trecutul, nu prezentul. Permițându-le să te târască în trecutul lor, tu încetezi să exiști: devii altcineva pe care nici măcar nu il cunoști.
Rămâi în pielea ta, fiule! Prețuiește-te, lasă lacrimile să curgă și mergi mai departe. Nu stă în puterea ta să îi vindeci împotriva voinței lor. Și tu meriți să fii iubit pentru ceea ce ești.
Îndepărtează-te de oamenii cu multe secrete. Tu le oferi inima ta, gândurile tale, timpul tău, viața ta, casa ta, disponibilitatea ta. În fața unor secretoși, autenticitatea ta devine oportunism. Ei pot crea orice magie prin care să te facă să crezi că aceea e realitatea pe care ei o trăiesc. Singura realitate însă, este minciuna pe care o țes, din motive proprii. Și tu meriți să primesti.
Îndepărtează-te de oamenii care nu au încredere în ei. Se vor agăta de tine și vor căuta să te coboare în tenebrele lipsei lor de inițiativă. Acești oameni nu vor să crească nici odată cu tine, nici odată cu altcineva. Vor rămane pe propria lor scenă mică, jucând roluri sclipitoare prin care atrag privirile unui auditoriu rezonant. Fiule, oamenii care nu au încredere în ei, nu vor avea nici în tine. Pentru că ei pot recunoaște în alții doar ceea ce recunosc în ei înșiși. Și tu meriți încredere.
Îndepărtează-te de oamenii egoiști. Nu numai că nu știu a dărui, dar ei nu știu nici să primească. Vor considera ca li se cuvine. Ceea ce ești tu vor lua plictisiți, daruindu-ți marinimos, câte un mulțumesc și te vor arunca imediat ce interesele li se schimbă. Și tu meriți mărgaritare.
Îndepărtează-te de oamenii care nu au cuvântul egal cu fapta. Sunt oameni care aruncă nade, din necesitatea de a se simți stabili, de a se ancora în orice nu importă care realitate, mai puțin a lor, de care fug. Cu toate picioarele. Ei sed pe nisipuri mișcătoare, căci nicicând o construcție n-a fost solidă decât construită pe stânca sufletească, pe principii, pe scara valorică interioară și pe a fi autentic. Vorba lor prinde rădăcini în mintea ta solida, pentru că pleci de la premiza că așa cum ești tu, poate fi oricine. Când nu este urmată și de faptă, arată că ei nu au această obișnuință de a construi. Cu atât mai puțin vor fi dispuși să înceapă alaturi de tine. Alegerea ne diferențiază. Și tu meriti autenticitate.
Îndepărtează-te de oamenii care îți vorbesc în șarade. Nici ei nu le înteleg, darămite să trăiască în acord cu ele. Sunt vorbe aruncate, doar pentru a părea ceea ce nu sunt. Căci Oz și-a aruncat amprenta peste multe suflete. Sunt oameni care trăiesc invidia și vor căuta să nu-ți fie bine, doar ca să fiți deopotrivă. De exemplu, vei cunoaște oameni grași care nu vor să slăbească dar iți doresc ție să te îngrași ca să vezi cum este. Extrapolând, principiul îl poți aplica oriunde. Tu meriți să comunici.
Tu fiule, iartă-i. Și iartă-te. E a sufletului cale spre vindecare, lacrima. Ca și zâmbetul. Iertarea te propulsează către înainte. Te eliberează de balastul emoțional, devii ușor, iar călătoria redevine fascinantă.
Singura ta realitate, fiule, este momentul prezent. El este tot ceea ce ai. Trăiește-l! Zâmbește-l!
Și să ai mereu în atenție că secretul vieții este cumpătarea. În tot și în toate.
Fii tu! Te iubesc!
Scrisoare către fiul meu – Cornelia Prisacariu, Ploiești, luni 07 decembrie 2020, orele 11.31 a.m.
